AVERTISMENT PENTRU TOTI CRETINII CARE N-AU TRECUT PE LA ŞCOALĂ ŞI N-AU TALENT: ACESTA ESTE UN SITE DE LITERATURĂ! NU MĂ INTERPRETAŢI LA PROPRIU CU METAFORELE. E POEZIE! E LITERATURĂ! E ARTĂ! ŞI DACĂ NU ŞTIŢI CE ESTE ACEEA O POEZIE, MAI BINE RENUNŢAŢI SĂ MAI CITIŢI!!!!!!!!!!!! CĂ AŞA AU IEŞIT COMEDIILE CU MAŞINA LUI TĂRICEANU ŞI CU SCHIZOFRENIA, DIN INTERPETAREA LA PROPRIU A POEZIEI!!!!!!!!!!

Spre nunta mea divină...

când peste asfinţitul vieţii mele
îmi dai zorii revărsaţi din ochii tăi ca marea
simt umbra încleştată a visului meu ce s-a retrezit la viaţă
şi ştiu că am avut atâta noroc
să întâlnesc savoarea ta din tinereţea mea netrăită
din dorinţa mea neîmplinită!


Da, da, da, nu mă cunoşti să ştii
că asta-i muzica ce-mi place mie
glasul războiului şi liniştea păcii reunite în ochii tăi
muzică ce mi-am dorit s-o cânt şi s-o ascult de prin adolescenţă
dar n-a fost dat să fie!


însă ştiam că exişti undeva
ascuns în adâncuri de cristal
la care nu ajungeam niciodată


când coşmarul se destramă eşti aici
şi nu-mi vine să cred
a, eram datoare cu un răspuns
răspunsul meu e DA
pentru că numai eu ştiu să te ador şi să te înţeleg
pentru că numai tu ai ştiut să mă înţelegi şi să mă ierţi
mă îndrept încet şi sigur cu paşi cerţi
spre nunta mea... divină...


Mirela Predan


februarie 2016

 

E cam târziu acum
sã asculţi glasul pãdurii seci şi reci
pentru cã toatã vibraţia unei iubiri deschise a fost luatã
şi Luna a apus
şi norii ning degeaba
pânã acuma unde ai fost de te-ai trezit taman acum
cã tu vrei sã asculţi susurul apelor ca un cântec
deşi doar valuri îngheţate mai scaldã îndepãrtarea?

prost moment ţi-ai ales
pentru cã-i toi de iarnã şi vara e departe
şi ploaia a curãţat deja orice posibilã urmã din ceea ce cãutai tu
doar tresãrirea-ţi dintr-o noapte te mai scuzã pentru aceastã întârziere
dar se pierde în gol
în întunericul firav
în care eu niciodatã NU confund o umbrã cu altã umbrã

E prea târziu acum
sã te mai laşi sedus de cântecul sirenelor
pierzania-i aproape şi cu, şi fãrã sirene, doar rechini
prea mult timp în care n-am ştiut, nu mi-a pãsat
şi-am cãutat
şi-am gãsit deja
ceva ce puteai chiar tu sã-mi oferi
dar nu acum, ci atunci
acum e prea târziu!

E foarte târziu acum
sã mai chemi glasul unor veacuri apuse
fiindcã a amuţit
şi în codrii cei veseli de odinioarã nu vei mai gãsi decât piatrã seacã
e prea târziu acum
sã mai crezi cã-ţi poate aparþine o inimã ce-a plecat încã de multã vreme
şi s-a mutat într-o mare curte regalã în care
tu ai sperat sã ai acces
dar nu vei avea niciodatã!

De ce aşa târziu?
oare ce-ai crezut cã timpul stã în loc, nu trece?
Oare ţi-ai imaginat cã visul dureazã de la 12 noaptea la 9 seara, urmãtoarea searã şi-i acelaşi?
Degeaba încerci acum sã prinzi himerele din urmã cu delicate mâini
e prea târziu acum ca sã mai vizionezi ceva, cu atât mai puţin sã şi joci
S-A TERMINAT DEJA SPECTACOLUL!

doar amintirea mea lãsatã printr-un verde frunziş al serilor de varã
mai bântuie în iarnã ca fantoma
prinde-o de poţi
şi prefã-te doar cã nu-ţi mai aminteşti nimic
cãci zorii se revarsã
eu sunt aici
a dispãrut fantoma
Of, Doamne, tu chiar nu-ţi dai seama cât e de târziu?

Mirela Predan

februarie 2014

 

...

V-aţi bãgat pe visele mele legate de depãrtãrile albastre
din disperarea de a mai scoate încã ceva
aţi intrat în casa sufletului meu ca nişte musafiri nepoftiţi
ba chiar şi prin efracţie pe deasupra
şi aţi mai şi încercat sã-mi furaţi visele
ale mele şi numai ale mele
autentice
de aceea vã şi aştept cu pistolul la ceafã
în legitimã apãrare
visele mele sunt bine pãzite în seiful cel cu o mie de chei
şi nu mi le puteţi lua
nici mãcar nu puteţi şti vreodatã
ce se ascunde în acel seif al inimii mele
nu ştiu de ce-am impresia uneori cã despre visele mele
numai eu şi cei de la SRI ştim!

Aţi intrat în casa sufletului meu prin efracţie
deosebit de curioşi ce se gãseşte în ea
de aceea şi eu ca o gazdã primitoare
o sã vã servesc cu niscaiva otravã
în legitimã apãrare
iar asta o sã fie RÃZBUNAREA MEA!

Mirela Predan

februarie 2014

...

 


atât de sigurã privesc spre cer
dar numai eu ştiu cã nu pot ajunge în vârf de munte
cãci existã în vale doi ochi
tulburi ca foşnetul pãdurii
şi trebuie sã aleg
deşi eu cred cã mã descurc în eternitatea în care
timpul şi spaţiul se contopesc
pentru a rãmâne
în douã locuri în acelaşi timp
eu fiind
procuroarea îndrãgostitã de infractor
şi controloarea îndrãgostitã de cel vinovat

în uriaşa decadenţã a libertãţii
sunt diva demachiatã în vestiar ce plânge
degeaba alerg pe aceleaşi platouri de filmare fãrã decor
degeaba caut iarba şi frunzele copacilor în miez de iarnã
degeaba rãscolesc gunoaiele pentru a gãsi un suflet pierdut
şi rãmân aici,
în loc sã zbor
în vârf de munţi unde nu te pot lua alãturi

sã caut oare ceva ce mã coboarã şi sã nu-l gãsesc?
de ce sã caut eu ceva ce mã înjoseşte?
şi în loc sã plec şi sã mã înalţ stingher
mie mi-e dor
de ochii tãi
tresar
la fiecare zgomot crezând cã ai venit
când colo
doar frunzele îmi râd în nas cu foşnetul lor

în efemer mã scald ca sã te caut în loc sã merg spre cer

tu, cu ochii tãi

ca foşnetul de frunze

Mirela Predan

martie 2014

...

 

 

caut iarãşi printre aburi sã zãresc doi ochi ca apa
mi-e sete de ochii tãi
şi nici soarele nu-i soare
şi nici noaptea nu e noapte
noi suntem douã fantome
rãvãşite în zãri strãine
te-am atins
şi-ai dispãrut

Ce n-aş da sã scap de chinul
de-a te cãuta zadarnic
şi prin apã, şi prin ceaţã
prin zãpada împietritã
ce cãdea încet şi rar
sã-mi topeşti c-un zâmbet chipul
sã-ţi aud glasul în zori de dimineaþã
iar...
te-am auzit
şi-ai tãcut

întrupat în depãrtarea din aburi
ştiu cã exişti undeva
pentru a zecea mia oarã
mai scormonesc câte o amintire uscatã
a fiecãrei clipe ce s-a legat de tine cândva
timpul trece
tot prin aburi
vãd zãpada împietritã
ce cãdea încet şi rar

prin obscure colţuri de luminã
tu te ascunzi şi fugi de tot
eşti fantoma vieţii mele
eşti o umbrã luminoasã
ce mi-ai apãrut într-o noapte de varã
şi te-am regãsit într-o zi de iarnã
te-am atins şi-ai dispãrut

şi povestea ta de tainã
şi-acum parcã o aud
timpul trece
viaţa merge
te iubesc
şi-n zãri strãine
te-am atins şi-ai dispãrut.

Mirela Predan

martie 2014

...

Un munte de urã şi gunoi
cinism şi batjocurã,
smoalã de iad şi un fum înecãtor
au ieşit la ivealã
din despachetate vise de fecioarã
visele mele parfumate şi purtate cu ambalaj lucios
prin ani

grijã aveţi ce vã doriþi
s-ar putea sã se împlineascã!

Un noian de nesimţire
şi-un rãzboi atât de crunt
gheaţã multã, suflet rece
au ieşit
din despachetate-mi idealuri de fecioarã
pãstrate ani şi ani
frumos ambalate
grijã aveţi ce vã doriţi
SIGUR o sã se împlineascã

M-am speriat
un pic
dar a trecut repede
gândindu-mã la vremea când împachetam
şi nu credeam
cã fumul e fum
cã smoala e smoalã
cã rãutatea este rãutate
şi cinismul e cinism
şi asamblam
cu multe funde şi cu multã bucurie tot
şi le lãsam
spre conservare în ani
pânã când gãseam
mâna care sã dezlege pachetul
şi dragostea care sã se împlineascã

şi acum împachetez
alte vise
şi nici nu ştiu ce pun aicea la pachet
în cutii mari şi pompoase
am impresia cã-i dragoste
cã-i bucurie
cã-i inocenţã şi nu ştiu
grijã sã am ce-mi doresc
s-ar putea sã se împlineascã...

Pentru vise, pentru patimi
fricã mi-e de ce-mi doresc
Dumnezeu îmi va lua pachetul
pentru el, IARTÃ-MÃ, DOAMNE!

Mirela Predan


aprilie 2014

...


Da, îţi sunt datoare ochii, ochii mei
care imediat ce te-au vãzut prima datã au cãpãtat altã luminã
şi i-a fãcut frumoşi
aşa cum niciun rimel sau creion de ochi din lume nu-i putea face
mã uit acum în oglindã la ochii mei
şi mi se par frumoţi
aşa cum nu erau niciodatã înainte
aşa cum nu i-am mai vãzut pânã acum niciodatã

Da, îţi sunt datoare buzele, buzele mele
care imediat ce-au vorbit cu tine prima datã
au cãpãtat altã culoare şi strãlucire
aşa cum niciun ruj din lume nu le putea da
şi aşa cum nu le-am mai vãzut niciodatã
înainte de a vorbi cu tine

Da, îţi sunt datoare mâinile
care imediat ce-au atins orice loc atins de tine
au devenit atât de frumoase şi de delicate
aşa cum nicio ojã şi niciun inel din lume nu le putea face
aşa cum nu mi-am mai vãzut niciodatã propriile-mi mâini înainte

Da, îţi sunt datoare parfumul
un parfum pe care l-am cãpãtat imediat ce am simţit mireasma ta prin preajmã
un parfum atât de plãcut aşa cum nu existã niciun parfum pe lume
şi e parfumul meu acum
şi mã minunez

Când nu iubeşte omul, e urât!
Mã uit la mine şi mã minunez de aceastã transformare de când te-am întâlnit pe tine
şi-mi place atât de mult de mine acum
şi-ţi sunt atât de datoare...

Mirela Predan

ianuarie 2014

 



uCoz
Mirela Predan© 2018