Nu cred să existe animal mai oribil pe lumea asta ca omul, omul e capabil de multe, de multe de care un câine sau o pisică nu ar fi în stare. Câinele te muşcă sau te lasă, te adoră sau fuge, se sperie de tine, câinele niciodată n-o să-ţi râdă în faţă dacă are chef să te muşte şi nu te suportă, n-o să se gudule să-i dai oase, după care, dacă nu-i mai dai, să te muşte, NUMAI OMUL E CAPABIL DE ASTFEL DE ATROCITĂŢI. Pisica la fel, te înghite, vine şi-ţi toarce în braţe, nu te înghite, te mârâie, te scuipă şi dacă n-o laşi în pace, te zgârie, pisica n-o să vină să-ţi toarcă dacă chiar nu se simte bine în braţele tale. NUMAI OMUL E ATÂT DE NENOROCIT! Capabil de astfel de chestii.


Măi, omule, tu chiar crezi că nu mi-aş fi dorit din toată inima ca absolut toate lucrurile să fie OK? Crezi că mă bucură situaţia creată, dar absolut necesară în contextul dat, aşa cum explicam? Tu crezi că eu aş fi vrut, în definitiv, ca omul să fie cea mai infectă specie posibilă, iar cei care făceau tumbe, să facă tumbe oriunde, cu oricine şi oricând? Azi colo, mâine dincolo, în stare de orice? Câţi câini sau câte pisici ai văzut că-şi schimbă stăpânul aiurea? Îl dă stăpânul şi tot nu se duce, rupe lanţul, scapă, merge kilometri şi se întoarce la vechiul stăpân înapoi. NUMAI PENTRU JALNICA ASTA SPECIE DE OM NU CONTEAZĂ STĂPÂNUL, NU SE VEDE BINE? Ce fidelitate? Vrei fidelitate? Păi, din câte ştiam eu, şi tu ai pe acasă câini şi pisici, mai ia-ţi, ia-ţi o armată şi vei vedea fidelitate NUMAI DE LA EI!


Ce să faci cu omul? Nu vezi ce face omul, nu vezi în ce hal e, nu vezi cum se prezintă, nu vezi ce minte şi nu vezi cât de parşiv e? De ce să mă şocheze aceste lichele, mai rele decât animalele, în definitiv, care şi-au bătut joc de tine, cu parşivenie şi cu perversitate. PĂI, EU POT SĂ-MI SCHIMB STĂPÂNUL, SĂ MĂ ÎNFIOR DE GREAŢĂ? Păi, dacă pisica nu poate, eu ca om de ce să fiu mai jalnică decât o pisică, mai nenoricită decât orice animal vreţi voi?


ĂŞTIA AU FĂCUT SPECIA UMANĂ DE RÂS, MI-E RUŞINE CU EI CĂ SUNT TOT OAMENI CA MINE, PE CUVÂNTUL MEU, JUR CĂ NU MINT. NU-I POSIBIL, AM ÎNCEPUT SĂ MĂ SIMT PROST CĂ FAC PARTE DIN ACEEAŞI SPECIE CU EI, ÎN LOC SĂ MĂ FI NĂSCUT CÂINE SAU PISICĂ. SERIOS VORBESC!


Îmi pare rău, îmi pare rău, îmi pare atât de rău, uneori mă aşez să scriu şi nu ştiu ce să scriu, pentru că nu găsesc cuvinte! Îmi pare rău, îmi pare sincer rău...

Nu, asta nu-i de joacă, nemernicia asta din specia umană NU-I de joacă. Dacă vrei să te joci, joacă-te cu animalele de companie, specia asta animală de oameni este atât de decăzută NU ştie să se joace, chiar muşcă, înfige dinţii, să ştii!


Eu... eu sunt un motan, mare, tigrat, agil şi leneş, înţelept şi matur. Vreau să stau şi să torc liniştit în braţele stăpânului, dar stăpânul mă respinge, nici castronelul cu mâncare nu mai e acolo, nu înţeleg ce se întâmplă, sunt speriat, e normal şi nu pot dormi liniştit...

 

Mirela Predan



uCoz
Mirela Predan© 2018