Fascinaţia din taină


Mă fascinezi
şi-n visul meu nebun
cu orice tresărire
te vreau tot mai aproape


Am vrut să ştiu
ce taine ascunzi în ochii tăi frumoşi
şi nu vreau să te mint...
că n-am rămas uimită...


eşti misterul vieţii mele dincolo de vis
din atâtea taine ce mi se desprind în poală
şi-am înţeles de ce fugeai de mine necuprins
şi-am înţeles de ce toţi îmi spuneau să plec cât mai departe...


Tu crezi că eu mă sperii de un dulce necuprins?
când doar la asta îmi stă gândul c-o infinită pasiune?
E super! E exact la fel de cum vedeam în vis...
Şi noaptea încet se lasă peste o dulce taină...


O, câţi m-au văzut în astă viaţă şi nu m-au cunoscut
ce taină, rece taină când noaptea iar coboară
nu mai visez, trăiesc, în şoaptele-ţi cuminţi...
aşa se aude vocea visului meu de... fecioară?


Prin gânduri împletite, perverse şi fierbinţi
din consumate vise ce dezlipesc cu apă
tu mă priveşti sălbatic cu ochii tăi sclipind
aşa arată ochii visului meu de... fecioară?


Mi-ai arătat ce înseamnă dacă te iubesc
şi dacă accept să fie ba una, ba altă taină
Răspunsul meu e DA, şi-n DA-ul nefiresc
Noi şi noi mistere mi se desfac în poală...
Şi nu-i prea grea povara ochilor mei uimiţi
De aceste taine aprinse ce alene tot coboară...


Of, ştii când eu ştiam de dinainte ce am de făcut?
În misiunea-mi rece şi tainica-mi povară
De unde ştiu ce vrei, de unde crezi că ştiu?
Din VISUL MEU, de acolo cel tainic... de fecioară!

 

Când asfinţitul geme în nimicnicii cuminţi
Şi lumea ta se închide din nou pentru publicul larg
Eu am rămas prinsă în ea şi nu mai vreau
Să plec de aici vreodată


Când tainele dor
cuvintele-mi mor
şi stau fascinată
îţi dedic viaţa toată...
şi nimeni nu ştie
pe Google nu scrie...
şi tu de ce crezi?
că nu mi-am scris visul vreodată?
pentru că mi-e bine
să fi scris vreodată (acum 10, acum 15 ani, acum 20 de ani) ce-am visat
mi-era ruşine
dar uite că te-am întâlnit
şi în puterea nopţii
eu mă cuprind mai mult
DA, VREAU, DA, VREAU, DA, DA, AŞA SUNT FERICITĂ
să stau cu tine veşnic în miracolul din taină...


Mirela Predan


10 iulie 2016

 

 

 

 

Tu, bobul meu de mercur...

,

Ştiu
degeaba încerc să prind în mâinile mele bobul de mercur
pentru că tot timpul fuge
şi uneori chiar îmi poate face rău

Uneori nu-l văd,
alteori îi admir de la distanţă frumuseţea roşiatică
alteori mă minunez ce caută în viaţa mea acest bob de mercur
alteori mă revolt
pe bobul de mercur,
alteori mă simt o torţă vie pentru alţii
pentru că am în mine bobul de mercur
dar nici nu pot scăpa de el orice aş face

 

Asta eşti tu pentru mine:
bobul de mercur
cel de-l folosesc vrăjitoarele cu farmece şi mi se bagă în oase de mă doare
şi mă distruge lent, dar sigur şi plăcut


şi trebuie să fiu mai fierbinte ca focul ca să pot arde
mai udă ca apa ca să pot curge
mai înaltă ca munţii ca să pot privi
mai incandescentă ca soarele ca să pot lumina
mai neagră ca iadul ca să pot nimici
şi mai rece ca orice greaţă ca să pot trăi...


ce vreau de fapt?
să prind bobul de mercur chiar dacă îmi face rău
sau să ascult de bărbaţi şi femei înţelepţi care mi-au zis toţi la unison:
lasă mercurul, că nu te descurci tu cu el, fugi cât mai departe şi salvează-te!?


şi dacă mă descurc până şi cu dragul meu bob de mercur ce vă faceţi?
poate că mă descurc
măcar tot încerc
şi cred că asta voi face!


Mirela Predan

mai 2014

 

****

Prin atâta gheaţă şi întuneric
cer doar sclipirea ochilor tăi să mă lumineze
cer doar un strop de normalitate care să cadă în inima mea
nu vreau să mă gândesc la boală şi la moarte
tocmai acum
când vreau dragostea ta
ca pe un ultim ţel şi ideal al vieţii mele...

 

Şi dacă am fost în stare să lupt cu balauri şi cu zmei
cu arme de foc şi să stârnesc războiul
acum oare de ce nu m-aş lupta tot pentru ochii tăi
cu boala din mine?
păi, dar cine eşti tu, boală, să stai în faţa mea?
să-mi povesteşti tu mie că mă chinui, că mă iei?
când eu am atâta treabă la calculator
când eu am atâta treabă să întâlnesc ochii lui şi să-i vorbesc
cănd eu am atâta altă treabă?
hai, că-ţi arăt eu ţie, boală!

 

Şi-n lumi de paradis ce se deschid
doar ochii tăi puternici mă ghidează
doar zâmbetul tău cald îmi reaminteşte că trăiesc
şi pentru ce trăiesc


hai să aruncăm amândoi teama la coşul de gunoi
şi să oprim amarul şi batjocura într-o îmbrăţişare
prin vise să ne ascundem şi să rămânem aşa
în eternitate....


Mirela Predan

iunie 2014

 

Implor iertarea ta!

 

ştiu că mă doare şi te doare
şi nu vrei să mă mai vezi
înţeleg atât de bine dorul visurilor noastre
nu mai vrei să ştii de mine
şi culmea e că înţeleg
da, eu sunt, eu sunt de vină
nu mai pot să stau în tihnă
văd doar depărtări albastre

 


Iarăşi noapte, iarăşi lacul
ca o obsesie neţărmuită
îmi pierd cuvintele şi nu mai pot exprima decât durerea unui gând
decât patima unei eternităţi speriate
mai bine mor decât să pierd ochii tăi!

 

Ştiu, ştiu ce simţi, de vină sunt doar eu! N-am nicio explicaţie pentru asta! Da, e numai vina mea. Aşa e. Recunosc. Nu-ţi cer să mă înţelegi, ci să mă ierţi! Atâta te implor. Mi-e aşa de dor de zilele acelea în care peste tot era doar chipul tău, doar zâmbetul tău, doar tu. Doar fiorii pe care îi simţeam, şi fugeam, şi mă ascundeam. Şi nu mai vream să mai ştiu de nimic. Eram ca într-un vis, eram ca într-o transă. Eram atât de fericită! Doamne nu vreau nimic, decât clipele acelea curate, frumoase, pe care le-am avut şi le-am pierdut înapoi! Nu ştiu ce explicaţii să-ţi dau, eu sunt de vină, a fost doar un joc! Un joc în care m-am prins şi eu mi-am bătut joc de inima ta, dar vreau să vin înapoi! Şi hai să-ţi spun ceva ce n-am avut curajul şi nu voi avea curajul să-ţi spun în faţă niciodată: TE IUBESC!

 

Când noaptea iar coboară încet
durerea mea se pierde
Şi ochii tăi cei de mister
Îmi par în noapte negru cer
acum ştiu că mă iubeşti
când sunt singură şi tristă

 

Mirela Predan


iunie 2014

 

Vultur bicefal

 

Nici marea şi nici cerul nu pot cuprinde ochii tăi
O clipă când îi văd e un an de fericire
Şi veşnicia însăşi scăldată în ochii tăi
Ce efemeră-i viaţa, ce veşnică iubire

 

Se zice că simbolul vulturului bicefal reprezintă dragostea în eternitate
şi tu eşti prezent oricând cu licăr de icoane de biserici
mi-e dor de veşnicia uitată în ochii tăi
şi muritoarea clipă e Duhul Sfânt cu aripi


Când tu eşti alter-ego şi spui ceva râzând
eu mă prefac că-s tristă în lumi complementare
când cercul se închide şi se rostogoleşte
când cerul şi pâmântul cu soare se uneşte
eu simt aceleaşi aripi şi acelaşi corp în care
o inimă unită stă-n praguri de abis
şi diferiţi-ţi ochi se uită în depărtare


am înţeles mesajul vântului stingher
şi m-am oprit alene pe-un munte în depărtare
o aripă nu zboară fără cealaltă-n cer
suntem un unic vultur cu patru ochi şi-o zare!

 

Mirela Predan

 

septembrie 2014

 

Cerşetoare...


 

Prea mulţi bani pe lumea asta
revărsând prea multe şpăgi
nici onoare nu-i, nici viaţă
siguri, în pustii palate
ne vindem pe noi


Iată: ĂSTA E INFERNUL
bani mai mulţi să cumpărăm
aur, case, maşini, vise, idealuri cumpărăm
şi când vine groapa rece
ne trezim în întuneric singuri şi îngroziţi
farisei, laşi şi nemernici
cu noi chiar n-am luat nimic


eu
în colţuri reci de ceaţă
mai exist şi vreau să cred
că la mâna mea întinsă
cerşetoare de iubire
va răspunde o privire
cu doi ochi frumoşi, senini


de când stau cu mâna întinsă
să te văd, să de admir
hai te rog să-mi dai şi mie
o privire şi încă una
un cuvânt din vocea-ţi dulce
şi-un zâmbet dacă se poate
hai, te implor, fie-ţi milă
şi arătă-mi de se poate
ochii tăi frumoşi, senini

 


într-o lume materială
eu vreau să dărâm palate
s-arunc aur la gunoi
ochii tăi de nestemate
îmi sunt singura avere
cerşetoare de iubire
stau mereu cu mâna întinsă
şi prin soare şi prin ploi

 

Nu vreau aur, nu vreau vile
le distrug şi vin la tine
ca să mă aşez cuminte
să cerşesc ca înainte
nu-mi mai daţi că n-am nevoie
bani şi ţoale şi de toate
n-am nevoie de nimica
doar de ochii tăi senini!

 

Mirela Predan


decembrie 2014

 

 

Hai să-ţi explic!

Printre atâta întuneric, ceaţă şi înnegurare
eu îţi trimit o atât de puternică rază de lumină
încât tu nu înţelegi de ce
nici de ce n-aş da nici toată bogăţia pentru ochii tăi frumoşi


da, într-adevăr, de când te cunosc
nu mai pot fi şefă peste gândurile mele
pe care tot încerc să le coordonez să nu mai zboare zi şi noapte doar la tine
şi nu reuşesc
iar tu te vezi înconjurat de atâtea gânduri de-ale mele care-ţi plac
şi nu ştii ce să faci ca să rămâi cu ele
te bucuri c-au venit spre tine gândurile mele
dar nu înţelegi de ce.


Când ai mai mare nevoie de strălucirea unor raze de lumină care vin necontenit dinspre mine
tu te temi
că eu pot să descopăr alte bogăţii şi să mă pierzi
tu te temi
că visele mele cu care te-ai obişnuit pot fi cumpărate de alţii şi să le pierzi


Prin atâta întuneric al unei nopţi reci
eu cumpăr căldură şi lumină pentru tine
NUMAI pentru tine
tu râzi
te uiţi la razele luminoase şi calde pe care ţi le timit
şi nu înţelegi de ce


Acum, când răsăritul e atât de gri
şi m-am trezit înconjurată de amintirea aurei tale
care m-ameţeşte ori de câte ori te întâlnesc
de nu-mi mai găsesc nici vorbe, nici gânduri, nici trăiri, nici nimic
şi le caut ca o caraghioasă
vreau să-ţi explic de ce
e atât de simplu: pentru că te iubesc!


Mirela Predan

ianuarie 2014


Îţi sunt datoare


Da, îţi sunt datoare ochii, ochii mei
care imediat ce te-au văzut prima dată au căpătat altă lumină
şi i-a făcut frumoşi
aşa cum niciun rimel sau creion de ochi din lume nu-i putea face
mă uit acum în oglindă la ochii mei
şi mi se par frumoşi
aşa cum nu erau niciodată înainte
aşa cum nu i-am mai văzut până acum niciodată

Da, îţi sunt datoare buzele, buzele mele
care imediat ce-au vorbit cu tine prima dată
au căpătat altă culoare şi strălucire
aşa cum niciun ruj din lume nu le putea da
şi aşa cum nu le-am mai văzut niciodată
înainte de a vorbi cu tine

Da, îţi sunt datoare mâinile
care imediat ce-au atins orice loc atins de tine
au devenit atât de frumoase şi de delicate
aşa cum nicio ojă şi niciun inel din lume nu le putea face
aşa cum nu mi-am mai văzut niciodată propriile-mi mâini înainte


Da, îţi sunt datoare parfumul
un parfum pe care l-am căpătat imediat ce am simţit mireasma ta prin preajmă
un parfum atât de plăcut aşa cum nu există niciun parfum pe lume
şi e parfumul meu acum
şi mă minunez


Mă uit la mine şi mă minunez de această transformare de când te-am întâlnit pe tine
şi-mi place atât de mult de mine acum
şi-ţi sunt atât de datoare...


Mirela Predan

ianuarie 2014

 

 

...
Printre atâta întuneric, ceaţã şi înnegurare
eu îţi trimit o atât de puternicã razã de luminã
încât tu nu înţelegi de ce
nici de ce n-aş da nici toatã bogãţia pentru ochii tãi frumoşi

da, într-adevãr, de când te cunosc
nu mai pot fi şefã peste gândurile mele
pe care tot încerc sã le coordonez sã nu mai zboare zi şi noapte doar la tine
şi nu reuşesc
iar tu te vezi înconjurat de atâtea gânduri de-ale mele care-ţi plac
şi nu ştii ce sã faci ca sã rãmâi cu ele
te bucuri c-au venit spre tine gândurile mele
dar nu înþelegi de ce.

Când ai mai mare nevoie de strãlucirea unor raze de luminã care vin necontenit dinspre mine
tu te temi
cã eu pot sã descopãr alte bogãţii şi sã mã pierzi
tu te temi
cã visele mele cu care te-ai obişnuit pot fi cumpãrate de alţii şi sã le pierzi

Prin atâta întuneric al unei nopţi reci
eu cumpãr cãldurã şi luminã pentru tine
NUMAI pentru tine
tu râzi
te uiţi la razele luminoase şi calde pe care ţi le timit
şi nu înţelegi de ce

Acum, când rãsãritul e atât de gri
şi m-am trezit înconjuratã de amintirea aurei tale
care m-ameţeşte ori de câte ori te întâlnesc
de nu-mi mai gãsesc nici vorbe, nici gânduri, nici trãiri, nici nimic
şi le caut ca o caraghioasã
vreau sã-ţi explic de ce toate astea
fii atent puţin la mine:
e atât de simplu: pentru cã te iubesc!

Mirela Predan

ianuarie 2014



uCoz
Mirela Predan© 2018