În curând, mă apuc să scriu romane...


Adesea stau şi mă retrag. În linişte, în lumea viselor, drept pentru care încep să mă gândesc din ce în ce mai serios la faptul că ar fi bine să scriu... literatură. Pentru că acolo personajele fac ceea ce le zic eu şi iese bine. În viaţa reală, nimeni nu mă ascultă şi iese prost, iar eu m-am săturat şi de cel ce nu există, şi de influenţele lui cel ce nu există, şi de tot. Dacă mai continuăm aşa, dacă tot nu înţelegem că exact asta vrea şi cel ce nu există, va veni un moment în care, voi rămâne să lucrez doar pentru Bucureşti şi să scriu... la Snagov literatură. Cu personaje fictive, cu iubiri fictive, în care Poliţia chiar e Poliţie şi-şi face treaba, procurorii nesimţiţi ajung la balamuc, iar teama nu există. De ce să nu visez? Că doar în literatură orice este posibil. În serile liniştite, încercând să adorm mai caut şi mai dezvolt câte un subiect de roman, iar dimineaţa mă trezesc reluând de unde am rămas, aceeaşi scenă, adăugând, trăind, simţind aceste situaţii fictive, după care, în realitatea rece constat că: cel ce nu există a mai făcut o boacănă mare şi azi, alţii îi dau apă la moară din nou şi mă desconsideră pentru acelaşi cel ce nu există, mă îngrop într-un maldăr de hârtii de procese şi uite aşa trece viaţa pe lângă mine. Dacă eu nu trăiesc, păi, atunci de ce să nu trăiască personajele mele din literatură, de ce să nu se desfăşoare ele, de ce să nu creionez acolo psihologii, de ce să nu se iubească personajele mele, de ce să nu facă ce trebuie personajele mele în aceste bătălii ale vieţii? Subiecte? În toi de noapte, cu soţul plecat în delegaţie, soţia unui procuror se trezeşte în casă, deschizând cu cheia potrivită uşa, cu un... interlop, ajutat de doi locotenenţi de-ai săi. Începe să ţipe, el scoate pistolul şi-o ameninţă să tacă, cerându-i să-i arate unde sunt... dosarele soţului. Ce-a urmat... râmâne de scris. Iubita unui traficant de droguri se trezeşte deodată în arest. Este chemată la audiere de procuror. Ce-a urmat, rămâne de scris. Într-o noapte, în timp ce patrulau, doi poliţişti se trezesc lângă ei... cu criminala în serie dată în urmărire internaţională. Îi ia, îi vâră în maşină şi pleacă cu ei. Ce-a urmat, rămâne de scris. Mda, cam astea sunt subiectele. Literatură. Mă gândesc din ce în ce mai serios să scriu. Vă garantez eu că nu bănuiţi ce-a urmat de fiecare dată, dar eu ştiu. Că doar sunt personajele mele... Şi atunci ce să fac cu cel ce nu există ăsta, când nu iese niciodată nimic, toată lumea se fereşte de mine, dar... pe asuns îmi dau dreptate toţi? Cât să mai aştept? Mai bine scriu. Literatură, că despre cel ce nu există la modul real, serios şi documentat, oricum scriu degeaba la stele...


Mirela Predan

 



uCoz
Mirela Predan© 2018