Câteva frumoase texte, scrise în februarie 2014 şi publicate pe Opinii Cetăţeneşti - la 2 ani de atunci, aceluiaşi domn X i le rededic cu toată dragostea!

Sus pe tanc! - Jurnal de front

Nu e nicio glumă cu războiul, cine ştie că sunt împotriva lui, chiar ar trebui să se teamă. De mine chiar mai mult decât de adversarul propriu-zis, pentru că în timp ce adversarul mincinos fuge şi se ascunde, de mine nu scapă nimeni şi eu nu mă tem. Îl înfrunt imediat şi în mod deschis. Vrea nu vrea, eu stau pe capul lui şi de capul lui. Pentru că eu ştiu să port un război inclusiv prin presiune. Cum am auzit că s-a declanşat o bătălie, cum am şi scos "armele" din dotare şi am pornit pe front. Fără discuţii. Problema este că aceasta este numai o bătălie, nu e războiul complet nici pe departe. Sigur că nu pierdem nimic, nicio bătălie, iar rolul meu din Apărare este incontestabil. Ceea ce m-a amuzat este faptul că mulţi au început să se sperie şi să se ascundă fugind ca şobolanii. De mine au ajuns să se sperie, nu de alţii. Sigur, nu sunt şefa oştilor armate eu, cum să nu se sperie?


RĂZBOIUL VA FI UNUL ABSOLUT NIMICITOR PENTRU TOŢI CEI CARE NU AU ÎNŢELES SĂ NU FIE NEMERNICI ŞI ÎŞI BAT JOC DE SNAGOV!!! Pentru că eu voi face ca războiul să fie unul nimicitor pentru ei! Forţa mea constă în prostia lor. Cu cât sunt mai cretini, cu atât prind un curaj şi o forţă de nezdruncinat! Scriam aici recent despre balaurul cu şapte capete. Să ştiţi că nu e doar un balaur care trebuie doborât, ci sunt mai mulţi, dar ăia sunt căţei de balauri, astfel încât pot fi nimiciţi cu uşurinţă. Şi fără niciun fel de discuţii. De fapt, ca strategie de luptă cu asta se va şi începe: cu nimicirea căţeilor care se dau grozavi şi mari negociatori de pace! Nişte tâmpiţi. Singură şi încolţită, fiara cea care se preface puternică trebuie să se predea.


În ceea ce-l priveşte pe dl. X, CCOLABOREZ EXCELENT CU EL ÎN CALITATE DE GENERAL ŞI LIDER POLITIC. În ce constă colaborarea? Avem şi trebuie să ne perfecţionăm un sistem de colaborare, adică de comunicare deosebit de eficient şi de bine pus la punct. Sigur, ne putem înţelege şi din priviri şi din semne, empatia este una totală. Ce-am făcut eu ieri? Pur şi simplu am încercat să discut şi cu un domn de mare respect pentru mine, dl. Apostol Muşat. NU VREAU SĂ SE ÎNŢELEAGĂ GREŞIT. Nu dl Muşat este dl. X. Nu dl. Muşat este liderul politic al bătăliei, am mai făcut această precizare, pentru cine m-a citit cu atenţie. Însă dl. Muşat tocmai prin valoarea experienţei sale ne poate fi de mare ajutor pe acest câmp de bătălie. Şi nu e singurul care ne poate fi de ajutor. Nu pot să precizez deocamdată cine este liderul politic al bătăliei în ideea că persoana este exact persoana care trebuie să fie protejată cel mai mult! Foarte mulţi nu au înţeles despre ce anume este vorba în acest război, drept dovadă au şi postat tot felul de aberaţii. Nicio problemă. Cine a trebuit să înţeleagă, a înţeles, mai întâi s-au ascuns din faţa mea, au băgat în linia întâi nişte căţei, de frică, acum văd că încep să reapară încetişor ca ciupercile după ploaie. Nu-i nimic. Să reapară. Asta şi aştept. Eu, una, îi aştept aici cu sabia scoasă din teacă. Cu mine nu se joacă. Şi e bine că tot scriu aici despre război ca să înţeleagă că trebuie să-mi ştie de frică. Eu nu mă joc, nici nu mă împiedic în prostii.


La mine ideea de război nu este nouă, dar trebuie să fiu corectă şi să fac o mărturisire: EXACT BALAURUL CU ŞAPTE CAPETE AM CREZUT CĂ ESTE O PERSOANĂ ONORABILĂ, ÎMPOTRIVA CĂREIA NU AM DE CE LUPTA PÂNĂ MAI IERI. M-am convins de contrariu şi, ca atare, sigur că voi lupta împotriva acesteia! Nu părea balaur cu şapte capete, nu părea un nemernic, dar de foarte multe ori aparenţele înşeală. Şi senzaţia tuturor a fost exact aceeaşi. Că balaurul cu şapte capete e un băiat blând şi paşnic şi onorabil, un om onest şi de bun-simţ. NU O SINGURĂ DATĂ I-AM LUAT BALAURULUI CU ŞAPTE CAPETE APĂRAREA PE ACEST SITE! DE MAI MULTE ORI AM FĂCUT ACEST LUCRU ŞI REGRET MAI ALES ÎN CONTEXTUL ÎN CARE I-AM DAT APĂ LA MOARĂ ŞI ŞI-A LUAT NASUL LA PURTARE, INCLUSIV FAŢĂ DE MINE. A, e bine când scrie cineva favorabil la adresa ta, iar tu eşti de fapt un bandit? Îţi place chestia asta? Sigur că-ţi place, dar eu nu sunt jucăria nimănui, să ştiţi! Ceea ce şi-a imaginat că se poate, şi-a imaginat absolut prost că eu voi merge cu el până în pânzele albe călcând peste cadavre! De fapt, nici măcar nu ştiu ce anume l-a împins pe Balaurul cu şapte capete să creadă asta şi nici ce l-a făcut să creadă că e atât de sigur de colaborarea mea, mai ales în contextul în care singura certitudine este CĂ ÎŞI BATE JOC DE MINE EFECTIV! Or, eu nu sunt deloc omul care să admită batjocura. Toate ca toate, dar până la un anume punct! El a crezut că se joacă cu mine făcând pe bufonul, împins de la spate şi de alţii şi că mă poate păcăli. De fapt, ÎI ERA O FRICĂ DE MINE CA DE DRAC! Îi era frică să nu-i dezvălui matrapazlâcurile şi infracţiunile, de aia îi era frică, să nu mă situez în tabără adversă că atunci a dat de dracu! Şi infracţiuni mari, nu jucării pentru copii. DIN NEFERICIRE PENTRU EL, DE CE ŢI-E FRICĂ NICIODATĂ NU SCAPI! E lege pe lumea asta! Şi bineînţeles că exact în tabăra adversă şi sunt! Nu se aştepta la asta pentru că, aşa cum spuneam, o fi el balaur cu şapte capete, dar e prost. Şi nu judecă nici cât o ceapă degerată. E arogant ca dracu, dar e arogant de pomană, din simplu motiv că nu îl recomandă nimic pentru aroganţă decât nemernicia. În acst context, sigur că, pe de-o parte, am de-a face cu o indignare deosebit de mare faţă de balaur, pe care, repet, l-am crezut un om onorabil, iar pe de altă parte, cu strategia de front. Şi sigur că, E UN ELEMENT DE NOUTATE CĂ AM ÎNTORS ARMELE ÎMPOTRIVA BALAURULUI, NUMAI CĂ EL NU ŞTIE CHESTIA ASTA! Şi e un avantaj constând inclusiv în faptul că el habar nu are că am întors armele împotriva lui. Sigur, eram prieteni, dar nu mai suntem în contextul dat! La revedere. Despre asta este vorba aici.


Revenind la ideea de război şi de echipă, aşa cum spuneam, încrederea trebuie să fie elementul central. Dacă nu avem încredere unii în alţii, nu putem face nimic şi ideea e că trebuie să trecem peste micile răutăţi dintre noi. Sigur că, la o adică, adică la nevoie, dacă e cazul, eu pot să mă întorc şi împotriva unor mai mici din această echipă care, iertaţi-mi expresia, ne-au muşcat până acum de fund. DAR NU ACUM ESTE MOMENTUL. Acum trebuie să fim uniţi ca strategie, ce se va întâmpla după aia, vom mai vedea. Importante sunt următoarele lucruri în această echipă: femeile din echipă trebuie să termine cu circul, eventual să-l facă cu adversarii, în scop de şantaj, nu cu noi. Chiar ar fi ideal? N-ar merge chestia asta? Eu zic că da! Dacă va exista la noi şantaj, EU ŞTIU SĂ PAREZ ŞI ŞANTAJUL, CĂ NU SUNT CRETINĂ. MĂ DOARE FIX ÎN COT ŞI AŞA AR TREBUI SĂ FIE EXPLICATĂ INCLUSIV STRATEGIA ASTA: adică dacă cineva trebuie pus în temă cu "dezvăluirile" să fie pus de dinainte în temă. NU NE ŞANTAJĂM ÎNTRE NOI CĂ NU SUNTEM IMBECILI! Cine n-are nervii suficient de tari, să-şi vadă de măturat sau de spart lemne că nu e în stare de război şi poate să stea şi la vartă acasă! Bărbaţii din echipă trebuie să fie lucizi şi responsabili, pentru că numai aşa se poate să devină cavaleri. De fapt, războiul acesta este inclusiv un test de fidelitate. Dacă se lasă cineva manipulat sau strâns cu preşul, acaparat de promisiunea soarelui de pe cer etc, etc. Cine nu e cu noi E ÎMPOTRIVA NOASTRĂ, NU MAI STĂM LA DISCUŢII CU EL! Trebuie călcat în picioare şi-l calc eu, că aşa e la război: dacă ţi-e milă de el şi nu tragi, nu va ezita absolut deloc să fie el primul care să tragă şi atunci povestea se va sfârşi urât. Nu are sens. Sigur că şi proştii, nebunii şi iresponsabilii sunt, la rându-le, buni la ceva. Fără discuţie. Tocmai pentru că un nebun este în stare de orice, trebuie îmbârligat să o şi facă în scop potrivit. Pe urmă cine a făcut chestia aia? Un nebun, noi ne retragem, asta e! Sigur că devine avantajos în contextul acesta inclusiv nebunul! Dar, mare atenţie pentru că trebuie să fie gestionat cu eficienţă şi cu maximă responsabilitate.


În ceea ce-l priveşte pe liderul politic, dacă îi captez suficient încrederea, dacă reuşesc să-i explic exact, iar el înţelege exact, fiind un om extrem de inteligent şi de abil, eu cred că şansele de reuşită sunt şi mai mari. Eu sunt o luptătoare, ba chiar una neînfricată. Şi cu balaurul cu şapte capete, de azi înainte o să discut altfel, garantez!

Sigur că dacă e război, să fie război. Fie şi împotriva Balaurului cu Şapte Capete. Personal, nu am niciun fel de resentiment faţă de acesta. Mai ales că el se tot străduieşte să facă ceva şi devine un clown penibil, de-ar râde până şi curcile de el! Sigur că eu am scris de bine despre el în ideea că suntem prieteni cu toţii şi că pot face şi eu, eventual, în contract. Numai că, în contextul dat, mai dragă mi-e cămaşa decât geaca de pe mine, ce Dumnezeu, că n-am înnebunit! Că prima dată l-am scris de rău, nu de bine, dar după aia am zis că lasă, poate s-or fi împăcat lucrurile, ceea ce nu a fost cazul absolut deloc. Apropo: prima mea intuiţie niciodată nu mă înşeală! Prima impresie contează, restul, e o aiureală în van! Pentru că atunci e intuţia: e sau nu e ce trebuie să fie. În fine. Dacă au fost aparenţe, eu iarăşi le-am intuit, iar dl. Apostol Muşat iarăşi mi-a fost de mare ajutor în intuiţia mea. În fine... Păi, dacă e război, să fie atunci război, eu sunt în câmpul luptei. Unde mă găsiţi pe mine? Sus pe tanc...


Mirela Predan

 

februarie 2014

 

Habar n-aveţi nici cine e X, nici ce vizează războiul! DAŢI-VĂ CU CAPUL DE PEREŢI, FIR-AŢI AI DRACU!


Oameni buni, RĂZBOIUL DE CARE TOT VORBESC AICI ESTE RĂZBOIUL MEU STRICT PERSONAL - ŞI AM TOT DREPTUL SĂ-L PORT - ÎMPOTRIVA BALAURULUI CU ŞAPTE CAPETE. Sigur că am şi aliaţi în acest război, câţiva, nu mulţi, dar EU MI I-AM ALES, NU AU FOST IMPUŞI NICI MĂCAR DE DRACU! Văd că de la o vreme încoace, ba un cap de balaur, ba altul a început să tragă de mine ca de drac în ideea că fiecare vrea să mă acapareze de partea lui, crezând că - CULMEA - ei mi-ar fi aliaţii mei în război. Nu mai credeţi că tot ceea ce zboară se mănâncă pentru că veţi fi al dracului de dezamăgiţi! ESTE PENTRU ULTIMA OARĂ CÂND AVERTIZEZ, DUPĂ CARE ORICINE NU ARE DECÂT SĂ CREADĂ ABSOLUT TOT CEEA CE VREA! Mă lasă absolut rece chestiunea aceasta! Nu stau eu acum să mă îmbolnăvesc de nervi nici că unul crede una, altul crede alta, NICI MĂCAR CĂ FIECARE ÎN PARTE ARE TUPEUL SĂ SE CREADĂ ŞEF PESTE MINE ŞI SĂ CREADĂ CĂ EU ÎL VOI ASCULTA, CHIT CĂ EU NU ASCULT DECÂT DE DUMNEZEU DIN CERURI! Şi dacă ascult de el, atunci de ce nu ascult de celălalt şi aşa mai departe?


Sigur că am lucruri extrem de serioase de discutat şi cu dl. X şi NU se pot discuta în trei minute. Sigur că până un alta, alţii au războaiele lor de supremaţie, DESPRE ASTA VREAU SĂ DISCUTĂM, culmea că sunt asupra mea. VOR SUPREMAŢIA ASUPRA MEA. Şi acţionează deosebit de abil în acest sens. Ei, o să le-o dea dracu! Neştiind cine este dl. X mulţi s-au fript şi au început să-mi povestească verzi şi uscate despre dl. X. Bine fac, lăsaţi-i dracului în pace! Unii aşa, alţii aşa! Eu adun, eu trag linie, ce mama dracu! Despre asta vreau să discutăm, domnule X şi chiar e o chestiune EXTREM DE SERIOASĂ! Eu continui să fiu un om serios, nu să ne batem joc unii de alţii.

 

Războiul este unul al meu, strict personal. Cine e balaurul cu şapte capete ca simbol NU vă interesează deocamdată! Deci NIMENI NU VREAU SĂ FIE LEGAT DE ACEST RĂZBOI pentru că aud tot soiul de aberaţii şi toată lumea are impresia că eu m-am apucat acuma să declar război ba nu ştiu cui, ba în alianţă cu nu ştiu cine şi toate celelalte. NIŞTE ABERAŢII. Sigur că adevăratele mele secrete sunt bine păzite, nu le ştie nici dracu, poate să se străduiască fix până la paştele cailor. Dacă n-am vorbit suficient de clar, asta este.


RUGĂMINTEA MEA PENTRU TOATĂ LUMEA: NU MĂ MAI INTERPRETAŢI ŞI NU MAI INSINUAŢI! Când eu am scris dl. Apostol Muşat a spus asta, înseamnă că dl. Apostol Muşat a spus asta, când eu am scris: "dl. Oancea a spus asta", înseamnă că dl. Oancea a spus asta. Când eu am scris: "dl. Simion Dumitru a declarat că...", înseamnă că dl. Simion Dumitru a declarat că.... În rest, război, X, Y, Z, ştiu eu ce e cu ele, dar nu mă mai interpretaţi degeaba. Cum pot să spun eu că X e dl. Muşat sau dl. Dumitru dacă nu e el, de exemplu? Sau cum pot să spun eu că Balaurul cu Şapte Capete ar fi Mitoi sau Anghel dacă nu sunte ei? ŞI ÎNŢELEGEŢI ŞI AIUREA, ŞI ÎMI FACEŢI ŞI BALAMUC CU LUMEA DE GENUL: "ia uite, bă, ce-a zis aia de tine" şi când colo NU despre persoana în cauză scrisesem eu!


Cine e de vină pentru toate astea? Inclusiv pentru faptul că trebuie să port acuma un război? Păi, vă spun eu cine e de vină? DNA-UL, PENTRU CĂ ÎŞI BATE JOC DE NOI, POLIŢIA CĂ NU IA NICIO MĂSURĂ ÎMPOTRIVA INFRACTORILOR, PARCHETUL PENTRU CĂ STĂ DE GOGOŞI ÎN LOC DE CEEA CE TREBUIE, POLITICIENII DE LA NIVEL CENTRAL PENTRU CĂ ŞI-AU VĂZUT PROPRIILE INTERESE ŞI I-A DURUT ÎN COT DE POPULAŢIE, SRI-UL, PENTRU CĂ ÎN LOC SĂ SPIONEZE DRACULUI CE TREBUIE, A SPIONAT CE NU TREBUIE, STAREA ECONOMIEI PENTRU CĂ E DE RAHAT, ROMÂNIA ÎNTREAGĂ CĂ NU A LUAT MAI DEMULT ATITUDINE ÎMPOTRIVA ĂSTORA ŞI PENTRU O SCHIMBARE REALĂ ÎN ŢARA ASTA. Bun, şi în acest context, eu ce să fac? Mă descurc şi eu cu războiul ăsta FIX CUM OI PUTEA!!! ÎNCĂ O DATĂ REPET: RĂZBOIUL ESTE AL MEU PERSONAL, AM CEVA ALIAŢI ÎN EL, DAR NU SUNT PERSOANELE PE CARE LE BĂNUIŢI DVS, ÎN NICIUN CAZ, AM ŞI ADVERSARI: BALAURUL CU ŞAPTE CAPETE, CE TREBUIE SĂ FIE NIMICIT. NU E CINE CREDEŢI DVS. ÎN CONCLUZIE, NU MĂ MAI INTERPRETAŢI ŞI NU VĂ MAI BĂGAŢI PENTRU CĂ ORICUM DESPRE CE E VORBA AICI, NU VEŢI ÎNŢELEGE NICIODATĂ!


Uneori mi-e greaţă în acest război, vă mărturisesc sincer, alteori duc până la fund paharul de amar, alteori nici măcar cei din echipa mea nu mă înţeleg prea bine şi trebuie să dau 100 de explicaţii şi de lămuriri. Balaurul cu şapte capete nu câştigă, n-are cum, dar el nu realizează chestia asta şi face valuri. Şi eu îi dau peste coada de balaur, că n-am încotro, uneori şi eu m-am săturat să stau cu lopeţica în mână să dau peste coada de balaur în loc să fac nişte lucruri pozitive pentru mine, pentru echipa mea şi pentru umanitate.


Una îmi spune una, altul îmi spune alta despre acelaşi lucru, despre aceeaşi persoană. Să iau ca exemplu pe dl. X. Unii l-au ridicat în slăvi, au zis că "e cel mai bun, mai sufletist şi mai de treabă de pe lumea asta, un înger", alţii au spus că: "e cel mai mare bandit de pe lumea asta, mai aveau un pic şi dracu coborâse deja pe pământ". Ce interes avea fiecare? SĂ MĂ ATRAGĂ DE PARTEA LUI ŞI SĂ DEŢINĂ EL SUPREMAŢIA. ASUPRA MEA. OAMENI BUNI, CHIAR AŢI ÎNNEBUNIT? VI SE PARE! X nu e nici înger, nici demon, e un om! Iar tentativele astea de a mă manipula pe mine sunt jalnice. Nicio problemă: mai adun, mai adun şi NU vă spun cine e X, poate se mai strânge. Dar ce credeţi că o să fac cu ele? O să vină şi ziua în care mă voi vedea cu X faţă în faţă. Şi atuci iau toate tâmpeniile astea şi i le pun pe tapet: ca să ştie ce e omul. Că eu credeam şi poate că şi el credea că luptăm împotriva unei persoane, dar când colo, uite ce-am descoperit aici: ce dracu? Un întreg şir de nemernici şi de nemernicii de te doare mintea. CE VĂ SPUNEAM EU REFERITOR LA AVANTAJUL IMENS: "NU ŞTIE NIMENI CĂ SUNT OMUL LUI X, NICI MĂCAR DRACU". Şi atunci n-au decât să se dea cu mine cu capul de pereţi! Şi n-au decât să nu mai doarmă noaptea întrebându-se "cine e X ăsta?". Deci propunerea mea de colaborare cu dl. X văd că a dat deja roade, în sensul că deja am adunat aici şi ţin la ciorap o sumedenie de tâmpenii. IAR EU SUNT UN OM CORECT: NU TRĂDEZ ŞI NU MINT NICIODATĂ!


Mirela Predan


februarie 2014

 

Ultimele detalii pe săptămâna aceasta despre război


Câteva lucruri vreau să vă mai spun, după care, fiecare poate să înţeleagă ce vrea, eu nu voi mai deschide discuţia războiului prea curând. Nu de alta, dar văd că SUNT INTERPRETATĂ aiuristic şi aiuritor şi n-are nici cel mai mic sens, până la urmă. Sigur, va rămâne săptămânalul "jurnal de front" ca rubrică pe Opinii Cetăţeneşti şi doar atât.


Aşa cum spuneam, VA FI O VICTORIE. A mea personală. Sinceră să fiu, marea realizare este că am împuşcat dintr-un foc doi iepuri. Pe bune. Şi cu încă doi fac patru. Deci asta e. Pe alţii s-ar putea să nu-i avantajeze chestia asta dintre generali, PE MINE SIGUR CĂ DA! Şi atunci sunt conştientă de rolul pe care îl capăt în acest context. Sigur că mă bucură pe toate planurile acest rol, pentru că nu doar că eu sunt şefa, pentru că oricum eram şi până acum, ci devin un soi de împărăteasă cu imunitate! Care nu mă mai poate nici verifica şi nici combate nimeni. NUMAI SPIONI SĂ NU FIE, PENTRU CĂ ATUNCI AM DAT DE DRACU. De aceea va fi şi absolut necesar ca mai întâi să verific atât din interior, cât şi din afară, dacă sunt spioni, unde, cum, în vederea eliminării acestora. Bun. În rest, e clară situaţia cu victoria. O mie de vorbe doi bani nu fac. Şi au început să mă muşte de fund, să facă tot soiul de comedii, tot soiul de circăreli, de tumbe, de acrobaţii şi de tâmpenii. De m-am prăpădit de râs, nu alta. Eu două vorbe am zis şi au picat mai multe capete, că nu stau de tâmpenii că nu am mintea bolnavă. Normal! Păi, ce, stau să-mi pierd vremea cu tot soiul de obsesii şi de comedii? Ce-am trăit până la vârsta de aproape 34 de ani degeaba să mă comport ca un copil nebun, care abia acum învaţă să tragă cu puşca? Ce dracu? Şi cum mi-am construit eu apărarea e chiar beton, DAR ŞI ATACURILE AU FOST TOT BETON! Cum a funcţionat? Eu canalizam toată atenţia într-o parte şi toată lumea era cu ochii aţintiţi la măscărici, în timp ce eu, cu puşca, i-am fentat pe toţi şi PAC: DOI IEPURI DEODATĂ! Şi atunci gata şi cu măscăriciul! Păi, aşa e să gândeşti strategic. Am eu cumva faţă de clown? Nu! Şi atunci i-am lăsat pe alţii să se amuze, că 1000 de vorbe doi bani nu fac, eu am zis două şi iepurii au picat. OK. Acuma, în contextul dat, sigur că o să mai obţin ceva grade în plus în Armată, adică voi fi şi mai valoroasă. JOCURILE SUNT ALE MELE PERSONALE, NU SUNT ALE NIMĂNUI, ÎNCĂ O DATĂ ŢIN SĂ AVERTIZEZ ASUPRA ACESTUI LUCRU. Dacă alţii par a fi îmbătrânit degeaba, eu n-am îmbătrânit deloc degeaba, ascultaţi aici la baba Mirela, înţeleapta ce vă spune: cum am împuşcat eu doi iepuri deodată: uite, aşa, bine, culmea e că ambii prin ricoşeu. M-am prefăcut că există o oarecare ţintă, să zicem X şi trag într-acolo, numai că nu trăgeam într-acolo, ci, prin ricoşeu, în cei doi iepuri. Care iepuri, prin reflecţie oricum au devenit patru. ŞI CA STRATEGIE, SUNT PATRU, DECI SUNT MAI MULTE VICTIME, BLANA ŞI CARNEA SE POT VALORIFICA DE LA FIECARE, pe de-o parte, pe de altă parte, aliatul este oricum mulţumit, eu, la rându-mi sunt mulţumită de ceilalţi doi iepuri reflectaţi din primii, pentru că aici era problema mea. Capul meu nu are cum să pice, din simplu motiv că eu doar m-am prefăcut a fi iepure pentru a face să pice iepuri autentici în capcană, eu nu numai că nu eram iepure, dar am şi tras asupra lor. Bun, acuma în continuare, vor rămâne aşa: Vânatul cel Mare şi Vânătorul cel Mare, ale căror roluri la o adică se pot inversa. Adică vănătorul să devină vânat şi invers. CARE E TREABA MEA AICI DE MAXIMĂ ABILITATE? SĂ ÎNDREPT TOT TIMPUL ÎN LINIA ÎNTÂI NUMAI IEPURI, ASTFEL ÎNCÂT EI ÎNTRE EI SĂ NU SE POATĂ VÂNA NICIODATĂ! Hiopa, complicată situaţie, trebuie să recunosc şi asta! Dar o gestionez bine. Şi atunci să vedem, încă mai trebui să mă interesez ce e vânătorul, şi ce e vânatul? E cal, e urs, e porc mistreţ, e vulpe, ce e? Sigur, la modul concret, e clar că e infracţiune, dar asta este altceva. Şi atunci să profităm un pic de situaţia cu infracţiunea, tocmai pentru a putea aduce în planul vânătorii numai iepuri. Şi era logic că aşa ceva trebuia să fie de fapt. Sinceră să fiu, cel mai mult în război, după nimicirea iepurilor, m-ar avantaja ca ursul şi cu lupul să aibă responsabilitatea de a merge la vânatoare împreună. Şi eu pe lângă ei, poate mai apar iepuri că să vedeţi ce le fac! Dar eu trebuie să acţionez în aşa fel încât ursul şi lupul să meargă la vânătoare împreună, asta era ideea de fapt. OK. Ştiu, nu aţi înţeles absolut nimic, din punctul meu de vedere e îmbucurătoare şi e liniştitoare treaba!

 

Bun, în seara asta nu mai fac nimic, nu mai scriu nimic. Îmi pun la punct aparatura (nu de alta, dar nu e posibil să stai de cinci zile cu cartelă de telefon cumpărată, să nu fi avut timp să fi încărcat, să nu fi montat nici acum fax-ul, să nu fi probat telefoanele şi alte aparaturi nici acum), după care jur că de mâine încolo o să mă ocup la modul cel mai serios de strategii de dezvoltare şi de Consiliul Judeţean. În rest, ne regăsim în weekend la jurnal de front!

 

Mirela Predan


februarie 2014

 

Cea mai bună antistrategie de luptă - Jurnal de front

 

Din această luptă, un lucru se distinge foarte clar: LIPSEŞTE COMPLET STRATEGIA. În loc de alianţă a adversarilor, a ieşit un soi de fâs, mai ales că fiecare îşi ia banul, pleacă şi face tot ca el, ceea ce era absolut de anticipat. Iar elementele acestea disperate şi disparate de luptă, în ciuda înverşunării lor, nu au cum să ţină cont de strategie. Dimpotrivă, e un război al nervilor pentru cei cel ce-l poartă, însă restul lumii moare de râs. Plus că m-am delectat aici nu cu infracţiuni, ci cu nişte comedii de infracţiuni, ca să am tot timpul de lucru făcând încadrările juridice. Dacă strategia de luptă a fost circul, cu siguranţă a fost una greşită, dacă strategia de luptă a fost altceva decât circul, însă a ieşit circ, nu putem decât să ne amuzăm murind de râs. Deci nici aşa, nici aşa nu e bine. Puteam avea soluţii viabile şi fără comedii de infracţiuni, cu singura condiţie să mă asculte şi pe mine cineva. Dar nu contează, pentru că am ajuns să mă distrez copios. De fapt, hai să ne distrăm cu infracţiuni! Ei, aş! Cine e suficient de tâmpit cât să o facă, mie mi se pare practic distractiv. Şi dacă nu e nimic altceva la mijloc mai profund şi mai de substanţă, pot să spun că totul e o PORCĂRIE. În primul rând pentru că nu au fost respectate regulile elementare ale oricărei bătălii: PE FRONT NU PLECI NICI CU PANARAME, NICI CU FETIŢE, NICI CU COPII, NICI CU TÂMPIŢI, NICI CU IDIOŢI! În al doilea rând, trei, dar buni dacă îi ai sunt suficienţi, nu stai să aduni în jurul tău toate scursurile. Iar pe cei trei, dar buni, suficienţi, oricum, NU-i sacrifici şi nu-ţi baţi joc de ei! E cea de-a doua regulă de aur. Or, a mers aşa, în dorul lelii, că poate or fi şi tâmpiţii buni la ceva, poate or fi şi copiii buni să se joace, poate or avea şi panaramele vreun rol. Nu, aşa ceva în mod clar nu făcea decât să iasă circ, nu război şi cu consecinţele de rigoare pentru cel care porneşte la luptă fără nicio strategie. Nu poţi pleca pe premisa: "dacă alţii n-ai, suint buni şi ăştia la ceva" că mai bine NU-I ai deloc decât să-i ai la modul ăsta, fiind clar că în loc să te ajute, practic te încurcă şi asta e: EFORT INUTIL, RISIPĂ DE ENERGIE ŞI DE RESURSĂ. Başca pe un teren alunecos, al infracţiunii în care se jonglează, de am stat să mă prăpădesc de râs făcând încadrarea juridică a fiecărei infracţiuni în parte şi concluzionând că singurul în măsură să nu se distreze aici rămâne tot DNA-ul. Iar eu oricum să mă distrez cu DNA cu tot. Niciodată într-un război nu încerci să aliezi de partea ta două tabere oricum adverse pe altceva. Deci dacă două femei se păruiesc între el, CEA MAI MARE GREŞEALĂ E SĂ ÎNCERCI SĂ LE ATRAGI PE AMÂNDOUĂ DE PARTEA TA, PENTRU CĂ ELE NU SE VOR ALIA NICIODATĂ, IAR LA MIJLOC ÎNTRE ELE VEI FI SANDVICH. Cea mai mare greşeală e să încerci să aliezi DOI DUŞMANI CARE SE BAT PE CIOLAN ÎNTRE EI DE PARTEA TA, PENTRU CĂ EI TOT PE CIOLAN SE VOR BATE, IAR TU ÎNTRE EI VEI FI UN ELEMENT ÎN PLUS TAMAN BUN DE PICAT DE FRAIER. Nu, nene, ăştia sunt, cu ăştia jonglăm, n-avem alţii. Dar hai să facem idee de echipă. Promisiuni, demagogie, tâmpenie, incoerenţă, duşmani care se împacă pentru a accede la ciolan după ce s-au aliat. Astea sunt bune, dar RĂMÂN ÎN SFERA POLITICĂ, NU MILITARĂ. Acolo regulile sunt altele, n-ai cum să faci să te opui lor, iar incoerenţa costă. Mergi la luptă împotriva cuiva cu două sau mai multe persoane, fiecare cu interese contrare care pe altceva şi vor sfârşi prin a se lua la bătaie între ei, în niciun caz să fie capabili să urmeze o strategie unitară de luptă împotriva inamicului. Cu ce te ajută chestia asta? Bineînţeles că mult mai tare te încurcă. Numai că fiind şi pe terenul alunecos al infracţiunii, cine poate să lovească din plin, aşa cum se şi întâmplă, fireşte? Bineînţeles că adversarul. Cum disciplinezi şi cum îţi faci o echipă? Păi, în primul rând, având o comunicare constantă şi un dialog  cu ordine clare şi precise, dar care să nu-i înlăture nici omului libertatea abordării propriului său stil. Nu poţi să pui pe tanc pe cel bun să tragă cu racheta şi să piloteze avionul. E normal. Iar când vezi că ai trimis în linia întâi exact copiii tăi de suflet, iar luaţi prizonieri te-ai dezis de ei, arunci în front nişte copii aiurea. Care, aşa cum spuneam, nefiind copţi la minte, nici nu au cum să facă mare brânză şi nici nimeni nu se sperie de ei. Să mă sperii eu de exemplu de nişte copii? Hmm! Nu doar că nu mă sperii, dar mor de râs pur şi simplu! Că până la urmă, fireşte nimeni nu cântăreşte numai oferta cea mai avantajoasă financiar, ci şi pe cea mai avantajoasă din punct de vedere al stabilităţii şi al siguranţei. Că nu degeaba nu toate româncele au acceptat să plece în Italia să se facă menajere, ci au mai şi rămas aici pe o mizerie de salariu să lucreze ca profesoare sau ca ziariste! Nu întotdeauna banul înlătură demnitatea umană, iar în rarele şi fericitele cazuri în care motivarea financiară se îmbină cu motivarea pasiunii interioare, tu taman pe acelea le tratezi la mişto. Interesant, numai că interesant din alt punct de vedere: AL CONTRAEXEMPLULUI! Eu nu cred că mai am nici de ce să comentez, nici de ce să mă implic, în definitiv, din simplu motiv că acest front de luptă nu e neapărat problema mea, dar e foarte interesant de studiat cel puţin la nivelul de cercetare al contraexemplului, al experimentării. Psihologia umană nu e chiar de ici de colo, iar într-un război psihologic nu poţi porni cu cretini! Nimeni nu vrea să aibă în slujba sa cretini! Şi să plăteşti cretini ca să-şi bată joc şi de ei, şi de tine, pentru că de altceva oricum nu sunt în stare, e cea mai greşită strategie cu putinţă. Nu poţi nici să şantajezi pe cel neşantajabil,.iar pe cel şantajabil dacă-l şantajezi, poate va subscrie, însă te va ţine minte. Am fost un bun exemplu de: "asta-i libertatea mea, fac ce vreau, ştiu bine ce fac, nu sunt datoare la nimeni cu nimic, dacă ai încercat să-ţi baţi joc de mine, când îmi bat eu joc de tine, cu siguranţă va fi mai cu folos, pentru că eu şantajabilă nu sunt". Nu de alta, dar n-ai decât să spui despre mine ce vrei tu ca fiind real, eventual să mai aduci şi probe şi vei vedea că nimic din ceea ce am făcut NU încalcă nici legea, nici măcar morala, ca atare nu ai ce să-mi faci! Dacă vii cu poveşti şi cu gogoşi despre mine, ai toate şansele să te alegi cu toate relele planetei din partea mea, deci eu nu am cum să fiu şantajabilă! Cum era să accept să fiu umilită, de exemplu de alte persoane din aceeaşi tabără? Doamne fereşte! Sunt un om al dracu rău de tot, oare cine şi-a imaginat că se poate aşa ceva? Şi încet, dar sigur, s-a demonstrat că nu se pot multe. Mai ales când porneşti la un război psihologic, dar eşti paralel cu psihicul uman. Într-adevăr, mentalitate de vânzător oarecum sau de consumator mai degrabă: ţi-am dat preţul stabilit, mi-ai dat un kil de varză, ţi-am mai lăsat şi bacşiş, mă serveşti mai repede. Ei, bine, în strategia militară, în războiul psihologic, AŞA CEVA NU FUNCŢIONEAZĂ, pentru că intervin o serie de factori absolut compecşi care dacă nu sunt luaţi în considerare, se vor întoarce bumerang tot împotriva ta, ceea ce s-a şi întâmplat deja. Iar toate astea în timp ce soluţia era una foarte simplă: se putea porni pe front nu cu copii, nu cu idioţi, nu cu amazoane, ci cu doi sau trei dar buni: unul fiind avocatul, altul fiind procurorul. Nici măcar eu n-aveam ce să caut în schema asta şi dacă se lărgea coada şi se întindea coarda, se putea proceda în consecinţă. Sigur, aşa cum spuneam, strategia mea era exact aceea de atragere a tuturor idioţilor, de ce nu?, numai că atragerea lor însemna din punctul meu de vedere, cea mai bună metodă de ATRAGERE ÎN CAPCANĂ! Asta era strategia mea şi era o strategie absolut sigură, pe care am aplicat-o şi eu cu mult succes chiar, dar se pare că strategia n-a fost asta. În consecinţă, asta e: NU SUNT DELOC GENUL DE OM CARE SĂ FIE ATRAS DE O CAUZĂ DIN START PIERDUTĂ. Ce, n-am de lucru altceva, altceva n-am ce face? Păi, la modul ăsta de antistrategie, dacă nu intervine niciun element de surpriză, dacă nu intervine exact capcana, aşa cum prevedeam eu, e clar că la asemenea strategie, războiul e din start pierdut. Şi dacă e pierdut, nu prea mai ai ce să faci. În niciun caz să te bagi!


Acesta este ultimul articol pe care îl mai scriu despre acest front de luptă, nu de alta, dar am foarte, foarte multă treabă în rest, la alte fronturi de luptă. Din când în când mă voi distra pentru a face noi încadrări juridice la noi infracţiuni. Ideea e că nu aşa se poartă lupta: cred că prin contopire, în cazul în care ar fi fost depistate infracţiunile cu pricina vreo 15 ani de închisoare ar fi fost puţini pentru persoana în cauză, iar asta în condiţiile în care oricum nu s-a ales cu niciun rezultat notabil în urma acestor comedii de infracţiuni, ci doar cu circul. Nu, n-o să explic niciodată despre ce e vorba, tocmai pentru că sunt comedii de infracţiuni, nu pentru că aş fi eu şantajabilă şi aş interrelaţiona cu ele, pentru că ŞANTAJABILĂ oricum nu sunt, dar când vezi un copil care se joacă şi nu se pricepe să poarte un război, ce naiba să-i faci? Să-l bagi în închisoare? Doamne fereşte, zău! Te distrezi, râzi, uneori îţi devine simpatic, uneori iei lucrurile ca atare şi mergi mai departe ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, din simplu motiv că oricum nu s-a întâmplat nimic. În rest, infractorii adevăraţi chiar merită câte o boacănă din partea mea şi e absolut necesar să mă ocup de asta, nu de oamenii dezorientaţi, care nu ştiu să poarte o luptă. Cu aceştiamcu infractorii autentici, am mare treabă în continuare şi vor vedea nişte consecinţe absolut dezastruoase cât de curând.

 

Mirela Predan

 

martie 2014



uCoz
Mirela Predan© 2018