Haideti sa va povestesc putin, acest domn nebun (poate nu inceteaza cu circul, ca are cu mine mari probleme), asa cum cunosc, avea impresia ca aceste superbe poezii NEDEDICATE CUIVA ANUME ii sunt dedicate lui Apostol Musat, eu i-am zis ca nu, dar el nu si nu, cu gelozia. Poate mai continua... Sa stiti si voi ce-a facut nebunul asta, nu de alta, ca acum am incarcat pe localhost vechiul site, sa ma uit si eu pe el, sa vedem unde e problema, ca am de facut intampinare la cererea precizatoare, mai am termen cinci zile, sa stiu ce duc la instanta cu aberatiile alea cum ca as fi bolnava de schizofrenie si cu masina lui Tariceanu si nu stiu ce. Daca intelege sa isi retraga mizeriile, OK, daca nu, eu intampinarea tot trebuie s-o fac, sa nu fie naibilor termen de decadere dupa aia si sa pierd procesul. Si o sa fac o aparare de tot rasul pentru cel ce nu exista. O sa spun si instantei de judecata de unde a aparut treaba cu "schizofrenia", ca el avea impresia ca eu i-am dedicat poezii fostului primar, murea de gelozie si desi i-am explicat ca sunt niste poezii nededicate nimanui, el nu intelegea si pace, o tinea langa cu gelozia... Sa vedem si la expertiza psihiatrica medicul ce zice cu interpretarea la propriu a poeziei si cu tot! Astept sa vedem ce face si daca inceteaza, desigur!

 

O VOCE IN TELEFON

Literatura


a mai trecut
un timp peste care s-a aternat
neincrederea
si te-am auzit cum ma strigai
ca pe-un semnal de inceput
prin vocea altuia

am imbatranit
peste sarutul tau etern
viu si azi ca o adiere ce-a uitat sa
mai moara
ai imbatranit
peste speranta mea de-a deveni iubiti
si-au crescut in parul tau fire albe

a mai trecut
un timp peste care s-a asezat
certitudinea
dar tu ramai
o voce-ntr-un telefon acum
o voce-ntr-un telefon de care m-am
indragostit cu patru ani in urma
cand am vorbit prima data cu tine

a mai trecut o vreme
in care-am permanentizat sarutul tau
conservat intr-o cutie de durere
din urma cu trei ani
si tot te astept
iar tu ma chinui
prin vocile altora
vorbindu-le de mine

am imbatranit iubindu-te pe tine
pe fruntea mea au aparut riduri
azi te-am sunat
si mi-ai raspus senzual ca prima data cand ne-am auzit
si-ai spus ca ma saruti

Mirela Predan

februarie 2008

 

 

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

RECE

Literatura


s-au scurs ca dusul rece
atatia ani imprimati pe tacerea mea
ca pe acest card de memorie
insa nimeni nu banuieste de ce
urlu numele tau
pe strazi si prin paduri
acum, numai astazi, se poate

si lacrimile mele ce-au cazut peste o
umbrela rupta
m-au udat,
iar eu am racit
dar din ochii tai de inger a rasarit un
soare atat de puternic
incat
mi-am creat un propriu sistem de celule fotovoltaice
care-mi va furniza energie pentru tot restul vietii

iar dragostea-mi ce ti-o port a inundat
atatea inimi de fani pretutindeni
te iubesc
si te sarut zilnic chiar in camera mea
insa poza ta lipita pe sifonierul meu
e rece

dar stiu ca va veni si ziua cand
peste cantece topite si ambalajele
amintirilor despachetate
voi fi doar eu cu tine
voi deschide si-ti voi arata zambetu-ti
de inger
pierdut in camera mea de luat vederi
dar deocamdata
tu razi, vorbesti, te misti,
eu te sarut,
dar ecranul leptop-ului meu
e rece
si-am racit
imaginile lasate prin atatea foldere cu
tine
tremura...

timp de patru ierni m-a incalzit in
casa
aceeasi poza
reprezentand un soare.

Mirela Predan

mai 2008

 

 

ORAS CU OCHI ALBASTRI

Literatura



sărut
ca o schizofrenică îndrăgostită
aleile Snagovului meu albe
precum chipul tău
şi dalele de pe trotuar
roşii ca buzele tale
şi blocurile înalte cât privirea ta
s-au imprimat cu rujul meu
tu locuieşti aici,
eu locuiesc aici,
mi-e tare dor de tine.

îmbrăţişez
micul oraş ce-a căpătat parfumul tau
iar el îmi vorbeşte cu vocea ta senzuală şi caldă
mă uit în ochii albaştri
ai oraşului meu pe care i-a furat de la tine
şi ochii lui
şi ochii tăi lucesc
iradiindu-mi viaţa

tu eşti aici
şi construieşti în mine blocuri
cu finanţări din partea unui gând nerostit
şi asfaltezi fiecare amintire ce-mi alcătuieşte fiinţa
iar visele mele dragi ca nişte copii cuminţi
se dau prin parc în leagăn.

Mirela Predan

decembrie 2005

 

SE NTAMPLA DIN NOU

Literatura


m-am jucat cu viaţa mea
minge de cristal
până când cineva mi-a dat peste mâna
am scăpat-o
şi-am spart-o-n mii de ţandari
nebună,
mă chinuiam să mă regăsesc
în atâtea cioburi
împrăştiate pe-o distanţă de sute de kilometri
mai bine de un an
am lipit zi de zi la ea cu tone de super-glue
şi acum când în sfârşit am reuşit
să refac în totalitate viaţa mea
minge de cristal
mă joc din nou cu ea…

Mirela Predan

ianuarie 2005

 

 

PRIMA DRAGOSTE DE DUPA NOE

Literatura


nervoşi şi umili aşteptau oamenii
o furtună
iar eu m-am dus să te întâlnesc
să aflu ce se întâmplă

atunci
marea s-a revărsat din ochii tăi spre ochii mei
iar norii din ochii mei au început să plouă
prinse-n lanţul tău se zbăteau
emoţiile mele
iar emoţiile tale nude în ploaie răceau
şi am simţit cum mintea mea se aşează şi doarme
învelită
cu noroiul ce-mi stropise toate gândurile
şi m-am pierdut apoi înecată
în balta ce se căscase între noi
şi te-ai agăţat strângându-mă
de mâinile mele ca de-un absolut
iar eu te-am luat în braţe

nu s-a întâmplat nimic
calmi şi umili circulă oamenii ca de obicei
doar eu
cu sufletul prins în apele dintr-un potop
am uitat ca un Noe nebun să mai iau în corabie
şi-o pereche de inimi

Mirela Predan

ianuarie 2005

 

 

 

PERDANTA

Literatura


ochii tăi frumoşi de circar mă urmăreau
luminoşi ca un site
ochii tăi s-au semnat pe hârtia albă a liniştii mele
şi nu mai vor să se cureţe
nici măcar la maşina de spălat cu mii de detergenţi
ca un site ce se încăpăţânează să rămână pe Google
mult după ce-a fost şters
chiar dacă în cache

şi afaceri au zburat
şi bani au zburat
imprimate în ziar si pe net chiar de mine
dar circul tuturor a trecut
numai eu mă încăpăţânez
singură-n sală
să nu dezbrac inima mea din hainele-i de clown

şi dau din mâini şi din picioare
încercând
să mai amuz răvăşite
doar frânturi rimelate de istorie a veţii mele
ce se repetă sărind prin cercuri de foc
din nou şi din nou
eşuând de fiecare dată şi fringându-se

bani au zburat,
politică a zburat
ilegalităţi au zburat
şi calamităţi naturale
prinse într-un jurnal
dar circul a trecut de mult
şi eu am rămas
privind spre ecranul televizorului
deconectat de la cablu

şi balu-a trecut,
şi petrecerea a trecut
şi discoteca cu muzică hârjâită
doar eu am rămas în haine de bal mascat
întinsă pe-un pat de spital
în loc de pijamale
şi seara a trecut
şi zilele au trecut
doar viaţa mea se stinge ca un site Canno’t find
rămas cine ştie cum în cache doar pe Google

şi s-au bătut atunci circarii
pentru un singur post de clown
şi au venit cu CV-uri bune şi cu şpagă multă toţi circarii
şi-au amuzat audienţa din belşug
până s-au luat în sală
susţinătorii beţi la bătaie
dar şi concursul s-a încheiat demult
iar eu
degeaba dau acum din mâini şi din picioare ca s-amuz
câteva fibre rătăcite de gândire
căci dac-ar şti măcar un sfert din ceea ce gândesc
ar râde de mine tot satul

şi încă mai aud în boxele minţii mele
mulţimea strigând "victorie" şi scandând numele tău
(fusese ales clown-ul)
şi atunci
în loc să ies în stradă să sărbătoresc şi eu
liniştită m-am culcat cu capul pe perna mea

dar şi victoria a cam trecut demult
şi nici nu bănuiam
că mulţimea ce asistase la circ
se adunase, de fapt,
ca să mă-ngroape pe mine
abia acum
în coşciugul altuia

cu capul pe victoria ta de-atunci
eu mor din dragoste pentru un clown
refuz să-mi văd de viaţa mea şi astfel rămân,
rămân,
rămân,
rămân
rămân
o circăriţă…

Mirela Predan

decembrie 2004

 

 

VA VENI VARA

Literatura


te-am pierdut din nou si locuinta mea se transforma
intr-un paralelipiped umplut cu suferinta
in care nu mai pot trai si ma inec
doar un bilet razlet pe care ti l-am scris te anunta, cu stima
ca mai sunt doar trei luni
si incepe vara

nu te-am gasit nicicum
in primavara timida
alunecos ca mercurul
tu te strecori mereu prin apa, prin cuvant
Snagovul intreg se transforma-n durere topita
si cade peste mine inghitindu-ma
si nu mai pot trai

doar zambetul tau de pe trepte la plecare
mai vibreaza inca in privirea mea
nu te-ai intors
n-am mai venit
dar…
mai sunt trei luni pana incepe vara

stiu ca si tu tii la mine
dar eu primavara asta n-o sa te mai vad
si viata mea e doar un rucsac plin cu asteptare
printre timide ganduri printre care m-ascunsesem
nu m-ai observat
si m-ai lasat plangand
dar…
stiu c-asa cum anii au trecut
si primavara asta innegurata trece
ce-i chiar atat de mult?
dupa martie, aprilie, mai, sa stii sa stii ca vine… vara
si atunci…
sa vezi caldura
dintr-un fragil sarut!

Mirela Predan

martie 2008



uCoz
Mirela Predan© 2018