NU, NU, NU te mai iubesc! Clar!


Azi m-am trezit cu fundul în sus, NU, nu te mai iubesc, s-a terminat gata. Mi-am amintit ce-ai făcut tu şi în urmă cu doi ani, şi în urmă cu trei ani. Scrie pe fruntea mea tâmpită să mai stau să mă milogesc de tine cu iubirea? Aha! Pe asta ai şi mizat ca să-ţi baţi joc de mine? Pe faptul că te iubesc, nu? Ei, bine, uite că s-a terminat, da, da, s-a terminat, s-a terminat! De câte ori m-ai făcut să plâng? A, da! De mult prea multe. Şi când m-ai înjurat. A, da, uitasem că de vreo cinci ori până acum m-ai înjurat! Mi-am amintit prima dată când ai făcut asta. N-a fost frumos, să ştii, te-ai purtat mizerabil! Da, sunt cinci ani de batjocură şi de umilinţe, nu înţelegi că m-am săturat şi că nu mai vreau! Gata. Cinci ani de când ne-am cunoscut. Da, da, da, romantismul fulgilor de nea... Nu, nu te mai iubesc, gata! Păi, şi atunci cum să-ţi spun că te iubesc azi, dacă nu te mai iubesc deloc? Deşi ieri, până să-mi amintesc ce-ai făcut tu acum doi ani, acum trei ani, după care ai început să te comporţi ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, credeam că te iubesc, credeam că mi-e dor de tine. Nu, era doar iluzia. NU te mai iubesc şi nu mi-e dor de tine. Cel puţin nu acum, cel puţin nu luna asta, până când vei înţelege şi tu că nu mai poţi să te comporţi aşa. Nu, nu, trebuie să înţelegi că ai mizat greşit pe faptul că te iubesc şi, ca atare, accept orice de la tine, inclusiv ce-ai făcut acum o săptămână, inclusiv ce-ai făcut în primăvara acestui an. Uite că nu te mai iubesc, ştii cum e şi cu dragostea asta: e ca buba, trece! Nu, nu, nu, nu, nu te mai iubesc, gata, s-a terminat, s-a terminat. Da, te-am iubit la început, când erai inocent şi ne-am cunoscut în noapte, da, te-am iubit, la început când m-ai dus prima dată la tine şi mi-ai povestit despre tine, da, te-am adorat atunci, am suferit că nu m-ai mai căutat după aceea şi am crezut că te-ai supărat că eu am ales altceva. Da, atunci te iubeam, ba chiar cu patimă, pentru că habar n-aveam că tu mă poţi răni vreodată, habar n-aveam cât eşti de... de mârlan! Da, dar e cam mult de atunci, fir-ar să fie de treabă! Timpul a trecut, fulgii de nea s-au topit, strălucirea iubirii s-a topit şi ea. NU, nu te mai iubesc! Să nu mizezi pe asta niciodată. De câte ori m-ai făcut să plâng, de câte ori ţi-ai bătut joc de inima mea? A, da, îţi aminteşti sau ai acţionat doar aşa din principiu? Şi de ce-ai făcut-o? A, fără motiv sau motivul a fost că te-ai luat după muşte. Aşa-i. Păi, şi atunci eu cum să mai iubesc un om care mă face să plâng? N-am nevoie de lacrimi, ca atare, nu te mai iubesc. Da, nu te mai iubesc, clar! Şi cum să mai iubesc un om care poate sta şi fără mine dându-se grozav? NU, nu te sun, nu vreau, NU, nu te caut pe mesagerie, nu vreau. Nu vreau şi cu asta basta. S-a terminat, deşi adeseori mă amăgesc că nu s-a terminat, că povestea ar trebui să continue! Hai, du-te la alta, până la urmă mi-oi găsi şi eu pe altul. Gata. Am treabă, am treabă, nu mă mai gândesc la tine, nu mai vreau, nu mai vreau, nu mai vreau. N-am timp de tine şi de dragostea ta! Păi, cum să mă iubeşti dacă tu mi-ai spus măgăriile alea? Şi dacă tu nu mă iubeşti, eu de ce să te iubesc pe tine? Pleacă, nu am chef, dispari din calea mea. Nu, nu mi-am găsit pe altul, dar zău de n-o să-mi caut. Da, ar fi o idee, unu de vreo 20 de ani... Să-l cresc eu cum am chef, să îl obişnuiesc să mă iubească doar pe mine. Ce nu înţelegi? Lasă-mă! Nu, nu te sun, nici azi, nici mâine, nici poimâine, nu, nu o să mai intervin pe lângă prietenii tăi spunându-le că ar trebui să... mă cauţi, de fapt a fost din partea mea o prostie. Nu, nu-ţi mai scriu pe mesagerie nimic, nu vezi că nu ţi-am mai răspuns la mesaj? Şi eu de ce mă gândesc acum la tine? Inclusiv treaba asta de a mă gândi acum la tine e o porcărie. Mai bine mă culc şi iar visez scaieţi pe pereţi şi iar mă trezesc cu faţa la cearşaf...


Mirela Predan



uCoz
Mirela Predan© 2018