AVERTISMENT! Acest text este un text literar, inspirat după fapte reale!


Am fost cuminte, am stat mai tot timpul în Bucureşti şi m-am ocupat de procese, de gătit şi de machiaje. Când n-ai ce face altceva, stai cuminte, stai cuminte şi-ţi vezi de treabă, pentru că vine vremea când se va trage linie şi Moş Crăciun va veni doar la copilul cuminte. Glumesc. Nu, pe bune, chiar ard de nerăbdare să am treabă, chiar m-am săturat de situaţia asta, de atmosfera asta, de examenele astea ale vieţii. M-am săturat să fiu acuzată de lucruri pe care nu le-am făcut niciodată, de lucruri pe care niciodată nu intenţionez să le fac, de lucruri pe care niciodată nu mi-a trecut prin cap că le-aş putea face şi, în plus, să mai fiu şi tratată ca şi cum le-aş fi făcut.

 

VREAU SĂ FIU ÎNTOTDEAUNA JUDECATĂ PENTRU CEEA CE FAC EU, NU PENTRU CEEA CE CRED ALŢII CĂ FAC, CĂ AŞ PUTEA FACE, CĂ AR PUTEA BĂNUI EI CĂ CU SIGURANŢĂ VOI FACE ŞI TOT AŞA. M-am săturat să fiu disecată şi adusă în pragul disperării cu acuzaţiile astea nefondate. Ce-am făcut? Am stat cuminte, asta am făcut, pentru că şi eu sunt sătulă de ceea ce fac alţii, pentru că şi mie mi-e greaţă de ceea ce au putut face alţii, pentru că eu n-aş fi făcut niciodată asta, iar dacă tot este test, EU VREAU CA ŞI EVALUAREA SĂ FIE CORECTĂ ŞI INDIVIDUALĂ. Pentru că şi mie mi-e la fel de greaţă, mă simt la fel de prost şi penibilul este unul cum nu se poate mai mare şi mai grav, cu siguranţă. Ştiu, mi-e ruşine de ruşinea altora şi-mi pare rău până la Dumnezeu că s-a întâmplat asta, ştiu, mi-e ruşine de penibilul ăsta infinit şi îmi pare rău că s-a întâmplat asta, dar, cu toate astea am şi eu o rugăminte:


- EVALUEAZĂ-MĂ PRIN PRISMA MEA, NU PRIN PRISMA DEMONULUI, FĂRĂ NICIO DOVADĂ, PENTRU CĂ, CU SIGURANŢĂ VA SPUNE CĂ ŞI EU AM FOST ACOLO UNDE NU AM MERS NICIODATĂ, CĂ AM FĂCUT CEEA CE NU AM FĂCUT NICIODATĂ. Adică judecă prin prisma realităţii şi trage linie prin prisma realităţii şi vezi ce s-a întâmplat prin prisma realităţii şi NU mă mai face să mă doară tot ceea ce s-a întâmplat în cloaca asta de care mi-e o scârbă teribilă, fantastică. Da, mă tem, mă tem că voi fi inclusă din nou într-o cloacă a nemernicilor şi-a gunoaielor, deşi eu niciodată nu am fost în oala asta şi deşi eu niciodată nu aş fi procedat la fel şi deşi niciodată nu mi-a plăcut să mă bălăcesc în mocirla asta incredibilă şi execrabilă. Niciodată!


Cum a venit ideea de examen

Eu sunt ferm convinsă că tu ai vorbit cu demonul, iar demonul a început să se laude că toată lumea a fost ispitită de el, că toată lumea e de partea lui, numai tu nu-i laşi să fie de parte-i. Nu-i aşa? Sunt ferm convinsă că aşa a fost, iar tu ai început să verifici dacă chiar s-a întâmplat asta! ÎMI PARE RĂU CĂ AM FOST INCLUSĂ ŞI EU PE O ASTFEL DE LISTĂ, DAR ŞTIU CĂ NU E VINA TA, E DIAVOLUL SINGUR VINOVAT, CARE DE CÂND TOT SE CHINUIE SĂ MĂ ISPITEASCĂ ŞI SĂ MĂ PIARDĂ! Normal că NU voi subscrie ispitei lui niciodată! ŞI BINEÎNŢELES CĂ DIAVOLUL ÎNCEARCĂ SĂ TE ISPITEASCĂ. Şi ispiteşte pe toată lumea, inclusiv pe Domnul a vrut să-l ispitească! "Să nu-l crezi niciodată pe diavol, nici chiar când te îndeamnă la un lucru folositor; pentru că el începe cu nevoia şi sfârşeşte cu răul. Să nu faci voia dracilor, nici de foame nici de altă lipsă, ci aleargă la Dumnezeu"


Atunci Iisus a fost dus de Duhul in pustie, ca sa fie ispitit de catre diavolul. Si dupa ce a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti, la urma a flamanzit. Si apropiindu-se ispititorul a zis: De esti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sa se faca paini. Iar El raspunzand a zis: Scris este: Nu numai cu paine traieste omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu. Atunci diavolul L-a dus in sfanta cetate, L-a pus pe aripa templului, si I-a zis: Daca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos, ca scris este: „Ingerilor Sai va porunci pentru Tine si Te vor ridica pe maini ca nu cumva sa izbesti de piatra piciorul Tau”. Iisus i-a raspuns: Iarasi este scris: „Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau” Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte inalt si I-a aratat toate imparatiile lumii si sla­va lor. Si I-a zis Lui: Acestea toate Ti le voi da Tie, daca vei cadea inaintea mea si Te vei inchina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, caci scris este: „Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si Lui singur sa-I slujesti”. Atunci L-a lasat diavolului iata ingerii, venind la El, Ii slujeau. - Matei 4, 1 - 11.


Dar omul care se lasă ispitit de satana şi merge să se închine la satana nu este mai puţin vinovat de păcat, el greşeşte în faţa Domnului şi devine al diavolului, devine diabolic. Aşa s-a întâmplat şi acum. Satana a încercat, a ispitit, normal că nu puteam decât să fiu şi eu inclusă pe lista asta a ispitei de către satana şi normal că atunci ţie nu-ţi putea reveni decât rolul de a mă include şi pe mine în acest examen absurd practic, pentru că eu am ales demult calea Domnului, nu pe cea a satanei!


Ia aceste pilde, metafori cum vrei tu, pentru că este clar că nu pe tine sunt supărată, ci tot pe satana, cu ispitirea lui, ca să mă mai simt încă o dată penibil, dar rugămintea mea este să mă judeci corect, ca un judecător înţelept. EU NU AM NEVOIE DE SATANA, EU, MIRELA PREDAN, MĂ LEPĂD DE SATANA ŞI DE TOATĂ LUCRAREA LUI DIAVOLEASCĂ.

 

Desfăşurarea examenului

Acum hai să-ţi spun cum văd eu problema şi cum văd eu că ar trebui să decurgă examenul de aici înainte.


1. Nu ştiu câţi candidaţi au fost la acest examen ca număr, li s-a dat subiectul, aşa cum şi mie mi s-a dat acelaşi subiect şi am început să-l dezvoltăm. Domnule profesor, ai vrut să mă încurci, ştiu, spunându-mi şi insistând că o variantă complet falsă ar fi cea corectă, iar eu am ţinut-o tot pe-a mea că varianta corectă e cea a mea şi susţin şi acum cu certitudine că varianta mea este cea corectă. Când ceilalţi candidaţi au venit cu tot felul de variante greşite, copiate unele după altele ca turnele, ceea ce-mi demonstrează că sunt reduşi mintal pentru că nu au învăţat absolut nimic la şcoala asta a vieţii deşi au stat lângă dumneavoastră, domnule PROFESOR, mi-a fost cu atât mai clar că varianta mea de răspuns la subiect era cea corectă! Şi am rămas şocată exact ca elevul silitor care nu înţelege cum din aceeaşi clasă, asistând la aceeaşi lecţie, alţii nu au reuşit să reţină absolut nimic şi s-au prezentat la acelaşi examen complet nepregătiţi şi cu bucurie că habar nu au de lecţie plăcându-le asta! Ştiu, dle profesor, aveţi un sentiment extrem de trist, pentru că nu s-a prins nimic de aceşti elevi şi acuma sunteţi nevoit să-i picaţi la examen!


Perle, aberaţii, o sumedenie de aiureli au fost debitate cu ocazia acestui examen. Perle care m-au făcut pe mine să mă oripilez, să mă închin, pentru că ştii, una e să fii inspitit de diavol şi să mai cazi şi tu în păcat, că asta e uman, alta e să te închini la diavol cu smerenie şi dimineaţa şi seara! E o mare diferenţă şi exact la asta nu mă aşteptam. Aică diavolul râde pentru că a avut dreptate, aceşti elevi silitori ai tăi de la teologie, domnule profesor, au ajuns să se închine la diavol cu smerenie şi dimineaţa şi seara! Au ajuns să cadă înaintea lui şi să se închine cu maximă evlavie, trădându-l pe Domnul, iar ideea asta mă îngrozeşte şi mă chinuie, mă îngrozeşte şi nu-mi dă deloc pace! Trebuie să fii de fier şi trebuie să fii de-a dreptul nesimţit ca să nu te doară asta, ca să nu te îngrozească asta. Deci pe de-o parte avem de-a face cu PROSTIA, cu prostia unei lecţii neînvăţate, deşi toţi am fost la acelaşi curs, în aceeaşi sală, pe de altă parte mă îngrozeşte voluptatea asta cu care foştii teologi au ajuns să se închine diavolului, profitând de faptul că Dumnezeu le-a dat liber arbitru, că Dumnezeu le-a spus să nu muşte din măr, dar dacă ei s-au încăpăţânat, au ajuns să cunoască ce e binele şi răul şi au ales răul, din păcate... Nu, nu mă bucură absolut deloc asta, nu este absolut deloc îmbucurător să se întâmple asta şi penibilul mi se pare absolut.


2. Toate perlele acestea grozave din timpul examenului, perle pe care m-ai rugat să nu le scriu, probabil că nu le voi scrie niciodată şi ştii de ce? Pentru că e înfiorător realmente şi e atât de decadent tot ceea ce s-a întâmplat cu ispita satanei încât chiar nu mai vreau să mai răscolesc prin maldărul de mizerie, asta neînsemnând că mizeria nu ar trebui să fie imediat aruncată. Tu probabil că ai zis să se umple sacul de gunoi după care să-l arunci, probabil că este corect şi aşa, dar mie sacul ăsta împuţit îmi miroase atât de tare şi mă umple de atâta greaţă, stau cât mai departe de el, am plecat în Bucureşti, dar tot nu-mi poate scoate din stomacul meu acest înfiorător miros de putreziciune şi acest înfiorător miros care îmi provoacă o incredibilă, o teribilă greaţă.


Însă cu siguranţă AI AVUT DREPTATE: dacă satana a spus că ucenicii tăi de fapt sunt ucenicii lui, era normal să le dai liber arbitru să aleagă între bine şi rău, DAR ÎNCĂ O DATĂ TE IMPLOR SĂ NU MĂ JUDECI ŞI PE MINE CU EI, PENTRU CĂ MI-E GROAZĂ PUR ŞI SIMPLU DE ACEST SATANA, CU EL NU MĂ VOI ALIA ŞI NU MĂ VOI ÎMPĂCA NICIODATĂ!

 


Finalul examenului

 

Nu ştiu câţi au picat exact ca număr până în acest moment, pentru că nu ştiu câţi au participat la acest examen, dar eu SPER DIN SUFLET CĂ NU SUNT SINGURA CARE AM TRECUT ACEST EXAMEN. Trei au picat, e clar, trei au picat în mod cert, dar eu sper ca la acest examen să mai fi participat şi alţii, iar aceşti alţii să nu fi picat examenul. De fapt, cred că vorbesc prostii, nu ştiu cine mai era atât de important ca să se dorească atât de mult atragerea lui în capcanele diavolului, decât cei trei şi eu. Cu altcineva, în definitiv, ce să facă diavolul? Deci nu ştiu, noi eram singurii, în definitiv importanţi şi m-am săturat să tot fiu importantă şi m-am săturat să fiu mereu, mereu în atenţia diavolului, să mă urmărească tot timpul, uite aşa, ca să mă piardă! Nu ştiu dragul meu profesor, faci cum vrei, dar eu îţi propun următorul final:


- Cheamă-ne la proba finală pe fiecare separat şi pe toţi împreună apoi, apoi declară-i picaţi şi dă-i afară! Lasă-mă să le zic şi eu câteva vorbe (promit că n-o să-i scuip în ochi, nu de alta, dar nu-mi irosesc eu inutil saliva!) şi apoi indiferent cu ce idei o veni diavolul, te implor să nu mă mai judeci niciodată în aceeaşi oală cu aceste gunoaie umane! Nu de alta, dar haide să-ţi mai spun ceva: MI-E SILĂ, MI-E GREAŢĂ, MI-E SCÂRBĂ DE EI ŞI ÎL URĂSC DIN TOATĂ STRUCTURA FIINŢEI MELE UMANE PE DIAVOL! DE ACEEA FII CONVINS CĂ NU MĂ VOI ALIA ŞI NU MĂ VOI ÎMPĂCA CU DIAVOLUL NICIODATĂ! Dar am şi eu un profund sentiment de penibil faţă de tot ceea ce s-a întâmplat, iar o iau de la început, iar sunt inclusă în aceeaşi oală mizerabilă de către diavol, iar şi iar există îndoiala, suspiciunea că eu aş putea să devin discipolul diavolului. ÎN FAŢA LUI DUMNEZEU, A LUMII, A JUDECĂŢII DE APOI, A TA, DOMNULE PROFESOR, SUNT RESPONSABILĂ ÎNTOTDEAUNA PENTRU CEEA CE FAC, NU PENTRU CEEA CE CREDE DIAVOLUL CĂ AŞ PUTEA FACE, ADICĂ SĂ MĂ LAS ISPITITĂ, SĂ-I ÎNCHIN LUI OSANALE, SĂ MĂ ÎNCHIN LA EL. Asta NU se va întâmpla niciodată şi eu tac pentru a da liber arbitru altora care deja au picat examenul, dar acest examen trebuie să se încheie mai repede, nu de alta, dar gunoiul s-a strâns, gunoiul uman şi deja miroase mult prea tare, mult prea tare...

 

Iar dacă vei considera că am trecut acest examen, dle profesor, la cât am suferit, am îndurat şi la câte nemernicii mi-a fost dat să văd în faţa ochilor mei, la câte orori, nu vreau nimic altceva, crede-mă decât acest post de paznic al inimii tale, de paznic luptător împotriva satanei, de fiinţă destoinică să pătrundă şi să rămână în inima ta toată viaţa...


Mirela Predan



uCoz
Mirela Predan© 2018