DESPRE TINE

Literatura


tu
meriti
nemurirea unui poem imprimat pe acest document
intr-un site,
intr-o revista
din care
mi-ai inundat viata cu stralucirea ochilor tai
dintr-o poza publicata chiar de mine

si atingerea ta
ma obsedeaza ca o idee
si zambetul tau
ma face sa tresar dintr-un abis
iar tu
esti stropul de pasiune ce-a inundat viata din inima mea inecand-o

ma ratacesc in negura propriilor mele trairi
ca pe strazile orasului tau in noapte
adorm alintata de perna unui vis
ca-n bratele tale
si ma trezesc in fiecare dimineata singura din acest vis
doar cu ceasul care imi da desteptarea

m-ai intrebat ce-o sa scriu despre tine
iata ce scriu
si inca fii atent,
c-o sa mai scriu si altele…

Mirela Predan

noiembrie 2008

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

PENTRU TINE

Literatura


schimbata
dupa ce-am fost ostatica unui vis stingher de-al meu
ma reintorc acasa
uitand sa ma mai regasesc prin vechile-mi trairi
ca sa le continui
in mintea mea te-ai cuibarit acum doar tu
si vreau sa ramai acolo

ostatica inca
intr-un film al vietii in care joc rolul principal
si c-un scenariu pe care poate, singura mi l-am compus cu ani si ani in urma
dar pe care nu mi-l mai amintesc cu exactitate
ma reintorc acasa
lasandu-ma din nou pe mine insami
la fiecare kilometru distanta

si mi-e atat de greu sa ma deconectez
de la un cablu uitat in noapte si s-adorm
caci replicile filmului de care va vobeam se aud
din ce in ce mai tare
iar peste sufletul meu se asterne tacerea

tu imi zambesti din aceleasi poze lipite peste tot in camera mea
si umpli dorinta-mi implinita chiar si din absenta
ma arde aceeasi lumina fierbinte izvorata din ochii tai
si incet ma topesc in bataile inimii tale asezate pe pieptul meu
strangandu-ne in brate

acasa
prin colturile mele obscure de lumina din nou te regasesc
ca pe-o corespondenta telepatica din strafundul unui sarut imprimat pe buzele mele
ostatica inca printre atatea priviri si vise dezghetate intr-un ocean de cristal
ma scald ca un strop de nimic in infinita-mi pasiune
pentru tine...

Mirela Predan

noiembrie 2008

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

SA STII CA STIU

Literatura


stiu ca vream sa-ti mai spun ceva
dar de fiecare data ma pierd
si ma caut
prin emotii de atingeri lasate in urma precum linistea mea
in care
s-au strecurat
atatea ape involburate inundandu-ma
nici nu mai stiu abia acum cum ma cheama,
insa stiu ce vreau in continuare

ne-am cunoscut din joaca
la marginea unui acelasi gand printre publicabile cifre si hartii
spre sfarsitul unei editii
ca o premonitie cuminte ce-a patruns intre noi
sfidand neasteptat de repede
o dorinta vitala

aveam nevoie de tine ca sa indepartez
asurzitoarea-mi liniste ce incepuse sa ma transforme intr-o piatra
aveai nevoie de mine ca sa completezi
ascunsele-ti trairi ce navalisera intr-o singura noapte, cat o viata

tu
ai sagetat singuratatea-mi doar cu niste cuvinte
si-am ricosat doar intuind cu clarviziune

eu ma razbun acum pe anii mei pierduti printre hartii,
pe orele in care asteptam sa plec de nicaieri spre nicaieri, adica doar acasa
lasand in urma aceleasi formule rezonabile si dezordonate pe-un birou sau pe altul
si am prin tine, in schimb,
savoarea dulce din miile-ti de saruturi ramase atat de clar
si trupul tau cald unit cu-al meu in aceeasi misteriosa, tacita aprobare

ei vezi ca stiu ce vreau si ce ai vrut tu de la mine?

Mirela Predan

noiembrie 2008

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

NIMIC

Literatura


de cinci ani alerg sa prind in brate-mi
aceeasi iluzie, adorata cu patima, nerostita, neimplinita
azi n-am putut decat sa-ti aud vocea si sa te privesc, in treacat un minut
iar in lupta mea desarta
am obtinut... nimic

si-au trecut si zilele cu ceruri deschise
din inceputul unei veri de sarbatoare
insa fara rost
anii trec si-i privesc cu aceeasi viteza cu care
privesc florile din fata casei tale in goana autobuzului zilnic
si... nimic

m-agat mereu de tine
incercand sa strang in palmele mele aceeasi linie de orizont
te caut tot timpul sperand ca poate la vara, poate la toamna…
dar ochii mei raman pierduti si obositi
prin amintirile noastre platonice, puerile
nu stiu, nu cred, nu inteleg... nimic

mai vine iar o dimineata, iar o dupa-amiaza
o luni, o marti, o joi, o sambata si eu gasesc pretexte
dar noaptea singura raman cu ecranul unui laptop incalzit pe post de vise
tu n-ai fost ani de zile, nu esti si nu stiu daca vei fi vreodata langa mine
si atata poate merit de la viata eu...
NIMIC

Mirela Predan septembrie 2008

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

SECRETE DINTR-O TINERETE IROSITA

Literatura


la ultima noastra intalnire
nici n-am putut privi ochii-ti pierduti printre hartii
timpul trecea usor
vorbeai incet
si te gandeai aiurea

stiam c-ascunzi ceva
si-aflam ce mai apoi de la altii
si te temeai de mine, de privirea mea
la fel si mai original decat oricare altul

ma sufoc
prin propriile-mi amintiri secrete:
prafuitul prim sarut prin buzele-ti care-mi spuneau ceva, orice altceva
delirul departarii mele de odinioara prins in vocea ta
si tineretea mea ucisa acum patru ani de tine

toate vibrau
si toate, desi nici nu te cunosteam la acea vreme, semanau aievea
si toate sunt si acum la fel,
ramase-n ochii mei ca o oaza de nefericire a tineretii mele
(trebuia sa-mi dau mai devreme seama)
tu esti la fel ca ei
ce-mi spui si te prefaci ca nu mai stii ma doare

nu-mi pasa mie
de atatea si atatea lucruri ce zbiara inchise in strafundul tau
eu te iubesc asa cum esti,
dar tu te faci ca nu-ntelegi ce vreau
si minti tacand si ocolind esentialul, ca de obicei
ca n-ar fi fost nimic, n-am inteles eu bine

si ma manipulezi,
fin psiholog
si te distrezi cu acest:
nu s-a intamplat nimic, n-am inteles eu bine

si ma sufoc
spanzurata de atatea si atatea amintiri
cusute, inodate intre ele si tinute ani si ani in dulap
cu secretele amintirilor mele,
cu secretele aparute fara sa vrei pe chipul tau
eu te iubesc,
dar tu te prefaci ca nici nu stii ca m-ai fi sarutat candva
- n-am inteles eu bine

eu te iubesc,
cu ochii tai frumosi, intrasigenti si reci,
cu felul tau de-a fi ca si cand nimic n-ai stii (nici ceea ce-ai facut) si nimic n-ai crede
bariera intre tine si exterior,
bariera intre mine si secretele tale oarecum firesti
bariera intre mine si aspiratia mea de-a reintoarce timpul adolescentei mele
intre o dragoste idealizata si atatea asteptari,
nici nu te cunosteam acum 10 ani, dar erau toti in jurul meu si numai tu
ramai
un punct nostalgic scris chiar pe trecutul meu
o specie pe cale de disparitie a nesansei tineretii mele.

Mirela Predan

iulie 2008

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

O VOCE IN TELEFON

Literatura


a mai trecut
un timp peste care s-a aternat neincrederea
si te-am auzit cum ma strigai
ca pe-un semnal de inceput
prin vocea altuia

am imbatranit
peste sarutul tau etern
viu si azi ca o adiere ce-a uitat sa mai moara
ai imbatranit
peste speranta mea de-a deveni iubiti
si-au crescut in parul tau fire albe

a mai trecut
un timp peste care s-a asezat certitudinea
dar tu ramai
o voce-ntr-un telefon acum
o voce-ntr-un telefon de care m-am indragostit cu patru ani in urma
cand am vorbit prima data cu tine

a mai trecut o vreme
in care-am permanentizat sarutul tau
conservat intr-o cutie de durere
din urma cu trei ani
si tot te astept
iar tu ma chinui
prin vocile altora
vorbindu-le de mine

am imbatranit iubindu-te pe tine
pe fruntea mea au aparut riduri
azi te-am sunat
si mi-ai raspus senzual ca prima data cand ne-am auzit
si-ai spus ca ma saruti

Mirela Predan

februarie 2008

 

 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

RECE

Literatura


s-au scurs ca dusul rece
atatia ani imprimati pe tacerea mea
ca pe acest card de memorie
insa nimeni nu banuieste de ce
urlu numele tau
pe strazi si prin paduri
acum, numai astazi, se poate

si lacrimile mele ce-au cazut peste o
umbrela rupta
m-au udat,
iar eu am racit
dar din ochii tai de inger a rasarit un soare atat de puternic
incat
mi-am creat un propriu sistem de celule fotovoltaice
care-mi va furniza energie pentru tot restul vietii

iar dragostea-mi ce ti-o port a inundat
atatea inimi de fani pretutindeni
te iubesc
si te sarut zilnic chiar in camera mea
insa poza ta lipita pe sifonierul meu
e rece

dar stiu ca va veni si ziua cand
peste cantece topite si ambalajele amintirilor despachetate
voi fi doar eu cu tine
voi deschide si-ti voi arata zambetu-ti de inger
pierdut in camera mea de luat vederi
dar deocamdata
tu razi, vorbesti, te misti,
eu te sarut,
dar ecranul leptop-ului meu e rece
si-am racit
imaginile lasate prin atatea foldere cu tine
tremura...

timp de patru ierni m-a incalzit in casa
aceeasi poza
reprezentand un soare.

Mirela Predan

mai 2008

 

PASIUNEA SINGURATATII

Literatura


O întreagă lume, cu persoane noi, cu feţe noi mi se arată în cale
şi fiecare mă ademeneşte cu câte ceva nou şi atât de pasionant
mă uit în dreapta, în stânga, la picioarele mele
şi mii de guri îmi spun câte ceva
de fiecare dată
şi mii de ochi albaştri mă privesc fie senini, fie somnoroşi, fie încruntaţi
şi mii de zâmbete sau lacrimi mă înconjoară
numai că sunt eu, doar eu,
şi o singură oglindă ciobită ce mă reflectă distorsionat de fiecare dată
ea îmi ţine de urât
în garsoniera mea în care locuiesc sigură
şi adorm pe câte zece perne într-un foarte mare pat deodată

uneori
cu mine însămi
prin casă
mă mai cert
şi zbier atât de tare la propria mea minte
de se trezesc toate aceste cioburi reflexive din somnul lor nefiresc
dar îmi place
tot aici rămân,
veşnic la acelaşi calculator la care lucrează mii şi mii de ochi albaştri - ochii mei -
şi adesea mă înjur singură

Dar numai îndrăzneşte să mai intri iar aici
chiar dacă uneori te mai şi chem
că jur să pun toată acestă armată de mine însămi pe tine ca pe-o
haită dezlănţuită
aici, tu nu mai ai ce căuta
adio!

Mirela Predan

octombrie 2009

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

CADOUL NEASTEPTAT, RUSINEA!

Literatura


Ceea ce simt acum pentru tine nu e ură, ci ruşine
O imensă ruşine, care a cuprins fiecare trăire de-a mea,
ca o invazie barbară şi fără echivoc
maculând idealurile mele încet şi sigur, cu obstinaţie

Mi-e ruşine de ruşinea ta şi mi-e ruşine cu tine
asta e tot ceea ce-ai putut tu să-mi oferi: nici măcar dispreţul, ci ruşinea
aş fi vrut măcar să mă urască lumea pentru dragostea pe care ţi-am
purtat-o atâta timp
dar, nu
nici pomeneală de aşa ceva
de unde atâta forţă?
şi m-am ales cu RUŞINEA

e un sentiment teribil de tembel
norocul meu în schimb e că nu mi-e ruşine cu mine, ci cu tine
eşti doar perechea mea de pantofi dezlipiţi cu care nu mă mai pot încălţa
şi eu crezusem cândva că eşti muntele pe care mă pot căţăra
şi perna pe care pot adormi
şi nu-mi dai altă soluţie decât
să mă debarasez de tine
deci nici măcar să mă despart,
ci să mă debarasez de tine

şi eu credeam că îmi vei oferi şi mie acolo măcar dispreţ,
măcar răutate,
măcar o durere în suflet, acolo, ceva
măcar satisfacţia că sunt respinsă,
măcar furie, măcar ironie,
măcar ură
totuşi, să fi avut şi eu de la tine acolo măcar ceva ce poate fi luat în serios
când colo: laşitate şi ruşine

te luasem drept idol şi cu regret constat
că forţa e la mine, nu la tine
mă scutur ca de o fantasmă şi mă întreb
de ce-ai făcut aşa?
MI-E GROAZNIC DE RUŞINE!

Mirela Predan

octombrie 2009

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

Doar decadenta

Literatura


Ne depărtăm
şi ne desparte abisul
ce rămâne în urma ta cu fiecare pas pe care îl faci
chiar dacă eu refuz deocamdată să mă schimb
de hainele stropite cu noroiul decadenţei tale transformate în lacrimile mele
ştiu că odată şi odată tot o voi face
departe, departe de tine
ţie-ţi va fi mai greu să ieşi din noroiul călduţ
în care ţi-a plăcut să intri şi să te bălăceşti, crezând că-ţi foloseşte

Şi voi privi ca o spectatoare stingheră
la rolul tău de nimic pe care-l mai joci şi prost pe deasupra
pentru ca mai apoi să te transformi chiar tu
din actor principal într-unul din nimicnicioşii regizori
într-o piesă la fel, la fel de proastă
dar altceva nu ştii să faci
şi de aia n-ai încotro

Şi din cât de drag mi-erai cândva
chiar eu îţi cer astăzi să pleci
să te retragi din viaţa mea sterilă, irosită
eşti ca o haină pe care-am purtat-o cu mare mândrie cândva
dar care a putrezit şi pe care nici n-am cum s-o mai spăl
rămâne un gol pe umeraş, în şifonier
dar nici n-am încotro decât să o arunc
şi să constat că eu sunt de fapt cea care a pierdut
alegând să te iubească pe tine
ca şi cum s-ar fi terminat cu tine planeta
a ajuns să-mi fie ruşine şi e rău
atunci când pasiunea se transformă în ruşine
şi nu din vina mea

Nu, nu regret nimic, de fapt
e prea târziu acum să mai stau şi să cercetez ceea ce ştiam deja
de ani şi ani de zile
rămân în altă lume, lumea mea
pentru că-n propria-ţi dezordine eu nu-mi găsesc rostul
dacă ai vrut, ai sărit în abis, n-ai avut decât
dar nu îndrăzni acum acolo să mă chemi şi pe mine!
deşi ai crezut că mă poţi striga
iar eu voi veni
cu cât aud acum vocea ta care cândva a fost aripile mele de zbor de acolo, de jos
mă cufund în tăcere şi ruşine
rămân în urma ta doar stropii mari de noroi ce-au urcat din căzătura ta în abis
până sus la mine...
şi tot ce-mi doresc acum
e doar să merg acasă, să mă schimb
şi s-arunc la gunoi hainele mele stropite de tine…

Mirela Predan

octombrie 2009

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

DE DESPARTIRE

Literatura


Cu o bucată mare de vată îmbibată în spirt
şterg
din casa mea toate amintirile cu tine
e prea curat acum şi mă doare
dar n-am încotro

Nu mai îmi trebuie desi
cu ochii în gol privesc
în locul tău
un ceas,
un dulap,
un ursuleţ din pluş.

Dezinfectez
cu foarte mult detergent amintirea ta,
şterg ani frecând cu peria să iasă
a trecut foarte mult timp de când tu m-ai minţit.
Nu-mi pasă c-ai minţit o lume întreagă
cu mine aşa ceva e clar că nu merge.
destui ani pierduţi în iluzia reprezentării mele despre tine alimentată chiar de tine
tot frec, tot frec cu peria şi detergenţi la petele din suflute-ţi
ies greu, dar nu-i nicio problemă: tot ies!
E prea târziu acum
pentru a mai fi alături de tine, pentru a mai fi împreună
eşti un perdant prin tine însuţi
şi nu are rost
să te mai gândeşti vreodată că mă meriţi.

Mirela Predan

august 2009

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

DOAR NISTE POZE

Literatura


Cu pozele tale expuse prin camera mea
tot timpul stârneşti în mine reacţii
aici eşti serios şi dulce
şi uneori
privindu-ţi chipul de pe pernă noaptea
mă tem să mai adorm
şi mă-fior
aici
eşti sobru şi solemn,
iar eu
privindu-te nu pot să mai dansez prin odaia-mi rece
mă conformez unui moment oficial în care
vocea ta atât de senzuală şi de caldă pare să vorbească
ei, aici râzi
şi-mi place
ador râsul tău cel larg
şi-mi transmiţi fericire
aici parcă m-asculţi cu păsurile mele care-ţi spun
că de ani şi ani tot te privesc
şi mi se face aşa un dor de tine
din poza asta de pe birou stai şi mă supraveghezi când scriu
lumina ochilor tăi îmi invadează fiecare clipă a vieţii
ca un tiran mă ţii închisă din atâtea poze lipite peste tot în camera mea
cu toate astea, însă, n-aş vrea să mă eliberez niciodată de tine…

Mirela Predan

august 2009

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

UN BAIAT SI O FATA

Literatura


Când lacrimi aruncate peste puhoaie de oşti înarmate zbiară
pe toate canalele,
războiul e total
iar ei rămân pentru istorie doar atât:
un băiat şi o fată
Armele cele mai sofisticate fac victime pe câmpul de război
în două, în şapte, în nouă, în mai multe tabere
e măcel al unor cuvinte nescrise
se scurge teama din ochii lui strecuraţi la umbra unui punct de monitorizare
se sparg în mii de cioburi clădiri înalte de planuri alarmante
rămâne o singură persoană cu mii şi mii de foi ascunse într-un dulap strategic
nimeni nu ştie şi rămân atât:
pentru istorie, doar un băiat şi-o fată

trec cam mulţi ani peste un front de luptă plin de victime şi moarte
cam multe răni se adâncesc peste hârtia seacă,
peste tastele unui calculator
din chipul ei cel pervertit stăbate ura, setea până în depărtările de luptă
şi părul ei cel lung e împodobit cu arme
ea nu se teme printre atâţia monştri, soldaţii înverşunării
şi astfel pentru istorie rămân
doar un băiat şi-o fată

acum din nou se scurge
din mâinile-i pătate cu sânge din cerneala unui pix stingher
din literele scurse printr-un calculator beligerant
atâtea arme calde şi pline de veninuri
asaltul e aproape de final şi sprijinul e unic
victimă şi criminal victorioşi îmbrăţişaţi pentru istorie rămân
atât: doar un băiat şi-o fată
ce par a se fi înţeles dintotdeauna bine…

Mirela Predan

august 2009

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

ANA LUI MANOLE NU SUNT EU!

Literatura


Stii?
Iti mai amintesti cand iti vorbeam despre prima dragoste de dupa Noe intr-o poezie?
asa ca degeaba ai trimis atatea stihii in calea mea din priviri
incercand sa ma opresti de la un dezastru absolut iminent
dezastrul nu era, insa, si pentru mine

Stiu
cum ma priveai prin tainice unde de nepasare generala
in care eram numai noi doi
stiu
cum ai trimis dupa mine
atatea stihii de raze luminoase din priviri
dar Ana lui Manole nu eram eu
asa ca trebuia sa stai linistit

imi amintesc si acum
cum te-ai temut de ce voi face si de incotro o iau
prin negurile unui labirint creat chiar de tine
in care nu doreai sa ma ratacesc taman eu
in loc sa-ti fi vazut de treaba linistit
caci te cunosteam atat de bine…

stii,
iti mai amintesti cand ne sagetam din priviri
si-ntr-un puhoi apocaliptic
intr-un munte ce se prabusea ma cautai pe mine,
doar pe mine?…
dar eu nu intelegeam si nici n-aveam ce sa inteleg
caci singura trebuia sa ma salvez de tornada ce va urma
in niciun caz fugind de tine, creatorul ei,
fugind de mine...

stii
tu m-ai avertizat de atatea ori din priviri sa plec
si i-ai pus pe altii sa faca tot posibilul sa ma indeparteze de tine
dar eu veneam mereu si n-aveam nici un chef sa te las in mijlocul unei furtuni
chiar daca creatorul furtunii erai insusi tu
si nici nu vreai sa stiu ca esti chiar tu
ei, si daca am aflat ce?
nu vezi c-am amplificat-o si nu am incercat sa ma impotrivesc furtunii?

si ma priveai
ma masurai
ai fi facut tot posibilul sa nu-ti stau in cale
taman eu in cale
dar Ana lui Manole nu sunt eu
pentru simplul motiv ca nici tu nu erai Manole.

si tot asa
noi amandoi,
doi generali intr-un taram al groazei nepasarii
pe metrezele de lupta, printre dezastru, moarte, arme si noroi
te intrebai oare cine va reusi sa treaca cu tancul cel simbolic peste
atatea victime ce zac si acum intr-un trist front de razboi
si sa ajunga sus sa-nalte steagul victoriei
cand colo, taman eu:
o femeie...

Mirela Predan

apilie 2009

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

RAMAN CU TINE...

Literatura


voi continua sa te iubesc
in ciuda tuturor ploilor care mi-au udat amintirile
pana cand au ramas
doar hartii imbibate in apa
ce te-au reprezentat candva pe tine

voi continua
asa cum fac de ani si ani in propria-mi singuratate
sa te iubesc
poate mai mult decat oricand
taman acum cand ochi in ochi ne-am transmis
atatea dorinte neimpacate cu aspiratiile mele de cand eram copil
si ochii tai sublimi sunt matrializarea tuturor idealurilor si intuitiilor mele

voi continua sa te iubesc taman acum
cand cerul se desface
gandurile zbiara
si-n mintea mea aud doar freamatul rece al departarii seci
imi e atat de dor sa te revad
si lupt sa te revad
chiar si pe ecranul acesta imbaxit de atatea asteptari desarte
ca si cum as duce o batalie suprema
intr-un razboi fara vorbe
al unei pasiuni ce recidiveaza
cu fiecare clipa in care te-am simtit aproape
cu fiecare clipa in care privirea ta s-a imbratisat cu a mea
cu fiecare clipa in care de fapt iti juram ca eu, una, nu te voi parasi niciodata

si numai eu am ramas si acum sa te iubesc
doar eu
atat
din mii si mii de stihii ce se vor sparge in lantul furtunii prinse intr-un clopot de sticla
ma mir ca sunt doar eu
nu-i nimeni imprejur
tu razi
fermecator
si nimeni nu te vede
desi milioane de ochi au ramas atintiti pe zambetul tau
sunt numai eu aici, aproape, intr-o multime de lume
dar deja mi-e atat de dor de tine

si in noaptea tragica a atator dezamagiri si tradari
tu razi
eu ma strecor
in zambetul tau drag
ce-as vrea sa mi-l imprim odata pentru totdeauna chiar pe suflet
dupa aceasta sodoma si gomora am ramas numai tu, numai eu
si impreuna conspiram sa populam o intreaga lume

timpul se scurge
ma incapatanez sa raman
aceeasi ca-n atatia ani in care tu habar n-aveai cat de aproape sunt
de ochii tai frumosi, de gandurile tale
incet-incet
mii si mii de iuzi, de iluzii, de dusmani, de profitori si de prosti se
scoala pe rand
isi arata adevarata fata fiecare si pleaca
dar eu ma incapatanez sa raman taman acum
si zambetul tau larg ma face fericita pentru o intreaga viata

Mirela Predan

martie 2009

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

REGELE NOPTILOR MELE

Literatura


cum se lasă seara
miliarde de conexiuni telestezice-mi brăzdează ochii mei împietriţi asupra ta
forţele îmi sporesc şi downloadez
în mintea mea toate gândurile tale
e atâta plăcere să port în mintea mea
toate gândurile tale
unele sunt reci, dătătoare de dureri de cap
dar altele
ard în sufletul meu plin
de aşteptarea atâtor ani pierduţi
departe de tine

şi iar se lasă seara
şi dragostea ce ti-o port pătrunde spre tine ca o rază
sugestii bune, frământări şi patimi îţi transmit
căci am atâtea sute de poze cu tine

şi nu te întreb nimic, doar stau şi te privesc
ca o hoaţă şi-o plagiatoare a gândurilor tale
nu trebuie să-mi spui nimic, eu ştiu ce simţi şi ce gândeşti
iar sufletul meu se încarcă la aceeaşi priză a afinităţilor noastre
cu atâta energie

dansez în noapte, râd, scriu, te văd şi te visez
tu, incontestabil rege al vieţii mele
nici n-ai idee de câţi ani te-am iubit şi te iubesc
erai şi eşti întreaga lume prinsă cu un cordon
al sentimentelor mele

Mirela Predan

februarie 2009



uCoz
Mirela Predan© 2018