Tu crezi că alegerea asta se poate!


Cocoţată în vârf de munte
tot aştept a mării briză
printre formele ciudate dar perfecte
de gheaţă
prin care patinez şi mă recunosc
la fel ca întotdeauna
profesionistă


Întinsă pe plaja mării
tot aştept să vină avalanşa
printre castelele de nisip
cu forme perfecte dar ciudate
pe care le construiesc şi mă recunosc
la fel ca întotdeauna
profesionistă


Of, iar la mare şi pierd atâta suflet din răcoarea unei puteri nedescrise
e atât de cald aici şi eu sunt de gheaţă...
Of, iar la munte ca un blestem
e atât de frig aici şi sunt doar eu cu mine...


tu mă pui să aleg între mine şi tine?
tu chiar mă pui să aleg între mine şi tine
când eu credeam că aici în aburul de gheaţă în sfârşit mă scald
ca o sirenă rece în marea de smarald
mă caţăr pe abisuri
şi construiesc din ceaţă


eu, hai să mă prezint
sunt fata din flăcări de gheaţă
sunt fata din gheaţă solară
ce luminează prin instanţele de judecată
şi ştie să-şi trăiască visul de fecioară
eu, hai să mă prezint
sunt pustnica din mijlocul mulţimii
ce se topeşte în ger
şi tremură de frig în foc
cu suflet de apă şi cer
de fapt zeiţă într-un altar etern
ce c-o mână mişcă munţi
c-o mână seacă o mare...


ştiu, nu n-ai mai văzut aşa ceva până acum
şi te miri
cum naiba de se poate?!?
uite că se poate!


Mă aprind în ger
mi-e frig în foc
iar tu mă pui să aleg între mine şi tine
şi chiar crezi că alegerea asta se poate...


Mirela Predan


august 2016

 

 

 

Mi-e  dor...


atât de sigură privesc spre cer
dar numai eu ştiu că nu pot ajunge în vârf de munte
căci există în vale doi ochi
tulburi ca foşnetul pădurii
şi trebuie să aleg
deşi eu cred că mă descurc în eternitatea în care
timpul şi spaţiul se contopesc
pentru a rămâne
în două locuri în acelaşi timp
eu fiind
procuroarea îndrăgostită de infractor
şi controloarea îndrăgostită de cel vinovat


în uriaşa decadenţă a libertăţii
sunt diva demachiată în vestiar ce plânge
degeaba alerg pe aceleaşi platouri de filmare fără decor
degeaba caut iarba şi frunzele copacilor în miez de iarnă
degeaba răscolesc gunoaiele pentru a găsi un suflet pierdut
şi rămân aici,
în loc să zbor
în vârf de munţi unde nu te pot lua alături

să caut oare ceva ce mă coboară şi să nu-l găsesc?
de ce să caut eu ceva ce mă înjoseşte?
şi în loc să plec şi să mă înalţ stingher
mie mi-e dor
de ochii tăi
tresar
la fiecare zgomot crezând că ai venit
când colo
doar frunzele îmi râd în nas cu foşnetul lor

în efemer mă scald ca să te caut în loc să merg spre cer
tu, cu ochii tăi
ca foşnetul de frunze


Mirela Predan

martie 2014

 

Doar eu şi toporul

 

"Eu vreau să tai toţi aceşti copaci, mă ajuţi?", mi-a zis într-o bună zi toporul
şi eu am zis: "să vedem"
şi am început să merg printre copaci să discut cu ei să îmi dau seama care este situaţia
mai întâi am vorbit cu copacul bătrân
care îmi spunea:
"uite, ce bine e la umbra mea
şi uite câte frunze am dat şi ce roditor am fost"
când mă uit mai bine
văd o scorbură cu un ditamai şarpele gata să mă înghită

 


"Nu crede nimic pe lumea asta", mi-am zis
"Totul e doar cenuşă şi fum
e aşchie şi manevră
e interes şi deşertăciune,
e dezamăgire şi patimă aiurea"

 

Iau toporul de la gât şi merg spre copac
când colo, alt copac în cale mă îmbie şi-mi spune:
"ţi-oi da roade şi răcoare,
umbră-ţi dau, miros de floare"
iarăşi plec şi zic alene:
"uite ce mi-a zis copacul".


"Nu mai cred în frumuseţe", mi-am zis
amintiri din tinereţea-mi în care alţii voiau să mă conducă
şi nimeni n-avea încredere că eu pot
că eu vreau
că eu ştiu
să tai iarbă şi copaci

 

Şi doar o cioară se pripăşise în inima mea
şi-mi spunea: "taie odată copacul"!


Iarăşi plec şi îmi apare
un copac tânăr şi viteaz
care îmi spune că-mi dă umbră
sevă, fructe şi verdeaţă
bogăţie şi o altă viaţă


Plec zburdând şi plec în soare
şi iarăşi cad în visare:
"uite ce mi-a zis copacul"

iarba sură îmi spunea că întotdeauna e de cuvânt acest copac
şi florile îmi spuneau că e bine acolo
şi albinele îmi povesteau că, într-adevăr, e cel mai minunat
şi fluturii
şi copacii cei bătrâni
şi toată natura


Să mă întorc sub a sa umbră?
Vipera mă aştepta!!!!!!!!

Şi mă duc la drumul mare
iau toporul la spinare
ASTA-I RĂZBUNAREA MEA!


Şi le-am zis:
"Numai cioara şi toporul
îmi vor face viitorul"
o să-i retez fără milă
focul fac cu-a lor tulpină
iau şi floarea, iau şi frunza
şi albina, şi tot ce m-a minţit
pe toţi cei care s-au vorbit că-s o naivă ce crede în ele
doar ca să se răzbune pe topor
spunându-mi să-l arunc
şi-o să le calc în picioare
la gunoi la drumul mare
ASTA-I RĂZBUNAREA MEA!!!!!!!!!!


Toporule, prieten
Toporule, frate
M-am îndrăgostit de lama ta!


Mirela Predan


aprilie 2014


Hai să-ţi explic!

Printre atâta întuneric, ceaţă şi înnegurare
eu îţi trimit o atât de puternică rază de lumină
încât tu nu înţelegi de ce
nici de ce n-aş da nici toată bogăţia pentru ochii tăi frumoşi


da, într-adevăr, de când te cunosc
nu mai pot fi şefă peste gândurile mele
pe care tot încerc să le coordonez să nu mai zboare zi şi noapte doar la tine
şi nu reuşesc
iar tu te vezi înconjurat de atâtea gânduri de-ale mele care-ţi plac
şi nu ştii ce să faci ca să rămâi cu ele
te bucuri c-au venit spre tine gândurile mele
dar nu înţelegi de ce.


Când ai mai mare nevoie de strălucirea unor raze de lumină care vin necontenit dinspre mine
tu te temi
că eu pot să descopăr alte bogăţii şi să mă pierzi
tu te temi
că visele mele cu care te-ai obişnuit pot fi cumpărate de alţii şi să le pierzi

 

Prin atâta întuneric al unei nopţi reci
eu cumpăr căldură şi lumină pentru tine
NUMAI pentru tine
tu râzi
te uiţi la razele luminoase şi calde pe care ţi le timit
şi nu înţelegi de ce


Acum, când răsăritul e atât de gri
şi m-am trezit înconjurată de amintirea aurei tale
care m-ameţeşte ori de câte ori te întâlnesc
de nu-mi mai găsesc nici vorbe, nici gânduri, nici trăiri, nici nimic
şi le caut ca o caraghioasă
vreau să-ţi explic de ce
e atât de simplu: pentru că te iubesc!


Mirela Predan

ianuarie 2014


Îţi sunt datoare


Da, îţi sunt datoare ochii, ochii mei
care imediat ce te-au văzut prima dată au căpătat altă lumină
şi i-a făcut frumoşi
aşa cum niciun rimel sau creion de ochi din lume nu-i putea face
mă uit acum în oglindă la ochii mei
şi mi se par frumoşi
aşa cum nu erau niciodată înainte
aşa cum nu i-am mai văzut până acum niciodată

Da, îţi sunt datoare buzele, buzele mele
care imediat ce-au vorbit cu tine prima dată
au căpătat altă culoare şi strălucire
aşa cum niciun ruj din lume nu le putea da
şi aşa cum nu le-am mai văzut niciodată
înainte de a vorbi cu tine

Da, îţi sunt datoare mâinile
care imediat ce-au atins orice loc atins de tine
au devenit atât de frumoase şi de delicate
aşa cum nicio ojă şi niciun inel din lume nu le putea face
aşa cum nu mi-am mai văzut niciodată propriile-mi mâini înainte


Da, îţi sunt datoare parfumul
un parfum pe care l-am căpătat imediat ce am simţit mireasma ta prin preajmă
un parfum atât de plăcut aşa cum nu există niciun parfum pe lume
şi e parfumul meu acum
şi mă minunez


Mă uit la mine şi mă minunez de această transformare de când te-am întâlnit pe tine
şi-mi place atât de mult de mine acum
şi-ţi sunt atât de datoare...


Mirela Predan

ianuarie 2014



uCoz
Mirela Predan© 2018