"IUBITO"

Literatura


am aruncat
la ghena unui suflet trist
atatea ice-berg-uri de lacrimi ce ma mazgaleau pe fata
si toate zilele murdarite de absenta ta
din toti acesti patru ani si jumatate

am ars
atatea concluzii pripite si priviri dusmanoase
adunate
in clipele mele triste
ca pe-un steag inamic
si-am rupt in mii de scame
tricoul deznadejdii
caci tu m-ai mangaiat usor pe brate si mi-ai spus:
IUBITO.

amintiri ciudate
pietre si noroi,
hrana si lumina
prin ascunse ganduri
m-au strabatut fiorii unui camp de lupta peste care plutim invingatori
emotiile ma ineaca,
cuvintele ma dor
dar printre acestea falnic se inalta
secretul nostru dulce ca flamura unei victorii
tu imi zambesti, ma mangai si-mi spui:
"ce faci, IUBITO?"

mi-am revenit incet
curatand toti anii ce s-au scurs asteptandu-te
am aruncat atata suferinta la gunoi
ce dulce esti, ce drag mi-e
sa te privesc IUBITULE

raman doar eu cu tine
ramanem amandoi
si gestul tau sfideaza orgolii feminine
nu-mi pasa ca le doare
e sigur: si tu ma doresti
afara
soarele rasare…

Mirela Predan

iunie 2008

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

VANT DE MARTIE

Literatura


afara
bate vantul
si flutura
toate regasirile mele de-acum patru ani
lasate-ntr-o garsoniera
ca pe niste steaguri

doar lumina din privirea ta
concureaza soarele din parcuri
iar zambetul tau dulce
imi da energie
chiar si in absenta-ti

e soare afara, insa vantul bate
si flutura
aceeasi dragoste ca acum patru ani
lasata-ntr-o garsoniera
ca pe-o frunza cazuta

numai imbratisarea ta rasarita de sub zapada
mai poate inveli din nou inima mea gingas
din nou este tarziu
si viata-mi nu mai are timp
tu ma ciupesti de solduri

e cald din nou afara
vantul insa bate
spulberand firavele-mi emotii din hartie
mai sunt trei luni in care
tu inca te mai poti tine de cuvant
nu stiu ce vrei sa faci cu mine
acum e luna martie
si afara bate un vant…

Mirela Predan

martie 2008

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

DINCOLO DE PURITATE

Literatura


E noapte la Snagov
iar eu, singura, stau ghemuita sub o cuvertura noua
si-mi imaginez cum iti topesc retinerile ca pe-un cub de gheata
si-ti brazdez inima-ti calda ca o bormasina
ca sa-mi fac loc
apoi te iau in brate
tu te asezi pe mine
te simt
cu greutatea celor patru ani de iubire platonica
si sarutul tau m-apasa ca o floare

e noapte pretutindeni
iar eu
ghemuita printre perne noi
visez cum iti ucid timiditatea si fac dragoste cu tine
vibrez epuizata de atatia ani de asteptari
prin vant,
prin praf,
prin ceata,
prin noroi,
fac dragoste cu tine
dezbracandu-ti fiinta
din nori de puritate ce se scurge
si-n jurul nostru totul se murdareste-n alb:
perdelele,
cearsaful,
pernele,
tapetul de pe perete,
polistirenul de pe tavan,
covorul
oja de pe unghiile mele,
ursuletul din plus,
omuletul de zapada,
scrumiera...
pe-un munte,
pe-un ocean,
pe-o lacrima,
pe-un gand
pe-un pat de puritate
fac dragoste cu tine...

Mirela Predan

martie 2008

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

MULT PREA DIMINEATA

Literatura


e ora 5 a.m.
si e mult prea dimineata
sa ma imbrac cu mangaierea ta
doar ganduri si iluzii mai brazdeaza treze
trupul meu inghesuit sub o plapuma de asteptari

e ora 8 a.m.
si e mult prea dimineata
strabat drumurile nisipoase
din netulburate intrebari
si iubirea-mi care s-a ascuns in
sufletu-mi atatia ani
inunda
trupul meu firav in bataia vantului
dar eu ma indrept spre tine

e ora 10 a.m
si e mult prea dimineata sa te vad
te-astept printre emotii scuturate
dintr-o vie amintire
emotile ma-nteapa
fiorii mei ma dor
stau
si mestec guma
si te astept pe tine

e ora 12
tu nu ma bagi in seama
si din privirea mea se scurg
toti anii ce-au trecut iubindu-ne platonic
tremur
te ador
si te astept pe tine

e ora 13 p.m.
doar noi doi
fata-n fata
o imbratisare calda
un zambet
doar atat
e 13:03
si plec
si-mi vine ameteala
prea devreme azi
pentru un nou sarut
dar eu
luni dimineata
vin din nou la tine
vin
sa te astept

Mirela Predan

februarie 2008

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

IN CURTEA BISERICII

Literatura


e iarna la Snagov
si miroase
a inimi arse-n sobe
la fel ca acum patru ani
cand ne-am cunoscut prima data

in gerul cumplit
ochii mei inlacrimati nu indrazneau
sa-ti caute privirea
printre icoane vechi si evanghelii sfintite
ne-am revazut dupa atata timp
in biserica
si nu venisem la o nunta, la un botez,
la sarbatoare, nici la slujba
ci...
la o inmormantare

e iarna la Snagov
si acum patru ani era iarna
a trecut timpul
pur ca iubirea noastra platonica
erai imbracat in negru ca prima data
cand ne-am cunoscut
dar nu era spectacol
ci...
inmormantare

e iarna la Snagov
si miroase
a inimi arse-n sobe si-a colinde
la fel ca acum trei ani
cand timid te-ai apropiat de mine si m-ai luat in brate
ne-am sarutat
eu am plecat
nu m-ai sunat
nu te-am uitat
ne-am revazut
dar eu eram cu altul

e iarna la Snagov, e frig si e noroi
ca si acum trei ani cand eu veneam la tine
in curtea bisericii, precum atunci in curtea scolii
las mucuri de tigari
la fel de mult te iubesc, desi intre noi nu s-a intamplat nimic
doar trei saruturi, doua imbratisari
tu ai plecat,
eu am ramas
tu singur
eu cu altul.

Mirela Predan

decembrie 2007

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

IN CURTEA SCOLII

Literatura


curatate dintr-un timp trecut
zaceau inghetate
toate aspratiile mele
asezate peste asfaltul acoperit de ploaie
din curtea scolii

ti-am curatat obrajii rumeni de rujul meu
ca pe-o tabla cu buretele mainilor mele
si tu radeai
si eu radeam
ca doi profesori ce se invata reciproc
sa scrie pe inimi

doua mucuri de tigara zaceau
aruncate-n pragul scolii ca doua
sperante fumate
si rujul de pe ele se acoperea cu
bruma din priviri
apoi inghetau
sobre
ca doua oficialitati locale

te plictiseai
si apoi te bucurai
ca un elev timid ce-a scapat sa mai fie ascultat
si eu te savuram tot asteptand
in ochii tai sa sune clopotelul

pe pantalonii uniformei mele
doi stropi de noroi se dezghetau
si apoi se zbenguiau
ca doi colegi de banca

si tu radeai
tu ma priveai
in pragul scolii ma stangeai de mana
si zambetele nostre inghetau in ger
la serbarea unui Mos Craciun care n-a vrut sa mi te aduca

cu inima prabusita peste un teanc de carti
in pragul sccolii ma strangeai de mana ca pe-un premiu
si tot credeai
tot ma visai
o floare prinsa-n coronita ta
in schimb eu pentru tine ramaneam
in schimb tu pentru mine ramaneai
doar o carte pentru adulti nedeschisa din teama

si ma priveai
si te priveam
strangandu-ne in pragul scolii de mana
si nu vorbeam
si nu vorbeai
ca un elev timid
ce nu-ndrazneste sa recite poezia

doua crengi dezgolite dansau in vant
glumete ca doi copii ce bat mingea vietii
eu am plecat
tu ai ramas
privindu-ma cum ma indepartez
ca o iluzie ce trebuie s-ajunga la serviciu

Mirela Predan

ianuarie 2005

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

JUCARII DIN PLUS

Literatura


camera mea s-a schimbat
s-a parfumat si-a devenit alba
doar linoleumul jegos si prafuitul
sifonier mai pastreza
aroma imbratisarii tale puerile de-acum trei ani

actele mele s-au schimbat
s-au machiat si-au devenit frumoase
doar paturile mele goale s-au umplut
de perne si de jucarii din plus
tie nu ti-e dor de mine
si tu nu ma chemi

e iarna si e frig
in casa-mi rece iluziile-mi danseaza
ascultand aceeasi muzica dintr-o combina
ce doar ea stie gandul meu
tu minti
si nu ti-e dor
tie nu-ti pasa
de ochii mei inlacrimati pierduti
prin perne albe, jucarii din plus

Mirela Predan

februarie 2008

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

OSPATARITA

Literatura


azi, numai astazi sunt ospatarita
si adun in sortul meu
atatea amintiri neterminate ca o ata de tricou descusut
si ti le ofer rest

azi sunt ospatarita si cu sortul meu
ies pe strada sa servesc la lume
fericire cu gheata, zambet la halba
si trairi in ceasca de cafea
e atat de cald aici si oricine-i omenit
din butoiul bucuriei umplut de cateva cuvinte si-o privire
azi la o terasa

se strang in barul din inima mea
femei ce cred ca te iubesc pe tine
si cea din statie, si cea din telefon
si cea care-ti mangaie fotografia
tu te retragi si astazi ca de obicei
rapid si plictisit
lasand doar cuburile de gheata in paharul tau cu suc
prea singur chiar si pentru mine

raman in urma ta, cant si dansez imnul durerii mele
m-am imbatat,
tot band de ani si ani servite de acelasi ospatar
pahare pline cu atingeri, sperante si iluzii.

Mirela Predan

iunie 2008

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

REINTOARCEREA

Literatura


au trecut trei ani
si-am gasit in inima mea iubirea pentru tine
peste care se-asezase atata praf
era tocita, ingalbenita, sifonata si mancata de molii
dar am gasit-o
asta-i important

incet-incet s-au sters
ochii tai verzi-albastri de pe toate geamurile blocurilor
iar peste idila noastra din noroaie s-a turnat asfalt
tu te-ai tinut cu toate de cuvant
doar eu…
eu am ramas un bloc neterminat
locuit doar de soareci si muste

au trecut trei ani
si-n inima mea cos, spal, calc si asez pe umeras
iubirea-mi pentru tine
o pot imbraca din nou

afara-i cald
sunt iar la Snagov
si ma hranesc
cu sarutul tau hipercaloric
ce mi l-ai dat in urma cu trei ani
singurul aliment nealternat de vreme

sperantele mele s-au decolorat
iar visele-mi au facut igrasie
doar tu esti proaspat si la fel de tacut
desi au trecut trei ani de cand nu
te-am vazut
si te doresc cu aceeasi iubire…

Mirela Predan

iulie 2007

 

 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

LA PROPRIA-MI INVIERE

Literatura


m-am trezit dintre morti
si-am inceput sa tin o drastica dieta
ma-ngrasasem 10 kilograme
obligata sa mananc toata mancarea de
la parastasele
pe care mi le facuse familia

as fi mers sa m-angajez undeva
dar n-aveam cu ce sa ma-mbrac
ma strangeau absolut toate hainele
date de pomana
de familie
si-am inceput sa tin o drastica dieta

m-as fi intors sa vad
ce mai face iubitul
dar eram atat de urata
si-am asteptat sa-mi treaca
toate cicatricile lasate pe fata si pe trupul meu
de viermii ce ma mancasera

m-am trezit dintre morti

Mirela Predan

iulie 2007

 

BARBATUL DIN INIMA MEA

Literatura


am început să te cunosc
atât de bine încât să simt fiecare milimetru din chipul tău,
fiecare trăire de-a ta
ascunsă în sufletul meu cu atâta drag

te ştiu
din nopţile mele în care nu mă săturam să te privesc
pe ecranul acestui calculator
şi pot vedea acum
cu ochii închişi
când eşti vesel, când eşti trist

oricât ai fi de departe

trăieşti în mine zi şi noapte
şi te păstrez în mine împovărându-te cu atâtea mii şi mii de săruturi din cuvinte
despachetate din mii şi mii de mesaje pe care ţi le scriu
şi ştiu şi când visezi şi ştiu şi când adormi
cuibărindu-te obosit în inima mea seara
eu încă mai rămân simţindu-ţi respiraţia din inima mea
mult timp în noapte la acest calculator
tot timpul mai am treabă...

Mirela Predan

februarie 2009

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

O POVESTE

Literatura Astăzi, m-am gândit să scriu şi să postez o alegorie. O alegorie scurta despre viaţă şi moarte, deşi, dacă aş avea timp, aş dezvolta această idee şi-aş scrie o nuvelă:


În Evul Mediu sau mai devreme sau mai târziu, există două regate. Regele unuia dintre ele, care este şi şeful oştilor armate doreşte expansiunea şi începe un război împotriva celuilalt regat. La luptă pleacă şi-o prinţesă, deosebit de curajoasă. După câteva luni, pe front, este rănită grav şi se chinuie între viaţă şi moarte într-un mod înfiorător. Singură şi părăsită de toţi, ea reuşeşeşte să supravieţuiasă şi, după doi ani aproape, îşi revine complet. Ce face în continuare pentru că războiul nu se sfârşise? Se îndrăgosteşte de şeful oştilor adverse, deci de regele care se afla în apărare şi hotărăşte să plece la luptă de data aceasta alături de el. Practic, ea crede că e mai bine să lupte alături de cineva pe care-l detesta, de un "duşman" pe care ar fi dorit să-l cucerească înainte de a fi rănită, decât să continue lupta alături de cel care-a trădat-o după ce a angrenat-o într-un conflict inutil (deci de expansiune) şi-a dezonorat-o până într-atât încât a lăsat-o, rănită fiind grav, să se descurce singură cu moartea şi cu viaţa. E forma ei de răzbunare, dacă vreţi. Desigur, acum are şi alte motive: e îndrăgostită, a demonstrat că este curajoasă, pentru ea onoarea contează foarte mult. Pe deasupra mai creează şi strategii de front pentru şeful oştilor armate, deci are posibilitatea să demonstreze că e şi deşteaptă. Finalul? Încă nu ştiu care-ar putea fi, dar m-am gândit să fie un happy-end. Adică, după vreo cinci ani, războiul se sfârşeşte, regatul aflat în apărare învinge expansiunea, ba chiar mai mult decât atât, reuşeşte să se extindă şi să subjuge tot regatul care a pornit lupta. Regele expansiv, probabil, este ucis sau se sinucide văzând că a pierdut tot. Regele celălalt, eventual, acceptă dragostea prinţesei şi rămân împreună până la adânci bătrâneţi. Nu ştiu. Ar fi o ipoteză de final.
E-o alegorie practic din care fiecare poate înţelege exact ceea ce crede de cuviinţă.

Mirela Predan

22 decembrie 2008

 
 Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta 

VISUL MEU ESTI TU

Literatura


Când eram mică
atunci când puneam capul pe pernă nu adormeam până nu-mi imaginam
tot felul de poveşti care şi-acum mi se par savuroase
şi care
încet-încet
mai pe ici,
mai pe colo
încep să se împlinească

nu ştiu dacă mă citeşti şi aici
nu te cunosc prea bine
de fapt abia am început să te cunosc
deşi aş fi putut să te cunosc
mult preabine
însă vreau neapărat să-ţi spun că semeni
atât de mult
cu cineva constant închipuit în aceste poveşti

ştii?
de fapt tu habar n-ai la ce mă gândeam eu în copilărie şi-n adolescenţă
căci nu erau vise cu păpuşi iar conceptul de "făt-frumos" era total
diferit de cel clasic
însă creionam atuncea un portret-robot
ce seamănă leit cu tine

mi se desprinde în cale
abia acum
tot ce-mi închipuiam despre ochii tăi frumoşi, râsul plăcut şi părul grizonat
dar anii mei irosiţi pe himere
nici astăzi nu mă iartă
nu te cunosc prea bine nici măcar acum
deşi e atât de târziu în a te cunoaşte
şi e numai vina mea…

ştii?
dacă nu era destinul care să ne facă cunoştiinţă chiar aici
te-aş mai fi cunoscut?
tu m-ai fi cunoscut?
nu cred

deşi te cunoşteau şi te cunosc toţi
mai puţin eu...

ne regăsim, în schimb,
- şi să ştii că-i cea mai importantă realizare -
într-o lume în care am îndrăznit să intrăm
cu visul drept login
cu zâmbetu-ţi parolă

noiembrie 2008

Mirela Predan



uCoz
Mirela Predan© 2018