PLANŞĂ DE LUCRU - CE MĂ FRĂMÂNTĂ (continuare)

CARE ESTE LOGICA PENTRU CARE...


 

Ce mi-ai spus tu? Că ar fi cuminţi pentru că... ştii tu care lucru. Serios? Hai să stăm să analizăm puţin. Dar de unde Dumnezeului s-a aflat acel lucru? Tu ţi-ai pus vreodată întrebarea. Eu, una am aflat informaţia de... la un cont de Facebook anonim, care mi-a cerut prietenia. Aha. Tu te-ai întrebat vreodată cine a fost acel cont de Facebook şi cine te-a turnat nemulţumit fiind? Cel ce nu există nu era, din simplu motiv că nu era scris de un agramat. Poate cineva pus de cel ce nu există, nu? Perfect de acord. Dar cel ce nu există de unde a avut informaţiile astea? Hai că nu e niciun mister în treaba asta: doar s-au prefăcut cuminţi şi-au fost nemulţumiţi, iniţiativa de a face acel lucru nu le-a aparţinut lor, haideţi să fim serioşi! Gunoaiele astea din jurul tău au făcut-o, că era plin de informaţii din interior contul ăla. Care pe mine nu m-au şocat ca informaţii în sine, ci m-au şocat ca nemernicie a celui care a făcut-o. Păi, de unde dracu se ştia de unanimitate, de motive, de unde se cunoştea treaba asta? Cine şi de ce a simţit nevoia să-mi spună şi mie sau să spună şi prietenilor tăi, pentru că numai prietenilor tăi le-a cerut prietenia, plângându-se!? Adică noi, realii, eram disperaţi pur şi simplu, ei, "cuminţii" tăi stăteau să facă ce? Conturi de Facebook anonime în care foarte revoltaţi făceau ce? PE LA SPATE FĂCEAU CE? A, nu ştii cine. Nici eu nu ştiu cine, însă bănuiesc că unul din cei doi a fost: ea sau el, "cuminţii". Probabil că tu ştii cine, de aia ai şi început cu balena asta albastră, probabil că a fost un element care l-a dat pe nenorocitul ăla de gol. Pe urmă a fugit ca laşul în alte zări străine, a şters tot, s-a prefăcut că el nu...

 

 

Mă mir că mă mai şi întreb, pe bune, dar hai să-ţi spun ceva. Tu veneai de la cel ce nu există prin septembrie anul trecut şi începeai să-mi spui o mie de lucruri în funcţie de ce zicea cel ce nu există despre mine. Că vrei să-mi dai... loc de muncă. Să vezi dacă asta vreau. Da, OK, nu mi-ar fi stricat un loc de muncă, la care să muncesc la modul real. Însă cel ce nu există a vrut să fie un afront. Veneai de la cel ce nu există şi mă sunai să-mi spui că de aia nu mai vrei să te vezi cu mine că... geloasă. Aiureală. A fost un pretext şi un test supărat pe mine că ţi-a spus cel ce nu există că eu o să fiu geloasă şi-o să te sufoc şi-o să fac numai năzbâtii din gelozie. DACĂ NU S-A DOVEDIT A FI REAL PRIMA DATĂ, A DOUA OARĂ, PENTRU CE A TREBUIT SĂ MĂ MAI CHINUI, INCLUSIV ACUM. Când probabil că cel ce nu există ţi-a spus: dă-i bani, promite-i bani dacă mă laudă pe mine şi să vezi cum imediat o face sărind într-un picior. HEI, PÂNĂ AICI, GATA, M-AM SĂTURAT DE MINCIUNILE ŞI STRÂMBELE LUI CEL CE NU EXISTĂ! FII SINCER ÎN DEFINITIV CU TINE, NU CU MINE! NU-I AŞA CĂ AŞA A FOST? Din păcate, în privinţa altora, s-au adeverit spusele lui cel ce nu există. Ştii, hai să-ţi spun ceva, uneori cel ce nu există e atât de sincer... Poate că şi atunci când a vorbit despre gelozie sau a crezut că pentru bani pot face orice a fost sincer. NUMAI CĂ CEL CE NU EXISTĂ CEL PUŢIN ÎN MATERIE DE MINE ŞI DE CUNOAŞTERE A MEA E NEBUN. E REALMENTE NEBUN. Situaţiile nu erau şi nu aveau cum să fie comparabile, nici tu nu erai persoana, am intuit absolut corect, absolut corect, dar dacă eu ai văzut că n-am probleme din astea, la ce dracului mă mai înnebuneşti cu cel ce nu există ăsta, de ce nu renunţi orice ţi-ar spune cel puţin în privinţa mea complet. PENTRU CĂ MINTE ŞI PENTRU CĂ PE MINE ARE EL BOALĂ, OBSESIE, PENTRU CĂ ŞI ATUNCI CÂND E SINCER, HABAR N-ARE CINE SUNT EU ŞI CE VREAU ŞI CE NU VREAU EU. Şi să scriu aici cu litere mari de-o şchioapă ce vreau, cel ce nu există tot n-o să mă creadă, din simplu motiv că-i obsedat de mine şi nebun! Să nu uităm principalul element că cel ce nu există uneori a fost sincer, în sensul că de la el cunoşteam că Mizerabila Predan a fost nevastă-sa de-a ieşit ce-a ieşit. Sigur, bănuiam, DAR PROBABIL CĂ N-AVEAM NICIODATĂ CURAJUL SĂ DAU ÎN EA DACĂ NU-MI SPUNEA CĂ EA A FOST MIZERABILA PREDAN CHIAR EL. Pe cel ce nu există de multe ori îl scapă gura. Sunt ferm convinsă că el te-a sunat în seara aia de dinainte de Paşte ca să-ţi spună şi alte lucruri. El se laudă, el crede că deţine controlul, uneori are dreptate, să nu crezi că tot ce spune e numai minciună şi joc de teatru. NU-I ŞI IRESPONSABIL PE DEASUPRA CEL CE NU EXISTĂ, E NUMAI NEBUN ÎN SENS PATOLOGIC. Dar goluri de memorie nu are, aşa că în privinţa altora că s-au întâlnit, că te-au muşcat de fund pe la spate, probabil că nu te-a minţit!


Păi, idioţii ăştia "cuminţi" unde se puteau duce imediat dacă nu le convenea ceva? Ştii că a mai fost unul, te miră? Păi, idioţii ăştia cuminţi se duceau imediat la cel ce nu există, nici nu mai trebuia cel ce nu există să-i cheme, dacă i-a mai şi sunat şi i-a mai şi chemat, îţi dai seama de ce-a ieşit ce-a ieşit. Aşa că nu-mi spune mie poveşti de adormit copiii, nu m-am născut ieri. Habar n-am dacă cel ce nu există a crezut sincer că sunt deosebit de geloasă, de posesivă, că ar trebui să plec din Snagov şi să nu mai scriu (probabil că pe asta a crezut-o sincer) sau dacă pe mine nu mă interesează decât banii şi, în consecinţă, aş fi în stare pentru bani de orice, inclusiv să-i închin lui osanale din nou. SIGUR CĂ TREBUIA SĂ TE LĂMUREŞTI ŞI TU, ERA NORMAL, NU TE CONDAMN AICEA. Te condamn că dacă ai văzut totuşi că nu se confirmă, că cel ce nu există aberează şi că unicul lui scop este să mă îndepărteze de tine, fiind el însuşi gelos şi nenorocit, ca să mă facă pe mine să sufăr, tu nu trebuia să-i mai faci jocul pentru mult timp. Adică era normal să mă deranjeze şi pe mine anumite lucururi şi să ţi le spun în faţă, DAR CULMEA E CĂ NU AICI A FOST PROBLEMA! Şi atunci dacă nu aici a fost problema, atunci pentru ce Dumnezeu ai continuat să-ţi baţi joc de mine luni în şir? Ca şi acuma! Bun, era nevoie un soi de Balena Albastră care să conducă în braţele lui cel ce nu există, dar dacă cu mine n-a funcţionat, atunci la ce bun să mai insişti? Doar ca să mă chinui pe mine şi să iasă jocul lui cel ce nu există? Adică tu chiar ai fost atât de sigur că este real ceea ce a debitat despre mine cel ce nu există încât nici măcar trista realitate să nu te convingă de contrariu? Pe mine m-ai întrebat vreodată dacă asta vreau sau nu, în definitiv? Apoi m-ai evitat, probabil că ţi-era ruşine de mine şi că asta ai crezut tu despre mine. N-O SĂ-ŢI REPROŞEZ NICIODATĂ NIMIC, M-AM DESCĂRCAT ACUM SUFICIENT, ÎNSĂ TERMINĂ! NU MAI FACE LA FEL NICIODATĂ, PENTRU DUMNEZEU! Eu NU sunt omul reproşurilor, ce-a fost s-a dus, gata, m-a durut, am zbierat, m-am dat cu capul de pereţi suficient! Însă trece o vreme şi situaţia se repetă: iar vine cel ce nu există, iar îţi spune o aberaţie despre mine, iar o crezi, iar nu ştiu ce. CRUŢĂ-MĂ, LASĂ-MĂ CU CEL CE NU EXISTĂ ĂSTA ŞI CE-ŢI SPUNE DESPRE MINE! Crezi despre mine numai ce-ţi spun eu! ÎN NICIUN CAZ CEL CE NU EXISTĂ. VEZI-MĂ ASTA CARE SUNT, AŞA CUM MĂ PORT EU, AŞA CUM REACŢIONEZ EU, AŞA CUM PROCEDEZ EU. JUDECĂ-MĂ PENTRU CEEA CE FAC EU, NU ANTICIPA ÎN FUNCŢIE DE CE CREDE CĂ AŞ FACE CEL CE NU EXISTĂ! PENTRU DUMNEZEU! Normal că m-am săturat şi eu de balansul ăsta: să tot stau şi să dau explicaţii despre lucruri pe care nici prin cap nu mi-a trecut să le fac vreodată sau să fiu condamnată pe ceea ce nu este real şi pe ceea ce nu se pune problema să fi existat vreodată. NU TE MAI TEME DE MINE, EŞTI SINGURUL OM PE LUMEA ASTA CĂRUIA NICIODATĂ NU I-AŞ FACE INTENŢIONAT NICI CEL MAI MIC RĂU, CHIAR DACĂ RĂUL ACESTA INTENŢIONAT AR PRESUPUNE PENTRU MINE UN BINE. Niciodată, jur că aş lăsa de la mine şi mi-ar fi mie rău, dar dacă prin asta ţie ţi-ar fi la modul real bine, nu aşa, aiurea, pentru Dumnezeu!!!!!!!!! Dacă viaţa mea foloseşte la ceva, mi-aş da-o, dar să folosească la ceva, nu aşa că vine cel ce nu există, mă batjocoreşte, tu îl crezi, iar pentru asta acuma eu ar trebui să mă sinucid. Nu, nu se pune aşa problema, sincer. Problema este că şi tu ai crezut că prea făceam ce-ţi place şi că sunt falsă. NU, PUR ŞI SIMPLU AIA ÎMI PLĂCEA ŞI MIE, NE-AM POTRIVIT. De ce-ţi vine atât de greu să crezi că pur şi simplu ne-am potrivit şi n-o făceam cu niciun scop, ci pur şi simplu. Eu trăiam real şi liber, eu scriam real şi liber, pentru Dumnezeu! Uite acum ce fac, nu-mi convine, cârâi, mârâi, te critic. Îţi spun în faţă ce-am de spus, ce nu-mi convine, NU mă feresc. Dar dacă nu mă deranja nimic, atunci ce să fi spus, pentru Dumnezeu? Dacă îmi plăcea totul şi totul era mirific, ce-ar fi trebuit să fac atuncea, să strâmb din nas că nu-mi place? Păi, de ce? În definitiv de ce?


Aşa că LOGICA PENTRU CARE ESTE UNA FOARTE SIMPLĂ. Refuz să cred că ar fi vorba despre clientelarism sau alte idioţenii cu cel ce nu există, pentru că se cunoaşte bine că de ani şi ani de zile, pe linia asta, a ieşit un rahat şi cel ce nu există n-o să facă asta niciodată, pentru că oricum e bolnav psihic şi nu cred, sincer, hai să fim serioşi, nu-i venea acum mintea la cap şi să facă pe dracu în praznic. Sau nu te cred chiar atât de fraier încât să-l crezi sau să speri ceva. Şi-n plus, chiar ai fi ultimul om dacă ai face asta, iartă-mă, dar NU cred sub nicio formă despre tine aşa ceva şi eu văd că dimpotrivă, există o mare dispută pe legalitate, cel ce nu există procedând ilegal în continuare, dar numai eu mă interesez de asta, nu se vede cum nu se poate mai clar?


Sper să fie acesta răspunsul la întrebarea: "Care e logica pentru care?", astfel încât se vede cum nu se poate mai bine. A, că încearcă să manipuleze cel ce nu există... Asta la infinit o s-o facă şi la infinit se va isca câte ceva, normal...


Mirela Predan

Va urma





SCURTE CONCLUZII PÂNĂ ÎN PREZENT

 

Deci mai am de răspuns la trei întrebări, probabil că vor mai fi patru, cinci episoade, după care mă potolesc şi îmi văd de treabă, DAR DECIZIA PE CARE O VOM LUA, PROBABIL CĂ DE COMUN ACORD, VREAU SĂ FIE DEFINITIVĂ:


- Ori ai încredere în mine şi nu mă mai chinui, şi nu mai pleci urechea la minciuni, eşti tu cel pe care l-am cunoscut, l-am apreciat şi l-am adorat, mă poţi testa oricât, nu mă dau în lături, dar nu brutal şi făcându-mă să sufăr şi RÂMÂNEM PRIETENI PE VIAŢĂ, DEFINITIV


- Ori dacă eşti cel care ai vrut să pari în ultimele aproximativ trei luni de zile: un om lipsit de cuvânt, de caracter, căruia nu-i pasă de mine, capabil de orice pentru bani, crezând că toate au un preţ pe lumea asta mai mic sau mai mare, inclusiv sufletul meu, ATUNCI LASĂ-MĂ DEFINITIV ÎN PACE ŞI DU-TE DEFINITIV CU DUMNEZEU! Nu mă răzbun, în niciun caz nu alerg la cel ce nu există, orice problemă ai avea o rezolvi oricând fără mine şi fără implicarea mea, orice problemă aş avea, nu mai apelez niciodată la tine, nu-ţi mai povestesc niciodată nici de ce nu am chef să mă împac cu cel ce nu există, nici prin câte am trecut, nici cât am suferit, nici nimic. Pentru că oricum nu te interesează pe tine şi pentru că oricum nu cred că mai are niciun sens.


Deocamdată, până în prezent, singura concluzie logică la care am putut să ajung este că ORI JOACĂ TEATRU, ORI ESTE NEBUN. Motivele pentru care ar fi putut face o regie erau logice şi evidente, drama şi durerea mea este că am fost şi eu inclusă în acest joc terifiant şi că jocul nu se mai sfârşeşte. Dacă e nebun, decăzut, lipsit de caracter, aşa cum trecutul mi-a demonstrat că nu e, atunci nici nu înţeleg de ce ar mai fi meritat efortul să-mi bat capul aici. Însă am refuzat să cred cu obstinaţie asta şi am refuzat să cred că asta e. Pentru că trebuie să fii nebun ca după ce câştigi în instanţă, să te pretezi să te umileşti în faţa celui care a pierdut. Pentru că trebuie să fii nebun ca după ce eşti furat şi jegmănit pe faţă tu să-i dai hoţului... recompensă şi recunoştinţă. Pentru că trebuie să fii nebun ca după ce eşti prostit şi păcălit în faţă, tu să-i oferi celui care te trage pe sfoară absolut orice pe tavă, mai având pe deasupra şi încredere în el.


Şi atunci e clar că alta trebuie să fie problema şi altul să fie planul, este cum nu se poate mai clar că altceva trebuie să fie la mijloc şi, dat fiind şi momentul, este clar că bănuiesc şi ce. NUMAI CĂ EU M-AM SĂTURAT, M-AM SĂTURAT, M-AM SĂTURAT SĂ PLĂTESC TOT TIMPUL OALELE SPARTE DE ALŢII, M-AM SĂTURAT DE TOT COŞMARUL CARE NU SE MAI SFÂRŞEŞTE. Tu chiar crezi că aş mai fi stat să-mi bat mintea cu tine dacă aş fi crezut că eşti ăla care eşti, adică un decăzut? Tu chiar crezi că aş mai fi stat vreo clipă să mă frământ?


Eu NU suport oamenii fără caracter, poate dur, dar poate că am relaţionat simptomatic, adică am crezut că e o glumă, am reacţionat glumind, am crezut că e un test, am relaţionat că o să se termine. Dar când? Pentru Dumnezeu? Când? Pentru că iar o s-o luăm de la capăt şi iar o să fie la fel.


TE-AM ÎNTREBAT DE ATÂTEA ORI DE CE? Şi cum nu am primit niciun răspuns nici prima dată, nici a doua oară, era clar că pretextele găsite prima dată nu au coincis deloc, înseamnă că altul trebuie să fie motivul. Deşi poate că răspunsul este foarte simplu: de ce? Pentru că ai avut nevoie de mine în anumite momente, acum nu mai ai şi e foarte simplu. Dar eu refuz să cred că este aşa şi refuz să cred că cred că nu ţi-a păsat pur şi simplu, refuz să cred că tu m-ai ajutat doar pentru că ai crezut că pot face ceva ce intra în congruenţă cu dorinţa ta, refuz să cred că asta ţi-e ţie ţie dorinţa: de-a fi aliat cu cel ce nu există sincer şi deschis după ce te-a călcat în picioare în halul ăla şi de atâtea ori, la modul cel mai barbar şi cel mai abject. Refuz să cred asta pentru că am conştiinţă, refuz să cred asta pentru că ai conştiinţă, refuz să cred că viaţa asta nenorocită e făcută numai şi numai din chin, din ghinion.

 

CARE ESTE SCOPUL?


Un posibil scop ar fi alegerea echipei după război pentru reconstrucţie. Reorganizarea, reaşezarea pe paliere noi. Şi atunci intervine NEÎNCREDEREA. La modul în care ai păţit ceea ce ai păţit cu oamenii, mi se pare absolut normal să nu mai ai încredere şi mi se pare absolut normal ca decât să stai şi să vezi care mai e parşiv şi pervers, dispus să facă jocul lui cel ce nu există, ascunzându-ţi că se întâlneşte cu cel ce nu există, mai bine află acum ce-i poate pielea, ca să nu mai stăm pe urmă să mai discutăm. Consider că e absolut corect, dar dacă vezi că nu merge, cu cine nu merge, IAR CU MINE E CLAR CĂ NU MERGE, NU MAI INSISTA. Pentru că e chinuitor. Eu să-ţi explic cât de nemernic este cel ce nu există, tu să ştii bine cât de nemernic este cel ce nu există şi tot să aducem discuţii inutile despre nimic, efectiv. Eu să-ţi spun că cel ce nu există mă vrea în puşcărie, tu să-mi spui că... ar fi bine să scriu de bine de el. Eu să-ţi spun că cel ce nu există NU va avea cum să fie niciodată prieten cu mine, pentru că este bolnav psihic, tu să-mi spui că ceea ce face, inclusiv împotriva mea, inclusiv împotriva ta ar fi corect. Eu să-ţi spun că alianţa mea şi împăcatul meu cu cel ce nu există ar însemna sinuciderea, tu să-mi spui că voi obţine bani mulţi dacă... mă sinucid, adică mă împac cu cel ce nu există. Măi, omule, hai să stăm strâmb şi să gândim drept: E CA ŞI CUM AI PLĂTI PE CINEVA SĂ TE OMOARE, DIN SIMPLU MOTIV CĂ TU N-AI AVEA CURAJUL SĂ TE SINUCIZI. Cam aşa ar veni şi treaba asta cu plătitul pentru a fi de partea lui cel ce nu există, nu sunt stupida care să nu realizez.


Te întrebi probabil de ce m-am împăcat cu atâta lume şi de ce am vrut să mă împac cu toată lumea, crezând că la fel voi proceda şi cu cel ce nu există, voi uita şi îi voi închina din nou măreţe osanale. MĂI, OMULE, TU NU VEZI CĂ EU NU VREAU DUŞMANI ŞI VREAU SĂ TRĂIESC ÎN PACE? Ce rost avea să am duşmani inutil, într-o zânzanie perpetuă şi inutilă? Unii mai OK, cu ei n-am purtat niciodată niciun conflict, alţii mai puţin OK, oamenii sunt aşa cum sunt, îi iau ca atare: unii mai nesimţiţi, alţii mai cu bun simţ, unii mai proşti, alţii mai deştepţi. ESTE SUFICIENT CĂ NU STAU ÎN JURUL MEU ŞI NU FAC PARTE DIN CERCUL MEU DE PRIETENI. ESTE ABSOLUT SUFICIENT. NU-MI trebuie mie spectacol de circ cu nimeni pentru Dumnezeu! Oamenii sunt aşa cum sunt, ţi-am mai zis-o, în afară de părinţi, de copii şi uneori nici ei sau de iubit/ă care să ţină la tine, NIMENI NU TE AJUTĂ DEZINTERESAT PE LUMEA ASTA, oricine vrea ceva la schimb. Nu există prietenie sinceră şi dezinteresată, e foarte rară şi de aia nici nu am avut-o. Nu stau de dezamăgiri. Dacă azi Ion Popescu se uită urât la mine, mă uit şi eu urât la el, dacă azi mă înjură Ion Popescu, îl înjur şi eu pe el, dacă sare prea tare peste cal, am alte metode: Poliţia, scrisul, DAR PENTRU MINE ION POPESCU NU ÎNSEAMNĂ O DEZAMĂGIRE. Cât conta pentru mine Ion Popescu? Nimic. Încerc să-i explic lui Ion Popescu să mă lase în pace, nu înţelege, am alte metode prin care tot să mă lase în pace încerc să-l conving. CEA MAI MARE DEZAMĂGIRE A MEA A FOST CEL CE NU EXISTĂ. ŞI DIN PĂCATE, CEA MAI MARE DEZAMĂGIRE A TA A FOST TOT CEL CE NU EXISTĂ. Trebuie să recunoaştem. În rest, au fost mici copii. Era normal ca celălalt să facă aşa, pentru că el nu viza decât... funcţii şi concurenţă şi aiureli. Era normal ca alţii să se spele pe mâini şi să se ducă la cel ce nu există şi dacă se poate, de ce nu? Iau bani şi de colo, şi de dincolo, până la urmă care e interesul unei prostituate? Să aibă cât mai mulţi clienţi nu să se mărite şi să fie unuia singur fidelă, cu care poate sunt zile când rămâne fără serviciu şi n-ai ce mânca. N-are unu dintre clienţi bani, vine ălălalt care are în ziua aia şi tot aşa. Ce nu înţelegi? E atât de simplu, efectiv! Iniţial am fost oripilată şi am fost extrem de dezamăgită, mi-a venit să vomit! Dar pe urmă am înţeles că ăştia-s ei, atâta pot, ce să fac practic cu ei? Am înţeles să nu mai stau să mă plâng de dezamăgire, din simplu motiv că nici nu cred că m-am amăgit vreodată cu ei. PE MINE M-A DURUT DOAR CĂ M-AI BĂGAT ÎN ACEEAŞI OALĂ CU EI, MAI ŞI SUSŢINÂND SUS ŞI TARE CĂ-S CUMINŢI, CĂ AŞA LE-AI SPUS TU SĂ FACĂ ŞI CĂ EŞTI ÎNCÂNTAT CĂ TE ASCULTĂ, EU NU TE ASCULT. Poftim????


OPREŞTE JOCUL ĂSTA O DATĂ PENTRU DUMNEZEU, NU VEZI CÂT MĂ CHINUI? Ţi-am mai spus-o: DACĂ E TEST, ÎL OPREŞTI ACUM, DACĂ ĂSTA EŞTI TU: CEL LIPSIT DE CARACTER ŞI ÎN STARE SĂ CALCI PESTE CADAVRE, INCLUSIV PESTE AL MEU, ŞTERGÂND CU BURETELE TOATE MIZERIILE PE CARE LE-AI PĂŢIT ŞI TU CU CEL CE NU EXISTĂ ŞI FIIND CAPABIL DE O PACE ŞI DE O ALIANŢĂ REALĂ CU EL, ATUNCI LASĂ-MĂ, NUMAI DE AŞA CEVA N-AM NEVOIE. Ai fi cea mai mare dezamăgire a vieţii mele, mai mare decât cel ce nu există, pentru Dumnezeu! Mai mare decât cel ce nu există, pentru Dumnezeu!


Şi atunci ţi-am vorbit despre pericole, despre pericole, da, despre pericole, ESTE ABSOLUT CORECT CEEA CE SPUN ACUM: despre pericole. Mă simţeam în pericol, normal că-mi doream siguranţa, NUMAI CĂ ÎN PERICOL ERAI ŞI TU! ÎNTR-UN MAI MARE PERICOL DECÂT MINE. Pe banii tăi, pe munca ta, în pericol erai şi tu!

CRED CĂ SCOPUL A FOST ÎNDEPĂRTAREA PERICOLULUI. Iartă-mă, ţi-am spus nişte cuvinte dure, am fost o egoistă! Aveam dreptate în privinţa pericolului, însă TREBUIE SĂ FACI LA UN FEL O DATĂ SĂ SE TERMINE CU ACEASTĂ STARE DE NESIGURANŢĂ ŞOI DE PERICOL. Cine ţi-e prieten, bine, cine nu, n-are decât să se ducă cu Dumnezeu. Nu ţi se pare corect? Că de aia n-ai putut să faci treabă, pentru că erai mereu blocat de alţii, pentru că ei erau schimbători şi falşi şi era normal să nu existe o echipă, era normal să nu se poată pune baze pe nimeni şi era normal să nu se mai poată continua aşa!

Ţi-am spus încă din septembrie - octombrie că asta trebuie. DAR MĂ DOARE ÎNCĂ O DATĂ CĂ EU AM PLECAT ATUNCI UMILITĂ, IAR JIGODIILE AU RĂMAS. Nu, n-am plecat atunci umilită să mă împac cu cel ce nu există, să-i închin osanale şi să-i accept propunerile financiare, am plecat la Bucureşti şi n-am mai vrut să mai ştiu de nimeni şi de nimic. Pentru mine a fost un coşmar, ca şi acum, jigodiile au rămas măreţe şi în picioare. Ca să te facă, să te chinuie, să te desconsidere, să-şi bată joc de tine, pe munca ta, pe banii tăi, să te trateze în sictir. Cu periuţe pe faţă şi cu desconsiderări şi trădări pe la spate, eu, cu cuvinte dure dar reale spuse în faţă, încercând să te fac să vezi realitatea efectiv.


ŞI ATUNCI, UN POSIBIL SCOP AR FI ÎNDEPĂRTAREA PERICOLULUI. Pentru că alt scop nu văd, efectiv. Şi mi se pare un scop just, un scop nobil şi un scop absolut corect. De ce să trăieşti în minciună, tu crezi că minciuna aia nu mă afecta şi pe mine, în mod direct sau în mod indirect?


Tu nu vezi că cu cât ne înţelegem mai bine noi, cu atât mă urăşte mai mult cel ce nu există, tu nu vezi că cu cât ne înţelegem mai bine noi, cu atât te urăşte mai mult cel ce nu există? Tu nu vezi că ne urăşte pe mine din cauza ta, pe tine din cauza mea şi cu o droaie de nenorociţi la mijloc şi aceiaşi care mă desconsideră pe mine te desconsideră şi pe tine şi aceiaşi cu care nu am vrut să am de-a face eu, te-au batjocorit şi pe tine şi şi-au bătut joc? PENTRU CĂ EU SUNT REALĂ ŞI SUNT SINCERĂ. Şi tocmai în mine nu ai încrdere, acesta-i paradoxul. În mine care ţi-am spus în faţă ce cred, indiferent dacă a fost bine ceea ce credeam sau dacă a fost rău. NU VEZI CÂTĂ MINCIUNĂ, CÂTĂ ZÂNZANIE, CÂT CHIN, CÂTĂ OBSESIE, ORICE, DAR NU SĂ FIM NOI DOI ÎMPREUNĂ? Nu vezi câte manevre disperate numai despre asta. LASĂ DRACULUI MINCIUNILE ALEA DESPRE MINE LA O PARTE. Sunt atât de transparentă şi de sinceră, nu e clar ceea ce spun acum?


Dacă acesta este scopul, îl înţeleg, este normal, dar tu nu vezi că NICI EU NU MAI POT DUCE PE UMERI POVARA, pentru că era normal ca la un moment dat să se afle, dacă luai măsuri dure, erai interpretat ca un dictator, călău, nu ştiu ce, dacă îi lăsai în pace, PERICOLUL SUBZISTA, AŞA CUM SUBZISTĂ ŞI ACUM. Într-un fel, tu chiar ai fost deştept: l-ai lăsat pe cel ce nu există să rezolve problema şi să le dea exact ceea ce merită. Dar încă o dată nu înţeleg ce-am căutat inclusă aici şi eu.


Sigur că venea şi momentul în care mizeria nu mai putea fi ţinută sub preş şi trebuia să răbufnească, ca atare, indiferent, în definitiv, ce-aş fi scris sau nu eu, tot dracu ăla era, pentru că nu am fost singura care am observat anormalitatea. Eu am mai avut pe deasupra şi dezamăgirea, ţi-am spus, dar anormalitatea au observat-o mulţi. A, că toată lumea tace, da, toată lumea tace, pentru că e prea puţin interesată, n-are treabă, dar asta nu înseamnă că nu ştie. Poate că alţii nu-şi pun prea multe întrebări, pentru că nu-i interesează, nu-i frământă. În definitiv, nu se vede bine? Până acuma din tot jocul ăsta, FĂRĂ VREREA MEA ŞI FĂRĂ VINĂ, CHINUITĂ AM FOST NUMAI EU? Pentru că dacă unu e dobitoc şi trădează şi tu te superi, în definitiv ce vină am eu? Dacă alţii fac ceea ce fac şi, aşa cum spuneam, reprezintă un pericol, în definitiv, ce vină am eu? DE CE TREBUIE SĂ PLĂTESC EU, IAR TU SĂ RĂMÂI CU PERICOLELE ÎN CONTINUARE? DE CE SĂ MĂ CHINUI EU, IAR EI SĂ RĂMÂNĂ FERICIŢI ÎN CONTINUARE, DEŞI MOJICI ŞI NEMERNICI. Pentru că dacă mie nu-mi pasă de Ion Popescu, până la urmă ori că râde la mine Ion Popescu şi se bucură că mă vede, ori că-mi întoarce spatele, până la urmă, e tot un drac, nu-i absolut nimic. De aia îţi spun că m-am săturat până peste cap de atâta nemernicie, DOAR EU AM FOST AFECTATĂ, PENTRU CĂ SINGURA CĂREIA ÎI PASĂ PÂNĂ LA URMĂ SUNT EU!


Mai am trei întrebări la care încerc să răspund, după aceea JUR CĂ TAC CEL PUŢIN ÎN PRIVINŢA ASTA. S-au adunat multe şi la mine şi răbufnesc. Am tăcut şi cu alte dăţi, dar nu te-am uitat. ACUM, ŢI-AM ZIS, ÎN DEFINITIV ALEGEREA ÎŢI APARŢINE, DAR VREAU SĂ FIE DEFINITIVĂ. Pentru că şi eu m-am săturat să aştept, să-mi construiesc viaţa în funcţie de cel ce nu există, să intervină mereu cel ce nu există, indiferent în ce mod, ba cu minciuni, ba cu manipulare, ba cu interdicţii, ba cu de toate.


Dacă eu aş fi crezut că-ţi este bine cu cel ce nu există, nu cu mine, asta ar fi fost, te-aş fi lăsat în pace, aşa cum ţi-am spus şi atunci, dacă îţi aminteşti: eu mă retrag, o să rămân aceeaşi, fii tu şi fie-ţi ţie bine. Tu m-ai chemat, mi-ai spus că nu se pune aşa problema ŞI NU ŢI-A FOST BINE NICI ŢIE, ŞTII BINE, pentru că cel ce nu există nu voia să-ţi fie ţie bine, voia doar să aibă poliţe de plătit, iar tu i-ai dat posibilitatea să ţi le plătească, pentru că te-ai lăsat sedus de alţii şi păcălit. Acuma e acelaşi lucru: cel ce nu există NU se va schimba niciodată, mişeii ăştia vor sta zilnic la ciupit, cu şapte mii de feţe, se va ajunge la mai rău, din ce în ce mai rău, în niciun caz la mai bine, nici pentru tine, nici pentru mine, bineînţeles. Nu se vede bine? Toţi se distrează, eu stau între patru pereţi şi plâng. Am refuzat să merg la mare pentru că nu mai vreau să am prieten, aştept actele alea de casă să iasă, birocraţie, imbecilitate multă, lucrez, mă chinui, cam asta sunt. Deci singura în care ai dat la modul real şi pe care a afectat-o la modul real testul ăsta, am fost tot eu.


Încă o dată repet că NU mă interesează banii. A MUNCI E UNA, A CERŞI E ALTA, A TE PROSTITUA E ALTA. Da, pentru bani vreau să muncesc oricât, mă duc oricând pe la orice Tribunale, pe la orice instituţii, în definitiv, asta mi-e meseria, redactez orice şi fac orice, NU cerşesc, pentru că n-am nevoie, e mult sub demnitatea mea umană şi ÎN NICIUN CAZ NU MĂ PROSTITUEZ, sărind dintr-o barcă în alta şi în niciun caz acceptând să fiu sclava lui cel ce nu există. Am văzut ce înseamnă loc de muncă oferit de cel ce nu există, nu-mi mai trebuie niciodată: însemna sclavia şi numai nenorociri şi numai nelegiuiri. ÎN NICIUN CAZ AŞA CEVA NU-MI MAI TREBUIE, ŞEF CEL CE NU EXISTĂ NU-MI VA MAI FI NICIODATĂ, CHIAR DACĂ NU MĂ PLĂTEŞTE EL. Dar aşa e pentru nenorociţii ăştia care cred că numai sclavia le poate aduce bani.


Deci mai am de răspuns la trei întrebări, probabil că vor mai fi patru, cinci episoade, după care mă potolesc şi îmi văd de treabă, DAR DECIZIA PE CARE O VOM LUA, PROBABIL CĂ DE COMUN ACORD, VREAU SĂ FIE DEFINITIVĂ:


- Ori ai încredere în mine şi nu mă mai chinui, şi nu mai pleci urechea la minciuni, eşti tu cel pe care l-am cunoscut, l-am apreciat şi l-am adorat, mă poţi testa oricât, nu mă dau în lături, dar nu brutal şi făcându-mă să sufăr şi RÂMÂNEM PRIETENI PE VIAŢĂ, DEFINITIV


- Ori dacă eşti cel care ai vrut să pari în ultimele aproximativ trei luni de zile: un om lipsit de cuvânt, de caracter, căruia nu-i pasă de mine, capabil de orice pentru bani, crezând că toate au un preţ pe lumea asta mai mic sau mai mare, inclusiv sufletul meu, ATUNCI LASĂ-MĂ DEFINITIV ÎN PACE ŞI DU-TE DEFINITIV CU DUMNEZEU! Nu mă răzbun, în niciun caz nu alerg la cel ce nu există, orice problemă ai avea o rezolvi oricând fără mine şi fără implicarea mea, orice problemă aş avea, nu mai apelez niciodată la tine, nu-ţi mai povestesc niciodată nici de ce nu am chef să mă împac cu cel ce nu există, nici prin câte am trecut, nici cât am suferit, nici nimic. Pentru că oricum nu te interesează pe tine şi pentru că oricum nu cred că mai are niciun sens.


O SĂ MAI AŞTEPT, TERMIN CE-AM DE TERMINAT DE SPUS, DUPĂ CARE CHIAR AŞ VREA SĂ AM O DISCUŢIE CU TINE: ULTIMA SAU BAZELE UNUI NOU ÎNCEPUT. Oricum, NU MAI ARE NICIODATĂ CE SĂ CAUTE CEL CE NU EXISTĂ în această prietenie, nici cu minciuni, nici cu obsesie, nici cu nimic. Când el te-a denigrat pe tine prin sine sau prin intermediul altora, eu m-am enervat şi le-am zis de dulce, când el m-a denigat pe mine prin sine sau prin intermediul altora, tu ai crezut despre mine o serie de minciuni, asta este, nici nu mai contează. AŞ VREA SĂ MĂ ELIBEREZ DE ABSOLUT TOT CEEA CE A FOST RĂU ÎN TRECUT CA SĂ POT TRĂI, NU VREAU SĂ FAC REPROŞURI, DEPARTE DE MINE.


Părinţii mei au divorţat când eu aveam 7 ani, un proces urât, nu ştiu ce. Mama i-a interzis lui tata să mă vadă, pe tata nu l-a interesat de mine, n-a insistat că avea dreptul să mă viziteze, nu mi-a plătit pensie alimentară, nimic, nimic. L-am căutat când am făcut 18 ani, ne-am înţeles extraordinar de bine eu cu tata şi nu i-am reproşat despre asta niciun cuvânt până când a murit, trei ani mai târziu. Nimic. Aşa sunt eu, mie nu-mi plac reproşurile, ce e negativ îmi place să uit. Poate, poate că n-a avut nici el bani în anumite momente, poate, poate că a fost şi el chinuit. Nu l-am judecat pe tata, nu te judec nici pe tine niciodată de ce. Ideea este alta, din momentul în care ne-am reîntâlnit: eu şi tata am fost atât de buni prieteni, m-a ajutat atât de mult poate ca să recupereze timpul pierdut, m-a iubit atât de mult şi ştiam că numai moartea ne mai poate despărţi. Şi ne-a despărţit moartea. EU NU VREAU REPROŞURI DIN TRECUT, EU VREAU DOAR SĂ NU SE MAI REPETE. În definitiv, nici nu mă interesează de ce te-ai purtat urât cu mine şi dacă chiar a meritat treaba asta pentru cel ce nu există. VREAU DOAR SIGURANŢA CĂ NU SE MAI REPETĂ NICIODATĂ, pentru că pe urmă iar intervine cel ce nu există, iar minte, iar bagă strâmbe, iar pune pe alţii să joace rol dublu, iar tu neştiind că de la cel ce nu există vine să-i crezi, iar mă testezi, iar mă chinui punându-mă să... mă împac cu cel ce nu există, iar dai vina pe mine pentru ce fac alţii, iar nu ştiu ce... OR, EU DE ASTA CHIAR M-AM SĂTURAT, MAI BINE LIPSĂ! Mai bine gata, asta e, o să mă doară, o să se vindece şi-o să treacă, peste un an, doi vei fi doar un străin şi s-a terminat şi asta. În viaţă toate trec, nimic nu e veşnic, a fost frumos dar a fost prea puţin...


Mirela Predan

Va urma



uCoz
Mirela Predan© 2018