TREI ÎNTREBĂRI SERIOASE, ZDRAVENE ŞI VREAU RĂSPUNS CONCRET LA ELE!

Trebuie să mă apuc de treabă serioasă, am procese, am inclusiv împotriva lui cel ce nu există o groază de aspecte de semnalat, dar tot nu pot să... mi te scot din cap pe tine. E o problemă şi e o problemă majoră a existenţei mele. Oare cum ai putut să crezi că eu sunt o nenorocită, care pentru bani face orice, inclusiv să-ţi dea ţie în cap, care glumeşte când spune că te iubeşte, care îşi bate joc de tine? Cum ai putut să crezi că sunt o zdreanţă, capabilă de orice, care nu contează cu cine se combină, numai bani să fie? Ideile nenorocitului de cel ce nu există implantate adânc m-au prejudiciat enorm, enorm m-au prejudiciat, de nu mai am noaptea somn şi mă gândesc numai la asta. ADICĂ EL CREDEA CĂ EU, IMEDIAT, MĂ ARUNC ÎN BRAŢELE LUI ŞI MAI CE ANUME DESPRE MINE CA SĂ MĂ SCOATĂ DE NEBUNĂ. Ce voia cel ce nu există? Să-i trec numele real şi să-l mai şi laud, ca să aibă de ce să mă scoată de nebună! Asta voia cel ce nu există. La el şi la obsesiile sale, NU mă miră absolut nimic, că nu de pomană am râs de nebuniile lui de fiecare dată, însă... cum ai putut tu crede că eu aş putea să fac asta? Cum ai putut să te porţi atât de dur cu mine nu pentru că ţi-am greşit cu ceva ţie, ci pentru... cel ce nu există? Asta mă roade încă deşi a trecut atâta timp şi asta mă doare cel mai mult. Jignirea aceea subtilă, calculată, crezând lucrurile astea murdare despre mine. TIMPUL NU SE MAI ÎNTOARCE NICIODATĂ. MAI ALES CÂND ÎNTRE TIMP AU LOC NIŞTE EVENIMENTE ABSOLUT REGRETABILE ŞI NEFERICITE. Adică timpul nu se mai întoarce niciodată pentru mine tot la cel ce nu există. Iar evenimentele astea regretabile, nefericite din viaţa mea, pe care mai întâi am refuzat să le cred ca fiind reale, de aia mai acordându-i mereu o şansă lui cel ce nu există, odată produse, m-am lămurit. Şi nu jucării, ci procese, plângeri penale, intervenţii zdravene împotriva mea şi de toate. Şi... după toate astea, tu ai putut să crezi că eu... mă pot întoarce la cel ce nu există.


Ştiu, cel ce nu există exact asta voia: să mă vadă pe mine veşnic nefericită, veşnic tristă, veşnic singură. Cunosc problema. De aia a acţionat, dar tu cum ai putut să crezi enormităţile astea despre mine? Asta mă intrigă încă! CUM AI PUTUT, MĂI, OMULE, SĂ CREZI CĂ NU TE IUBESC, CI CĂ MĂ JOC, CĂ SUNT O ZDREANŢĂ CARE PENTRU BANI FACE ORICE, CARE TE TRĂDEAZĂ FĂRĂ SĂ STEA LA DISCUŢII? Alţii... Păi, alţii... nu contează. Am trăit vreodată cu alţii ceea ce-am trăit cu tine? M-am simţit vreodată fericită cu alţii, am stat în braţele lor vreodată, le-am spus acelora altora că-i iubesc? Păi, şi atunci ce treabă ai tu cu alţii că i-am trădat? Nu meritau? Sau cum? Cât crezi că ei contau, în definitiv, pentru mine.


O să-ţi spun un secret: poate că n-ar trebui să ţi-l spun, dar tu eşti marea dilemă a vieţii mele. Adică cum să fac să mă crezi, cum să fac să fii alături de mine şi în mod solid, constant, durabil, nu certându-ne iar pentru o prostie, găsind pretexte şi chinuindu-mă, neţinându-te de cuvânt când e să ne întâlnim, pentru ca apoi să trăim o poveste superbă împreună, dar până când se destramă din nou tot visul, eu neînţelegând de ce pur şi simplu. NU, NU ÎNŢELEG DE CE. Tu fugi, eşti linia de orizont, eşti apa din deşert, ori de câte ori zic: gata, m-am stabilizat, te-am găsit, mai trec luni şi ani de chin până să ajung din nou la tine. Şi am fost singura femeie din lumea normală care am pătruns, ştiu asta, am fost singura pe care ai invitat-o acolo, în spaţiul destinat exclusiv bărbaţilor, nici nu ştii cât de mult te apreciez pentru asta. Şi poate că tu te temi, te temi de faptul că sunt femeie şi gândesc precum toate celelalte femei şi vreau ce vor toate celelalte femei. STOP! AJUNGE! AŞA E CĂ N-AI GĂSIT NICIODATĂ ALTA CA MINE? NICI NU VEI MAI GĂSI. Vei găsi probabil o fată cuminte, de casă, dar veşnic nefericită c-o înşeli, o panaramă pentru care să nu conteze că o înşeli, pentru că oricum va face şi ea acelaşi lucru, într-o reciprocitate evidentă sau una interesată de bani care se va preface că acceptă s-o înşeli, în schimb, nedând doi bani pe tine. CA MINE NU VEI MAI GĂSI CU MODUL MEU DE A GÂNDI NICIODATĂ. Că de aia îmi pare rău că nu ne înţelegem şi ne despărţim mereu. PENTRU CĂ ŞI EU SUNT CONŞTIENTĂ CĂ NICI EU NU VOI MAI GĂSI NICIODATĂ ALTUL CA TINE. Voi găsi fie un papagal gelos care să mă enerveze. Fie un papagal cuminte şi de casă, care să nu fie gelos şi să nu mă enerveze, dar totuşi papagal. Fie nimic. DECI NICIODATĂ NU VOI MAI GĂSI PE ALTCINEVA CA TINE. Că ăsta e paradoxul: de bine ce ne-am găsit, ca o unicitate, ca o raritate, aşa cum amândoi suntem speciali şi ne potrivim, tot timpul ne hârjonim şi ne respingem unul pe celălalt şi ne despărţim stupid şi nu avem unul în altul încredere şi NE BATEM JOC DE FAPT FIECARE DE NOI ÎNŞINE. PE CALE SEPARATĂ, ÎN DRUM SEPARAT, DEŞI NE-AM ÎNTÂLNIT, DEŞI ERA POSIBIL. Pentru că NU e o relaţie imposibilă. Mici nu mai suntem, părinţii nu ne ţin cont, din alte sfere diverse sau alte ţări nu suntem, din alte localităţi ca să ne vedem greu şi să ajungem unul la altul greu nu suntem, căsătoriţi cu altcineva nici eu, nici tu nu suntem. Şi atunci ce nu merge? Nu ştiu, habar n-am! Mă depăşeşte situaţia şi asta e dilema mea, CEA MAI MARE DILEMĂ A VIEŢII MELE. Ce nu merge între mine şi tine? Cred că neîncrederea. Păi, dacă tu veşnic îl crezi pe cel ce nu există cu toate mizeriile debitate despre mine şi le verifici, mă chinui. Mă chinui pentru că nu ai încredere în mine. Şi eu dacă văd că îl asculţi pe cel ce nu există în privinţa mea, încep să nu mai am încredere, încep să mă simt folosită, încep să mă simt doar cârpa de praf pusă jos şi luată doar când iar se mai strânge praf, la nevoie. Şi e normal să nu mă simt în această postură deloc bine.


Nu, să nu-mi spui că ai vorbit la beţie, omul la beţie spune adevărul, iar tu exact atunci eşti cel mai tandru cu mine. Ceea ce m-a durut ai făcut TREAZ, LUCID, ABSOLUT RAŢIONAL, ABSOLUT SUBTIL, CÂT SĂ NU MĂ PRIND CĂ-I VORBA DE-O JIGNIRE. Mă întreb şi eu la ce stadiu de "Balenă Albastră" mă aflam acum dacă nu ieşeam total din joc. Dar jocul ăsta morbid, pentru Dumnezeu, odată şi odată, cât mai repede, trebuie să se termine. Probabil că vara asta aş fi mers la mare plină de bani, nu aş fi aşteptat cu buza umflată să reîncep procesele (că fiind vacanţă judecătorească am cam şomat) şi mama să vândă casa (n-a reuşit s-o vândă nici acuma), m-aş fi distrat copios dacă aş fi acceptat să-i închin osanale lui cel ce nu există. DAR CÂND TOATE ASTEA SE VOR TERMINA, AR FI URMAT, LOGIC, FINALUL DE BALENĂ ALBASTRĂ, ADICĂ SINUCIDEREA. Vreau doar să-ţi spun ceva: NU am ieşit din joc doar pentru că m-am prins că e doar joc, că te-am cunoscut că minţi, CI PUR ŞI SIMPLU AM ACŢIONAT NATURAL. Da, e adevărat că tot timpul am avut o urmă de îndoială în legătură cu relaţia ta de prietenie nemaipomenită cu cel ce nu există, însă... au fost momente în care chiar te-am luat în serios şi m-am speriat, M-AM SPERIAT CU ADEVĂRAT. DOAMNE FEREŞTE! ŞI DACĂ CHIAR ERAI SERIOS CU TREABA ASTA. Ai jucat un teatru aproape perfect, te-ai transpus bine în rol, probabil că l-ai copiat pe cel ce nu există, a ieşit perfect, dar nu cu mine, care citesc gânduri şi văd în interiorul tău. Pe bune...


OK, TREI ÎNTREBĂRI. NU MAI STAU SĂ ÎNCERC SINGURĂ SĂ DAU NICIUN RĂSPUNS, AŞTEPT SĂ-MI RĂSPUNZI TU CÂT SE POATE DE CONCRET. AŞTEPT TELEFONUL SĂ SUNE ŞI SĂ NE ÎNTÂLNIM, NU SPUN PROSTII, CHIAR TE ÎNTREB LA MODUL CEL MAI SINCER, PENTRU CĂ MĂ INTERESEAZĂ RĂSPUNSUL LA ACESTE ÎNTREBĂRI CEL MAI SINCER:


1. CE NU MERGE? CE TREBUIE SĂ FAC CA SĂ MĂ CREZI, CA SĂ AI ÎNCREDERE ÎN MINE? Mai întâi în relaţia de prietenie dintre mine şi tine ce nu merge. Ce nu merge în relaţia de dragoste o să te întreb mai târziu, acum e prematur. Nu ştiu, poate nu-ţi place cum mă pieptăm sau parfumul meu sau nu-ţi place ce melodii ascult eu sau nu-ţi place vocea mea. NU ŞTIU, DACĂ E CEVA ÎNDREPTABIL, O SĂ ÎNCERC SĂ MĂ ÎNDREPT. FAC ORICE, MAI PUŢIN DOUĂ LUCRURI, FII ATENT: SĂ MĂ LAS DE FUMAT SAU SĂ MĂ ÎMPAC CU CEL CE NU EXISTĂ. ÎN REST, ORICE, PUR ŞI SIMPLU! Tocmai pentru că-mi doresc foarte mult ca această relaţie să meargă şi unde greşesc şi nu-ţi place, chiar te rog să-mi spui foarte sincer.


2. CE TREBUIE SĂ FAC CA SĂ NU EXISTE DIN NOU O ALTĂ DESPĂRŢIRE? Nu ştiu, să mă dau peste cap, să mă urc pe bloc, să-l înjur pe cel ce nu există din apă, să mă dau cu capul de pereţi, să mă vopsesc în roz bombon. Nu ştiu, deci ce trebuie să fac ca să nu mai trec din nou printr-o nouă despărţire de tine, să mă iei în serios şi să fiu cu tine.


3. CE AR TREBUI SĂ FAC CA SĂ NU-L MAI CREZI DELOC ÎN CEEA CE MĂ PRIVEŞTE PE MINE PE CEL CE NU EXISTĂ? Vrei teancuri de documente medicale care să ateste că nu-s nebună? Le pot oferi. Vrei comportamente zilnice din partea mea care să ateste că nu sunt zdreanţă? Le pot oferi. Vrei ce dovadă, CE DOVADĂ VREI, ca să-ţi demonstrez că niciodată nu te-aş trăda şi că niciodată nu sunt aia descrisă de cel ce nu există?

ATÂT. Aştept răspuns concret, prin mijloace normale de comunicare: vorbă între patru ochi, telefon, orice, în care să-mi dai aceste două răspunsuri. Nu, nu le pot da eu, am încercat, am încercat să înţeleg ce nu-ţi place ca să nu mai fac. Inutil, tu ai crezut că în continuare fac. Am încercat să înţeleg ce vrei tu ca să fac chiar înainte de a mă ruga. Inutil. Degeaba. Tu, chiar dacă vrei anumite lucruri, n-ai încredere în mine. Şi nu că nu le-aş putea face pentru că nu m-aş pricepe, ci pentru că într-o bună zi, te temi ca eu să nu cumva, de-a dracu ce sunt, să renunţ când sunt pe cale să le fac, să mă întorc împotriva ta cu cel ce nu există. De fapt singura problemă a existenţei noastre e cel ce nu există. Şi mai am o întrebare, la care nu aştept eu răspuns. Păstrează răspunsul doar pentru tine, dar e important, e deosebit de important să ştii pentru tine ce vrei şi ce răspunzi: CÂT A MINŢIT ÎN RAPORT CU TINE ŞI CU ORICINE CEL CE NU EXISTĂ? Ca să terminăm odată pentru totdeauna inclusiv povestea asta de circ care ne-a făcut atâta rău la amândoi cu cel ce nu există.


Deocamdată sunt tristă, rece, departe, te iubesc, nu-mi pot scoate din minte nimic din ceea ce mi-ai spus şi-ntr-un sens şi într-altul, am procese, am treabă serioasă, nu mă pot concentra, în timp ce... la tine acolo, balena albastră continuă...


Mirela Predan



uCoz
Mirela Predan© 2018