Trenul spre infinit...

Acum nu mai iau trenul să vin pân' la tine
şi trenul era scump, şi trenul era mizer
Acum eu te chem acasă la mine
unde ştiu c-ai venit fără maşină de lux, fără tren...


Acum nu iau trenul de noapte târzie
când singură în gară mi-era frig, mă temeam de ţigani
în liniştea rece şi lumea pustie
Un tren spre Infinit încă nu s-a inventat...


Acum nu mai plec cu trenul speriată
nici cu maşina să vin înapoi de tine fugind
acum te chem eu în lumea mea contrariată
comod te aştept în patul meu mare, pustiu...


Să iau iarăşi trenul spre nopţi de safire?
Din lumi paralele ce astăzi m-apasă
Dar trenul e gol, cu destinaţia: Cimitire
Mi-e frig, mi-e urât, mi-e dor şi-s acasă...


În veci nu voi mai lua trenul spre tine
ci doar maşina timpului trecut să colind cu ea...
tu eşti aici, n-am nevoie de tren să vin la tine
te rog să ai grijă de inima mea...!


Te văd în lumini de soare, de vise
Şi lumânări se sting, şi lumânări ard...
Aşteaptă-mă în gara Cerului cu braţele deschise
Hristos a Înviat!
Hristos s-a Înălţat!


Mirela Predan

aprilie 2018



uCoz
Mirela Predan© 2018