AVERTISMENT! Acest text este un text literar reprezentând o parabolă!


Astăzi o să vă vorbesc despre o imagine realmente scârboasă. Ce-aţi face dacă aţi vedea un gândac de bucătărie mare şi scârbos? Şi el vine şi se aşează chiar în farfuria ta, apoi merge molcom şi se aşează chiar pe perna ta şi te sărută, şi te ciupeşte chiar de buze... Sigur, mă înfior de scârbă la o astfel de perspectivă. Dar unor oameni le plac gândacii. Şi să-l mai şi ridici în slăvi când ţi-e prea scârbă să-l striveşti, şi să mai şi crezi promisiunile lui şi să-l mai iei şi drept... animal de companie. Asta chiar mi se pare imposibil! Imposibil! Dar unii oameni şi-au luat gândacul drept animal de companie şi bineînţeles că se mai şi bucură de asta. Îl păstrează, le e drag de el. Şi ce să dea un gândac? Ouă scârboase, mustăţi şi picioruşe cafenii, deşi îţi promite ce? Şi să nu te umpli nu doar de scârbă, ci şi de ruşine atunci când vezi o astfel de imagine deosebit de scârboasă? Uite că unor oameni nu le e ruşine că şi-au luat gândacul drept animal de companie. Nu le e nici scârbă, nici ruşine! Mă mir... Mă mir că nu vomită în fiecare zi şi în fiecare ceas al existenţei lor, mă mir şi umplu de scârbă! Şi mi-e mie ruşine de ruşinea lor, şi-mi vine mie să vomit când văd sau măcar când îmi imaginez astfel de scene.


EI, BINE, DRAGII MEI, NU VĂ ASCUND DELOC CĂ ACEST GÂNDAC ESTE NIMENI ALTUL DECÂT CEL CE NU EXISTĂ!


Dar unor oameni le plac gândacii şi au renunţat la pisici şi la căţei şi au luat gândacii, ba chiar au certat pisicile şi câinii cum de se simt deranjaţi de gândac şi cum să vrea ei să facă fie şi cel mai mic rău acestui animal scârbos: GÂNDACUL DE BUCĂTĂRIE. Sigur, gândacul e pe cai mari, se înmulţeşte în linişte, se aşează unde e mai curat, se bucură că stă cu tine la masă, mănâncă cu tine din farfurie, bea apă din gura ta. A, nu vă înfioraţi de scârbă la o asemenea persepectivă? A, voi aţi dat până ŞI PRINŢUL, ÎMPĂRATUL PE UN... GÂNDAC, dar tot nu vă e ruşine, tot nu vă e greaţă, tot vă simţiţi încă... bine! Încă bine!

 

Cine ar fi nebunul care să dea dragostea prinţului pe dragostea unui gândac şi cine ar fi nebunul care să vrea să scape de rege şi să rămână cu gândacul? Şi uite că totuşi astfel de oameni există! Mă mir şi mă uluiesc şi am impresia că realmente fie sunt chiori şi nu recunosc ce este acela un gândac, fie sunt cretini şi nu înţeleg ce este acela un gândac, fie nu mai ştiu ce să zic!


Cât despre mine, haideţi să fim serioşi? Ce-am înnebunit să fiu interesată să ţin ce??? Un gândac? Ei, asta chiar e bună! Cum să dau eu prinţul pe gândac? Şi chiar dacă nu e prinţul, măcar nu-i nimic, cum să-mi trebuiască mie gândacul? Uneori, în loc de prinţ, mă mulţumesc şi c-o... pisică sau c-un câine, dar eu ce să fac cu gândac??!!! Mă crezi sau nu, mi-e o teribilă scârbă! Şi de acest nenorocit gândac şi de cei care îl prăsesc aiurea. Şi dacă vine gândacul, ce? El vine oricum! Dar dacă vine, eu iau Flit, fiindu-mi silă până şi să-l strivesc, dacă vine, eu îl izgonesc, să nu-ţi imaginezi că eu am ce să fac cu el, Doamne fereşte! ÎN NICIUN NICIUN CAZ, NICIODATĂ, EU NU MAI VREAU GÂNDAC! Pentru că mi-e groază, greaţă, silă şi ruşine! Pentru că ASTA SIMT ŞI NIMENI NU MĂ POATE CONVINGE SĂ SIMT ALTCEVA FAŢĂ DE UN GÂNDAC!


Mirela Predan



uCoz
Mirela Predan© 2018