Am rămas să mă lupt cu... prostia, ca o pedeapsă de la dracu, nu de la Dumnezeu!

Şi totuşi... războiul ăsta al meu e unul mult prea josnic. Parcă îl aud cu urechile minţii pe L. al meu râzând: "Tu chiar ai ajuns să te lupţi cu... dezacordul între subiect şi predicat şi cu greşelile de gramatică şi de ortografie? Chiar aşa de rău ai ajuns într-o lume atât de decăzută?". Iar la nivelul ăsta trebuie să mă lupt cu cel ce nu există şi să mă minunez. Îmi amintesc cum se exprima L: de-o acurateţe perfectă. Îmi amintesc scrisul lui olograf, era de neconceput greşeala de ortografie. Şi eu cu ce-am ajuns să port acest război şi cu cine? Cu prostia? În halul ăsta pe viaţă şi pe moarte? Cu prostia?!? De la dispute despre... istoria culturii, am ajuns să mă lupt cu halul ăsta de analfabetism? Normal că parcă nu-i de mine, normal că parcă îmi vine şi mie aşa, puţin să tâmpesc. Deci eu stau să mă lupt cu... dezacordul între subiect şi predicat al lui cel ce nu există, nu să stau să mă lupt cu... atestarea documentară, cu studiile despre una şi despre alta, cu cercetarea, la un asemenea nivel de luptă josnică am ajuns... Iar omul acesta deosebit de cult, de inteligent, L. mă aprecia pe mine. Cel ce nu există scrie că... sunt bolnavă de schizofrenie, îmi neagă capacităţile de jurnalistă, mă lupt cu persoane precum Cristian Ionescu sau Alexandra Ştefan care îşi dau aere de talente. Ce rămâne, Doamne, în urma lor? Nu de alta, dar omul acesta a lăsat o operă, peste 200 de ani, cu siguranţă se va vorbi de el (apropo de nemurirea pământească). Îmi amintesc primele articole pe care le-am scris pe vremea aceea despre L. Erau despre... Academie. Păi, şi cu dezacordul dintre subiect şi predicat al lui cel ce nu există ce fac? Serios mă întreb! Ştiu, mda..., L. de acolo din lumea de Sus, a celor drepţi stă şi se amuză: "of, Mirelo, ai plecat de lângă mine, uite cu ce te-ai ales". Mda, uneori nu numai Dumnezeu le face, ci şi dracu! Dacă nivelul academic era, într-adevăr, prea greoi pentru mine, am dat de cel ce nu există şi iată cu ce m-am ales! Cu... dezacordul între subiect şi predicat şi cu greşeala de gramatică şi de ortografie, o lume în care fiecare pretinde orice aiureală şi e... primar, domnule, adică e ceva incredibil de nemaipomenit! Serios? Poate, peste 200 de ani va rămâne şi cel ce nu există în istorie, dar... exact ca fiind "cel ce nu există" prin scrierile mele.


Ştiu, sunt ferm convinsă ce-ar zice cel ce nu există citind aceste rânduri: să mă duc după L. Ştiu, ştiu că şi-ar dori, dar am o veste proastă pentru cel ce nu există: încă nu mi-a venit rândul că n-am terminat încă socotelile cu el, cu cel ce nu există! După aia cu siguranţă o să mă duc la L., e pariul paradisului, în niciun caz cu cel ce nu există în infern! Pentru că dacă e să fie ceva infernul, e clar că e prostia! Numai oamenii stupizi care n-au cultură şi fac numai rele se duc, e clar, în infern! L. înţelege metafora, L. înţelege ce scriu eu acum, cel ce nu există pun pariu că mă tratează la propriu şi mă scoate iarăşi de... nebună. Fără nicio metaforă, era mult mai bine să rămân cu L. când logic era viu decât să vin să dau de cel ce nu există... Dar cum nu doar Dumnezeu, ci şi dracu îţi mai face uneori destinul, e clar cum se face de am dat de-un cel ce nu există, să stau să mă lupt cu... dezacordul între subiect şi predicat, cu invidie, cu gelozie, atât dezacordul între subiect şi predicat, cât şi gelozia nefiind de conceput la L. nu doar cu minciuna, invidia şi ipocrizia, monştri cu care a avut de luptat L. Nasol moment pentru mine, parcă privesc ruşinată şi L. de acolo din Ceruri râde de mine: "of, Mirelo, grea luptă ai cu prostia asta!". Şi eu nu pot decât să-i dau dreptate ruşinată şi deloc amuzată. Nasol, tare nasol e să te lupţi cu prostia! Ce-i corect e corect!


Mirela Predan


Va urma

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (05.06.2018)
Vizualizări: 24 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018