Amintiri care mă apasă...


Era, era vară când zorii se mijeau şi eu plecam... la serviciu. Uneori, alteori aveam oroare de dimineţi şi ajungeam pe la 10, dar oricum nu se supăra nimeni, aşa că n-aveam nicio treabă. Aveam două variante de mers de acasă până la serviciu, pe alee sau pe şosea. În capătul aleii, când ieşeai în stradă, era o fabrică de pâine şi acolo nişte namile de şapte, opt câini, m-am întors de două ori din drum de frica lor şi n-am mai luat-o pe acolo niciodată. Şi mă enervam că erau ţânţari unde stăteam eu, Doamne, câţi ţânţari erau! Primarul lui peşte prăjit. El nu ştia decât să pună flori în centru şi în rest... Dumnezeu cu mila sa. Şi câini, şi ţânţari, şi de toate. Doar curăţenia stradală din centru era... marea realizare. Şi eram sictirită pe primarul din oraşul tău, de la PSD, bineînţeles, apreciat şi respectat de PSD sau PDSR ce naiba era pe vremea aia şi tu mi-ai zis la un moment dat că primarul e un idiot care nu ştie să facă treabă. Fără să-ţi zic eu nimic. Şi eu mă întrebam ce înseamnă să fie un primar idiot, pe urmă am văzut pe propria-mi piele că e când am dat nasul cu ţânţarii şi cu câinii de pe stradă... Şi îmi amintesc că mergeam pe la conferinţele de presă. La Primărie, n-aveam chef. Ce să scriu şi ce să văd acolo? Laudă? Şi era o patroană de săptămânal local care fuma în draci şi cerea de la obraz bani de reclamă. Mariana o chema. Şi toţi ziariştii se cunoşteau între ei. Se uitau la mine, aşa... pieziş. Ceva de genul ce-o mai vrea şi asta. Şi-am intrat un pic în conflict cu ea, dar am început să mă simt prost, o lume care, în mod cert, mă respingea, pentru că eu aveam alte criterii decât... osanalele pentru reclamă. Îmi venea să-i zic ceva de genul: "da, am venit să-ţi iau locul, să fac ziarul meu, pentru că am auzit că eşti proastă", dar m-am abţinut, i-am spus doar că fumează prea mult lângă nasul meu şi mă deranjează! S-a simţit ofuscată! Avea impresia că dacă e mai în vârstă ca mine, asta înseamnă că e şi... mai deşteaptă!


Apoi n-am mai vrut să mai merg la conferinţele de presă, nici să mai lucrez la ziar, am zis că mai bine stau printre hârtii şi aranjez hârtii. Veneam la serviciu când veneam, stăteam, ieşeam afară la o ţigară, conversam cu Mirela, blonda aceea creaţă, ştii, tot Mirela o chema, mă mai lăsa la calculator şi parcă mă prostisem, nu mai ştiam nici la calculator ce se face, nu mai ştiam să dau un print, m-am îngrozit c-o luasem razna. "Nu-i nimic că înveţi", toată lumea era blândă cu mine, îmi zicea. "Păi, ce să învăţ, Doamne că ştiam deja toate lucrurile astea!". Făcusem un blocaj psihologic şi evident că mă temeam că lumea mă lua de proastă şi pe bună dreptate. Nu ştiu de ce-am avut blocajul ăsta, chiar nu mi-l explic nici azi. Parcă eram idioată!


Unii te criticau, afară la o ţigară, nemulţumiţi că e... salariul prea mic. Mi-era frig şi foame şi fără tine mă simţeam al dracu de speriată. Mă speria viaţa, perspectiva despărţirii, mi-era ruşine că mă tratează toţi protocolar, ca pe "iubita ta" şi probabil că de asta am şi făcut blocajul mental şi n-am mai vrut să ştiu. De fapt, aveam nevoie doar să-mi revin... o perioadă. Şi asta am şi vrut să fac la început, dar... m-a luat maică-mea şi a zis să mă întorc la Bucureşti. Era prea multă energie negativă, simţeam prea multă ură, prea multă răutate, iar tu erai parcă de negăsit, deşi te-am aşteptat zile în şir să-ţi spun o sumedenie de lucruri, aşa cum eram învăţată să discut cu tine. Dar tu fugeai de mine, nu mă primeai în birou şi eu speram că măcar a doua zi se va întâmpla şi dacă am văzut că nu vrei să vorbeşti cu mine, te-am lăsat în pace, picând şi mai groaznic într-o profundă disperare. Îmi promiseseşi c-o să vii la mine acasă, îmi promiseseşi că-ţi doreşti să fim împreună, dar simţeam că nu te vei ţine de cuvânt, în timp ce duşmanii tăi mă agasau că voiau să lucrez cu ei, că-s bună şi frumoasă şi deşteaptă. O aiureală. Aveau chef să mă tragă de limbă, evident că nu le-am spus nimic şi încercau să mă convingă că tu eşti rău, pliându-se pe indiferenţa ta, aşa cum nu te-am cunoscut indiferent faţă de mine şi atunci m-am gândit că ar trebui fie să discut cu tine toate astea, fie să plec. Dar tu mă luai în braţe fugitiv, îmi adresei doar câteva cuvinte şi te retrăgeai şi am simţit că nu e chiar în regulă treaba asta.


Ce-aş fi putut să fac? Fie să devin o pradă devorată de acei idioţi care te urau pe tine şi mă urau şi pe mine că te iubeam pe tine, fie să mă dau de partea lor, să le accept ofertele şi complimentele, ceea ce sub nicio formă n-aş fi făcut, adică sub nicio formă nu s-ar fi întâmplat asta. Mai degrabă preferam moartea.


Adevărul este că probabil ar mai fi trebuit să mai aştept. Puteam să stau o săptămână şi să mă gândesc ce să fac. Să-mi pregătesc un discurs plauzibil în faţa ta, să aştept momentul potrivit să nu te deranjez. Şi să te sun. Şi să-ţi spun: "uite, ştii ceva, te-am sunat să-ţi spun că te iubesc. N-am mai avut ocazia în ultima lună să-ţi spun treaba asta". Odată cu trecerea timpului, te-ai fi convins că n-ar fi trebuit să te temi de mine, în niciun caz. Eu nu eram bestiile alea, eram altceva, altcineva. De fapt, mă ţăcănisem şi nu mai eram în stare nici să lucrez la calculator, nici măcar să aranjez hârtii, pentru că nu mai aveam motivaţia, nu mai aveam suflul care să-mi dea imboldul să lucrez entuziast. Numai beţivi, numai panarame, numai infatuaţi, numai... securişti, numai tembeli, numai ţărani înapoiaţi. Era o lume pe care tu o tolerai cuminte, pe mine mă agasa, mă enerva şi nu vream să mai am cu felul ăsta de oameni treabă. Nicio treabă! Trăind printre astfel de oameni, normal că aveai senzaţia că sunt şi eu ca ei, dar eu, evident că nu eram la fel, numai că, din păcate, n-am avut ocazia să-ţi demonstrez asta...


Acum toate aceste amintiri mă dor. Mă dor al naibilor de tare şi nu-mi găsesc liniştea şi pacea. Parcă bântui, deşi vie, prin amintiri, parcă te văd pe tine cum şi tu regreţi confuzia creată şi preconcepţia ta că şi eu sunt ca ei şi că nu te iubesc, aş vrea să-mi găsesc liniştea şi eu odată în viaţă...


Mirela Predan


Va urma

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (05.25.2018)
Vizualizări: 17 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018