Ascuns după un înger - Dialoguri celeste

 

"Te-am lăsat în pace. Ţi-e mai bine?". "Nu, dimpotrivă, vreau să-ţi spun că mi-e teribil de dor de tine. Dacă înainte eram inspirată şi săreau parcă cuvintele din ceea ce vream să exprim, acum e un... gol, un vid pe care nu am cu ce să-l umplu şi mă gândesc unde a fugit inspiraţia, amintindu-mi de ceea ce-mi comunicai tu... Analizând ceea ce-mi comunicai tu şi nu mi-e deloc mai bine". "Totuşi am mai venit, fugitiv aşa". "Da, azi-noapte te-am simţit...". "Mai vin, dar... te-am simţit obosită după nopţile petrecute cu mine sub formă de spirit şi te-am lăsat să te odihneşti. Uite acuma dacă m-ai chemat, am venit". "Da, am auzit, am auzit o buşitură puternică în baie. Nu era nimeni în baie. Uşa era închisă. Am intrat, dar n-am văzut nimic". "De venit o să mai vin. Nu-mi pot găsi liniştea totală fără tine". "N-am spus nimănui cine eşti. A rămas secretul nostru. Şi maică-mea te-a auzit, dar nu ştie cine eşti şi nici ce se întâmplă...". "E mai bine să ştim numai noi. E taina noastră. Ştiu, probabil că alţii îşi fac alte impresii. Vor avea mari surprize când vor veni aici". "Surprize? Citeam o carte de... spiritism. Şi se spunea că omul viu, încarnat este cel care atrage prezenţa sufletului dezcarnat, prin capacităţi de medium involuntar. Aşa e?". "Şi da, şi nu. Tu ai avut receptivitate faţă de mine, ai considerat şi tu, la fel ca şi mine că au rămas lucruri neterminate din urmă cu 15 ani, pe care ar fi cazul să le clarificăm. Am purtat acum discuţiile pe care ar fi trebuit, de fapt, să le purtăm atunci şi nu le-am purtat, pe care le-am evitat amânându-le zi după zi. Eu nu ştiam ce vrei, nu ţi-am dat posibilitatea să exprimi ce vrei, tu te-ai săturat să mai aştepţi şi ai plecat, eu te-am căutat, dar nu te-am mai găsit. Era cazul să discutăm, am discutat, am lămurit, ai acceptat explicaţiile mele, am înţeles explicaţiile tale. Ne-am apropiat din ce în ce mai mult...". "Încă o dată te întreb, tu eşti liniştit?". "Da, sunt liniştit, cu toate astea este nevoie să mai inspir şi pe Pământ, pentru că este normal să vrei să vezi că eşti respectat măcar după moarte...". "Am văzut. E o linişte totală. Nimeni nu mai spune nimic negativ. Ştii? Moartea ta n-a bucurat pe nimeni până la urmă. N-am constatat să se întâmple asta. În plus, tinerii, oamenii de vârsta mea, dar şi mai tineri ca mine te apreciază, pentru că le-ai fost mentor şi le-ai deschis drumuri. Aşa cum fără să vreau mi-ai fost şi mie. Tu mi-ai marcat destinul fără ca eu să realizez că se întâmplă asta. Eram o persoană cu o viaţă rectilinie, tu mi-ai schimbat-o. Sigur, a fost impregnată cu foarte multă suferinţă... dar tu mi-ai schimbat-o. Ulterior, tot timpul m-am raportat la momentul la care te-am cunoscut, a fost ceva gen viaţa mea de dinainte de a te cunoaşte pe tine şi viaţa mea de după ce te-am cunoscut, fără să mai fiu împreună cu tine...". "Hai să-ţi spun ceva. Tu ai fost ajutată de Securitate. Cunoşti. Te-au luat, te-au dus la ziar, cunoşti. Ulterior, ai avut cele mai multe probleme pentru că... te-ai îndrăgostit de mine. Ai mai cunoscut pe cineva care să te ajute şi să te lanseze din senin după anul 2004? Nu. Era să mori în 2005, ulterior nu te-a mai ajutat nimeni. La mine n-ai venit să te ajut... De mine ai fugit şi-ai dus o viaţă tristă, plină de lipsuri, nu mai erai agreată de ei... Ai rămas un pic agăţată chiar dacă erai de o inteligenţă sclipitoare şi erai o resursă umană de excepţie. De aceea îmi iau obligaţia să te ajut de acum încolo. Ei îşi puseseră bazele în tine... ca politician de marcă al PSD ce trebuia să ajungi. Dar... te-ai îndrăgostit de mine, un proscris...". "Nu, nu regret că am pierdut, în definitiv, nimic. A fost greu, dar m-am lansat prin mine însămi, în ciuda oricăror tentative de a fi readusă la tăcere. Cred că am demonstrat suficient acelor idioţi că eu nu dispar când au ei chef şi că eu rămân un nume, aşa cum ai rămas şi tu, pe când ei vor fi veşnic nişte nimeni". "Da, ai dreptate, tu ai făcut absolut totul prin forţe proprii, de una singură. Când eu i-am înjurat pe Iliescu şi Năstase, tu oricum n-aveai nicio vină... decât aceea de a mă fi iubit pe mine, nu să stai cu osanale la picioarele lor. Ţi-am făcut rău fără să vreau şi nici n-am avut după aceea grijă de tine...". "Nici eu n-am stat, adevărul ăsta este fir-ar să fie... Nu înţelegeam ce se întâmplă şi tânjeam după libertate, după lucruri uşoare până când am dat piept cu viaţa fără să am nici şefi, dar nici protectori. Eu cred că a fost mai bine. Da, mai bine...". "Acum o să vezi că vei avea puterea ca datorită ţie să vină momentul în care să dea de pământ cu cel ce nu există. Ai observat că te-a cam lăsat în pace cel ce nu există. Ştii de ce? Tu nu ştii. O să-ţi spun eu, că văd de aici mai multe. Păi, tu ştii ce săpuneală a avut cu şefii lui pe linie politică şi securişti cel ce nu există? Pentru că făcea numai măgării, tu le scriai şi ei se săturaseră de măgăriile lui ridicole. Şi de aberaţiile cu maşina lui Tăriceanu, şi de analfabetismul lui, şi de pretinderile sale halucinante. Oricum erai un nume şi rămăseseşi un nume pentru securişti. I-au dat peste mână... considerând că războiul pe care ţi-l poartă la modul acesta este absolut ridicol şi paranoic pe deasupra. În plus, lor le este mult mai simplu să se spele pe mâini de el. Ca om e un nimeni, ştii bine. N-a făcut nimic remarcabil şi de plecători de osanale sunt şi ei sătui. Pe tine nu te pot învinge, au realizat şi ei că eşti invincibilă. Atunci conflictul se va încheia prin decapitarea simbolică a lui cel ce nu există". "Să dea Dumnezeu, m-am săturat. Vreau să mă ocup de alte lucruri, de altele... Nu de acelaşi idiot: cel ce nu există. Spune-mi te rog cu ce te pot ajuta de aici pentru numele tău pe Pământ, pentru că eşti o somitate aici, toată lumea a auzit de tine... Ca atare, vreau să rămână pentru istoria latura pozitivă, pe care eu am cunoscut-o bine, dar care, la vremea respectivă, era umbrită de tot felul de minciuni şi de foarte multă nemernicie". "Eu am un proiect, o să lucrezi alături de familia mea pe care ai cunoscut-o, de altfel, precum şi cu prietenii pe care i-am avut. Vei face parte din acest proiect. Uite, tu te-ai putea ocupa de popularizarea online a personalităţii mele. Ai constatat că pe Internet există prea puţine informaţii despre mine. Aşa şi este. N-ar strica deloc ca tu să reprezinţi partea tehnică ce s-ar putea ocupa de mediatizarea vieţii şi operei mele în online. În plus, vei avea rolul unei cercetări istorice despre mine, aşa cum am mai discutat. Meseria ta va fi aceea de juristă, dar şi de jurnalistă. Ia dosarele mele, cercetează-le din punct de vedere juridic. Fără părtinire, fără decimarea adversarilor, fără nimic. Oricum erau procese câştigate în viaţă şi acum oricum mie, personal, justiţia lumii nu-mi mai trebuie la nimic. Dar ai putea să scrii lucruri interesante, deosebite". "Ştii, tu nici măcar un titlu pentru actuala lucrare nu mi-ai dat... Tu crezi că eu o să pot face toate astea fără să mă ghidezi? Fără tine?". "Nu fără mine... Titlu? 'Suflet ascuns după un înger...'. Acesta să fie titlul...". "'Suflet ascuns după un înger'? Şi ce-ar vrea să însemne? Sună bine...". "Eu sunt sufletul, însă... îngerul eşti tu...". "Doamne sfinte!". "Iar eu mă ascund după tine... şi acţionez prin tine... Hi, hi, hi...". "Nu, nu se poate, nu e bine... Eu nu sunt înger deloc". "Ţi se pare numai că n-ai fi... Gândeşte-te mai bine..."

 

Mirela Predan


Va urma

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (06.17.2018)
Vizualizări: 28 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018