Biblia, cel mai profund ghid iniţiatic despre... comunicarea cu lumea de dincolo...


Reciteam Biblia, Noul Testament şi vream să vă spun că, până la urmă, chiar dacă mulţi neagă, întreaga Biblie nu este nimic altceva decât o mărturisire a vieţii de dincolo de moarte. Pentru ce-a venit Isus Hristos? Să mântuiască. Pentru viaţa de aici? Nu, El a venit pentru viaţa de dincolo. Şi totul este un curs, o iniţiere, un simbol şi o parabolă pentru exact viaţa de dincolo. Relatările, de o frumuseţe incontestabilă, care încă mă impresionează chiar şi acum, după atâţia ani şi ani de prima dată când am avut cunoştinţă de ele, de faptele Mântuitorului nu sunt nimic altceva decât o iniţiere în fapte bune şi în paza de moartea veşnică. Binele şi răul. Aşa cum apar ele în Biblie şi aşa cum le regăsim până astăzi. Bunătatea, blândeţea, dar şi... duritatea cu cei ce fac fapte rele, echitatea divină le regăsim în plin plan şi cred că ar trebui să tragem învăţăturile care se cuvin. Iar Biblia abundă de exemple în care regăsim ceea ce astăzi numim paranormal. Existenţa şi materializarea eterică a spiritelor este povestită pe larg de toţi cei patru evangelişti. Momentul schimbării la faţă. Probabil că este o sărbătoare de care toţi am auzit, dar prea puţin cunoaştem ce este relatat în Biblie că s-a întâmplat atunci. Isus Hristos stă de vorbă cu Moise şi cu Ilie. Ei apar în materializarea lor, cel mai probabil eterică, astfel încât sunt văzuţi şi de apostoli. Petru propune să li se construiască colibe..., dar... ei fiind eterici dispar. Iar Isus Hristos îşi schimbă înfăţişarea. N-am mai auzit de întrupări eterice până în zilele noastre? Ce numim fantome? Şi de ce să ne speriem de ele? Isus Hristos s-a speriat? Nu, El a dialogat. Sigur, spiritele, aşa cum ştim deja, sunt bune şi rele. Relatarea despre omul posedat care... dormea prin cavouri este absolut relevantă. El a avut o armată de duhuri necurate care îl posedau, deci pusese stăpânire asupra trupului său, dar Isus stăpâneşte dracii, duhurile acestea necurate pleacă la porunca sa şi intră în porci. Ucenicii nu reuşesc să scoată anumite duhuri necurate, puternice, iar Isus îi mustră că nu au credinţă. Deci practic eu, dacă am credinţă, poruncesc spiritelor inferioare, demonice, ele nu mă pot acapara, dar... în acelaşi timp, cu aceeaşi credinţă, pot comunica cu spiritele superioare, nu este nimic anormal în ceea ce fac. Eu sunt parte din Dumnezeu, aşa cum orice om este, iar eu cred în Dumnezeu, crezând în Fiul Său, Isus Hristos. Şi eu sunt din Lumină şi eu iubesc Lumina. Ce frumos relatează evangelistul Ioan despre Lumină şi spusele lui Isus Hristos despre Lumină. Dumnezeu este Lumină, iar cei care fac fapte rele preferă întunericul. Păi, dacă Dumnezeu este Lumina, iar eu iubesc faptele bune şi-l iubesc pe Dumnezeu, atunci, în mod natural, resping întunericul şi faptele rele... Dar nici nu mă sperii de demoni, pentru că ştiu că prin credinţă, le sunt superioară şi pentru că ştiu să-i stăpânesc. Eu pe ei, nu ei pe mine... E foarte simplu, în definitiv. Sigur că am găsit răspuns în Noul Testament la întrebările mele despre... manifestările, hai să zic, ale spiritelor. Şi am găsit şi ghidul comportamentului în această lume a spiritelor, evident că tot în Biblie. La Dumnezeu mă rog, fac fapte bune, demonilor, dacă încearcă, le poruncesc să plece, exact ceea ce am şi făcut uneori inconştient. Sigur că o serie de lucruri paranormale pot proveni şi de la spirite (duhuri) necurate, rele, nu este deloc obligatoriu ca ele să fie evoluate şi bune, de unde şi teama omului, poate inconştientă, inclusiv şi implicit în a-şi dezvolta capacităţile extrasenzoriale, numai că... cine înţelege elevat fenomenul, capătă răspuns exact în Biblie şi cum trebuie procedat cu ei... Mai apar relatări în care ucenicii se sperie. De "năluci", dar apare Isus Hristos, le spune că e el (de exemplu, umblând pe mare) şi nu se mai sperie. Deci dacă e Isus Hristos nu se mai sperie... Preactic acelaşi sentiment l-am avut şi eu, de a nu mă speria, atunci când am simţit prin preajmă un spirit bun, evoluat şi cunoscut.


Am scris la un moment dat, prin mesajele transmise de L. din lumea de dincolo despre lumea de dincolo despre faptul că pe lumea cealaltă mănânci ceea ce ai dat de pomană sau ai dăruit pe parcursul vieţii, ba chiar de un infinit de ori acelaşi produs, ca de exemplu, aşa cum dădeam eu atunci exemplu, un covrig. Şi eu nu înţelegeam la vremea respectivă, doar am relatat întocmai ce mi s-a spus că dincolo se mănâncă ceea ce se dă de pomană în timpul vieţii, la infinit. Ignoram complet, ba chiar cred că uitasem pasajele biblice ale înmulţitului de pâini şi de peşti. Practic, din cinci pâini şi doi peşti, Isus Hristos a săturat 5000 de oameni. Deci le-a înmulţit, material, înfăptuind un miracol practic. Ei, bine, spiritual, acest lucru e cu atât mai posibil. Care e fenomenul prin care un anume produs se multiplică la infinit, cât este necesar, sigur că nu putem pricepe, n-au priceput destui chiar trecuţi în viaţa de dincolo, darămite să mai înţelegem ceva de aici. Dar am coroborat perfect exact cu ceea ce-mi spunea L. despre această multiplicare a singularului, cât este nevoie, la infinit.


Sunt multe, sunt extrem de multe lucruri în Biblie care ar merita să fie analizate. Poate punctual, poate concret. Poate că o voi face în măsura timpului disponibil, ba o să-l invit şi pe L. să stea alături de mine şi să-mi explice ceea ce nu înţeleg... Ideea principală este că tot Noul Testament cel puţin nu înseamnă nimic altceva decât o carte a obţinerii fericirii veşnice (păcat că atât de puţini respectă învăţăturile ei), o carte iniţiatică pe drumul vieţii pământeşti către trecrea dincolo, în viaţa de apoi. Peste tot, Isus Hristos NUMAI despre viaţa de dincolo vorbeşte şi ne spune ce să facem. Să nu căutăm bogăţiile lumeşti, să dăruim şi altora din ceea ce avem, să facem fapte bune, să credem, să nu ne îndoim, să ne pregătim etc. Pentru a... beneficia de fericirea veşnică, de ospăţul Domnului, de Lumina eternă. Noul Testament este cartea esenţială a Vieţii, numai că nu a vieţii de aici, ci a vieţii de dincolo, din altă dimensiune. Isus Hristos comunică cu spiritele elevate (Moise şi Ilie) şi le porunceşte celor inferioare, demonii. Deci cine râde şi nu crede că există spirite este exact acelaşi lucru cu râsul de Dumnezeu... Practic, dacă crezi în Dumnezeu, automat crezi şi în existenţa vieţii de apoi, fără de care însăşi credinţa în Dumnezeu nu ar avea niciun sens, iar dacă crezi în existenţa vieţii de apoi, crezi inclusiv în spirite decorporalizate, bune sau rele, evident. Aşa scrie în Biblie, cu siguranţă aşa este. Deci până la cărţi de spiritisme şi la dialoguri căutate cu diverse persoane din lumea spiritelor, esenţialul îl găsim exact în Biblie sub acest aspect.


Mirela Predan


Va urma

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (06.19.2018)
Vizualizări: 23 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018