Când mori odată cu Hristos, te înalţi cu el odată...

Să nu vi-l imaginaţi pe L. ca pe un sfânt cu barbă şi plete, nu, L. era un zăpăcit şi jumătate, plin de viaţă, iubitor de petreceri, de muzică, de dans... Îi plăcea să mănânce, să bea, să facă dragoste, nu fuma. Dar nici rău n-a făcut, cred, nimănui niciodată. Nimănui niciodată. Oricum nu conştient că asta face: rău. Uneori se enerva, mai înjura, reacţiona ca mine, doar era sufletul meu geamăn... Mai calm decât mine, evident, cu mai multă răbdare şi bunăvoinţă şi mai social decât mine, în contextul în care eu mi-am dorit oarecum pustinicia ca şi consimţământ liber ales. Şi totuşi a purtat o cruce şi-a devenit sfânt. Credeţi că dacă l-aţi fi văzut pe Isus Cristos şi aţi fi fost contemporani cu el, l-aţi fi văzut vreodată static? Nu, Isus umbla, Isus era vioi, Isus şoca, Isus îşi arăta învăţăturile şi miracolele sale, în Biblie îl descoperim ca fiind plin de viaţă. De aceea nu standardele acelea... plicticoase ar trebui să fie un criteriu, ci intensitatea binelui făcut într-o viaţă sau pe care ai crezut că-l faci într-o viaţă...

 


Paradoxal, de Înălţare, eu am rememorat... drumul Crucii. Pentru că noi ne purtăm în viaţă crucea şi stăm pe ea fără să ne dăm seama. Azi am să vă vorbesc despre... Securitate. Nasol moment, trebuie să recunosc, dar Securitatea a lăsat martiri. Din păcate, cunosc şi eu bine ce-a însemnat treaba asta cu Securitatea. Din toate documentele prezentate pot să spun că NU m-a convins nimic. Am coroborat şi cu cele scrise de L., într-o inutilă investigaţie. Ce să mai faci cu investigaţia acum când însuşi Dumnezeu se înalţă şi dezamăgirile mele cresc? Cu atât mai multe răspunsuri la întrebări deşarte, când în lumea materială toate sunt deşertăciune şi judecata umană sub Ponţiu Pilat nici nu se compară cu judecata de apoi. Da, asta sub Ponţiu Pilat a fost înfiorătoare, cealaltă blândă şi evident că atunci când ai de ales, preferi să fie blândă cea de-a doua.


Drumul Golgotei, Iuda, Ponţiu Pilat şi răstignirea. Cam acestea au fost momentele pe care le-am rememorat acum şi în privinţa lui L. în viaţa sa pământească. Pentru că judecata religioasă şi juridică a lui Isus sub Ponţiu Pilat nu a făcut nimic altceva decât să prevaleze Învierea şi Înălţarea la Ceruri. Moartea şi învierea reconciliază universul, prin suferinţă, păcatele sunt iertate, Isus Cristos le ispăşeşte în numele altora, El, fără de păcat. Şi noi, adesea, mai ispăşim în locul păcatelor lumii şi trebuie să ne bucurăm pentru asta. Trebuie să fim mândri pentru misiunea noastră încredinţată de Dumnezeu.


Şi cum să nu semene în multe privinţe judecata umană cu cea de atunci? Şi cum să nu semene uneori sentinţele? Dar, mai ales, cum să nu semene simbolurile? Da, seamănă şi Învierea, dar şi Înălţarea seamănă dar se împlineşte destinul. "Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost"(Luca, 23;47)


Am înţeles că periodic, în istorie, Dumnezeu vrea martiri. Din păcate sau din fericire pentru sufletul său, L. a fost incontestabil unul dintre aceştia. Cu o cruce purtată în ani, independent de mine, din nefericire inclusiv pentru mine, 15 ani. A fost Golgota lui în viaţă şi Dumnezeu l-a lăsat să se chinuie singur. Fără o "nebună" care să ţipe împotriva lui Pilat, să dea în Iuda ca presă şi să plângă rănile sub cruce. Fără o Marie Magdalena prin preajmă...


De Înălţarea lui Isus se pomenesc eroii neamului. Eu azi îl pomenesc pe L...


Hristos S-a înălţat la cer de pe Muntele Măslinilor, în văzul apostolilor şi a doi îngeri. Îngerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca aceştia să nu se lase copleşiţi de durerea despărţirii.

Pentru a nu fi copleşită de o durere inimaginabilă pe care o resimt, durerea despărţirii mele de L, deşi ar fi trebuit să treacă, de aproape 6 săptămâni mi se vorbeşte numai despre revenire, despre regăsire. A doua regăsire a mea cu L. Mi se vorbeşte din alte planuri celeste şi nu mă mai doare...

De Înălţare, Mântuitorul şi-a ridicat mâinile, binecuvântându-i pe ucenici, iar pe cand îi binecuvânta s-a înălţat la cer (Luca 24, 51), în timp ce un nor L-a făcut nevăzut pentru ochii lor . Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifesta energiile divine, menite să reveleze prezenţa Divinităţii, dar să o şi ascundă. Acum afară este nor şi plouă şi... voi pleca curând. Cu bucurie în suflet că şi L. s-a înălţat odată cu Hristos (aşa e când mori odată cu el... în timp), cu dureri rememorate de la imaginea Golgotei...

 

Mirela Predan

Va urma

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (05.17.2018)
Vizualizări: 30 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018