Când oamenii pe care i-am iubit trecuţi în lumea de apoi ne devin... îngeri păzitori


Îmi amintesc biblioteca imensă pe care o avea L., nu ştiu dacă a avut sau nu cameră de luat vederi, nu cred că a avut, ci doar încredere în mine, mă uitam cu jind la ele şi-mi venea să răsfoiesc câteva în noaptea în care m-a lăsat la el şi-a plecat. Un om erudit, un om de-o mare valoare, mă uit prin case, câţi au cărţi? Cam nimeni. Eu nu mai ştiu pe unde să le pun realmente, am citit o groază de cărţi şi online. Îl simt pe L. cum vrea să fiu ca el şi îmi ghidează paşii. Spre erudiţie, spre învăţătură, spre scris... istorie. Da, istoria, pasiunea sufletului meu drag...


Azi s-a mai adeverit ceva. Un alt lucru pe care mi l-a spus el şi pe care nu-l credeam, s-a adeverit astăzi. Şi nu era o situaţie deloc uşoară, ci chiar una complexă. Pe care de vreo lună încoace mi-o tot spunea. Mai bine, chiar. Mie îmi face viaţa mai uşoară. Nu sunt deloc nebună sau puteţi să mă luaţi şi de nebună, treaba voastră. Pentru că a făcut din mine un soi de magiciană, cititoare de gânduri şi de ceea ce va fi să se întâmple. Nu, nu văd eu personal, n-am capacitatea asta. Vede L., ştie L. şi-mi transmite. Situaţii complexe, situaţii de necrezut s-au adeverit cu lux de amănunte. E protector, mă avertizează, ştie ce e în mintea şi în intenţiile oamenilor, ştie ce va urma, ştie care vor fi paşii, ba chiar mai mult decât atât, îmi indică exact cum să mă situez ca să iasă bine. Îmi dă peste mână şi nu mă lasă să fac prostii. Toate acum se leagă, e o altă dimensiune, e altceva.  Sigur că puteau să treacă mii de oameni pe lângă ocazii sau situaţii, nu toţi au un înger protector ca mine. Bun, blând, drept, iertător, echilibrat. Împăciuitor... Ştiu, aş fi dat orice să n-am un astfel de înger, ci să fie în viaţă. Dar căile Domnului sunt cele care sunt ale Domnului şi oamenii nu le pot afecta, nici schimba. Mai devreme sau mai târziu, toţi murim, toţi lăsăm sau nu, fiinţe care ne-au fost cândva dragi. Fiinţe despre care n-am ştiut  că ne iubesc, fiinţe pe care nu le-am crezut cândva, ne asumăm rolul de protectori, poate, de acolo de dincolo, ai celor dragi. "O de-aş fi ştiut cât de mult ai putut să mă iubeşti, de-aş fi ştiut şi că sacrificiul e al tău, nu erai pusă de nimeni, nici plătită de nimeni să faci asta, că gândurile tale erau curate, cât te-aş fi preţuit, cât te-aş fi adorat", îmi spunea L. într-o şedinţă, hai să-i zic de spiritism, după moarte. Şi mă întreb şi eu cum ar fi viaţa dacă ne-am putea citi gândurile unii altora. A fost ceva trist, pentru că era puţin probabil ca o fată din Bucureşti să vrea să plece şi să se mute într-un orăşel de provincie doar pentru că acolo îi este cineva drag şi o cheamă. Riscându-şi casă, riscându-şi serviciu, riscându-şi prietenii de-o viaţă, stil de-o viaţă. Lui i s-a părut ciudat. Deşi el m-a chemat, el m-a repudiat. În fine, niciodată nu putem citi gândurile oamenilor, dar mi-e atât de dor de acele locuri, mi-e atât de dor de atmosfera aceea caldă, mi-e atât de dor... Geniul neînţeles, păcătuind prin bunătate, omul deosebit de care m-am legat atât de tare sufleteşte, cutezătorul care nu ştia de frică şi victima incontestabilă a unor regimuri opresive. Pasiunea cu care făcea orice, pofta sa de viaţă, privirea de sub ochelari, caldă, mărită parcă prin sticla rece care îngloba un univers întreg şi mă pierdeam în ea.


Nu, n-am redat chiar tot, dar el mi-a spus, încă de prin mai, aşa, mi-a spus ce avea să urmeze. Inclusiv că voi renunţa la război, pentru că el îmi spunea mereu că e mai bună pacea. El mi-a spus evenimente din viitor, relatându-mi-le cu lux de amănunte, care nu credeam că se vor adeveri vreodată, el mi-a spus că aproximativ în săptămâna cutare se va întâmpla un lucru sau altul. Exact aşa s-a întâmplat. El mi-a spus ce gândesc oamenii. Am aflat câtă perfidie era în mintea unora în care eu aveam atâta speranţă şi încredere. Şi L. mi-a spus că se va întâmpla cutare şi cutare lucru, uneori l-am certat, alteori am crezut că e bătaie de joc ceea ce-mi spune, alteori m-am întrebat dacă chiar sunt medium sau dacă vin aceste zvâcniri, aceste discuţii, evident că din afara mea, necontrolate de mine din... propria-mi imaginaţie. Treaba cu imaginaţia a picat, mai ales că erau afară din mine, exterioare mie şi de necontrolat. Imaginaţia ţi-o controlezi, e clar, îţi imaginezi ceva care iese sau nu iese până la dezamăgire, nu eşti iluzionată de un lucru, vine imaginaţia să-ţi spună exact contrariul, tu să nu crezi, să continui normal şi să te trezeşti că se adevereşte ceea ce ţi-a spus de fapt... imaginaţia, adică exact contrariul. Normal că n-are cum să fie imaginaţia ta.

Sunt mai încrezătoare decât niciodată pentru că moartea cuiva pe care l-am iubit şi îl iubesc în continuare din tot sufletul, pentru că dragostea transcende dimensiunile, dincolo de toată durerea resimţită, mi-a dat adevărata cunoaştere umană şi oarecum puteri supranaturale, puteri de a şti ce e în mintea oamenilor, puteri de-a şti să mă comport, puterea de a continua, de a învăţa, de a ajunge cineva, mai sus decât credeam şi decât speram. I-am zis să fie îngerul meu păzitor, aproape ca o poruncă, iar L., dragul meu L. şi-a luat rolul în serios imediat.

Cine mai aud că spune că-i ateu şi că nu există viaţă dincolo, omul se trage din maimuţă sau toate celelalte aberaţii, cred că mă fac de-un fundamentalism extrem: îmi devine imediat duşman. Cum să nu existe Dumnezeu, cum să nu existe spirit dincolo? Păi, dacă nu ar exista, toate astea ce-au fost? Cum se mişcau singure lucrurile prin casă, cum de trosnea şi fâşâia în casă totul (acum de ce nu se mai întâmplă nimic de mai bine de o lună jumătate de genul?) şi cum de am rămas într-un dialog cu... vocea unui spirit care ce-mi spune, aşa e. Măcar o singură dată dacă ar fi dat greş, măcar dacă ar fi spus: se va întâmpla cutare lucru, dar nu săptămâna asta, săptămâna viitoare. Măcar dacă n-ar fi temporalizat bine, măcar un singur amănunt să nu se potrivească. Dar nu, a fost exact, exact, exact, exact...

La mai bine de patru luni de la moartea sa, cu inima încă frântă, fireşte, L. a devenit îngerul meu păzitor, iar viaţa mea s-a schimbat total.


Mirela Predan

 

Va urma

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (08.24.2018)
Vizualizări: 18 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018