Ce înger de iubit am avut, ce înger de iubit am pierdut!!


Îi plăcea să se afişeze cu mine, iar asta mi-a creat automat şi mie mulţi duşmani. Se mândrea cu mine, era încântat de mine. Îmi amintesc că voia foarte mult să lucrez cu el şi, cum eu eram destul de îndoită ce să fac, a venit într-o zi şi m-a luat aşa, de-o aripă şi m-a plimbat prin birouri spunându-le angajaţilor lui cât sunt de deşteaptă, foarte deşteaptă şi că să... asculte de mine. Din păcate, efectul a fost un pic invers, pentru că eu m-am înroşit şi m-am blocat şi mi-era teribil de jenă. Când m-a chemat şeful intermediar de mi-a spus: "Am vorbit cu L., mi-a spus să am grijă de tine că eşti iubita lui şi că ţine foarte mult la tine. Adu cartea de muncă şi hai să lucrezi aici" efectul a fost, de asemenea, unul invers, pentru că m-am blocat. Mă simţeam extrem de ruşinată. Probabil că n-a vrut asta, probabil că în dezinvoltura lui, el a vrut să mă convingă că merită să rămân cu el, că oamenii sunt drăguţi, că sunt... protejată. Acum îmi vine să mă dau cu capul de toţi pereţii că n-am acceptat şi-am plecat. Niciodată, niciodată în viaţă nu m-am mai întâlnit cu o ocazie ca asta! Ce înger am avut şi ce înger am pierdut. Acum urlu la Lună şi la stele împietrită de durere. Degeaba! Şi-a bătut joc de mine Dumnezeu suficient. Am dat cu şutul unei şanse imense, după aia, normal, am stat, îmi căutam de lucru şi nu-mi mai găseam, ani în şir, el era departe şi-l respinsesem. Pentru că poate prea mult mi-a păsat şi mie de ochii lumii, pentru că orice ai face, lumea tot e rea. Trăiam cu el, nu trăiam cu lumea, iar asta mi-ar fi fost suficient să prind aripi. Acum doar lacrimi au mai rămas şi un gol imens pe care niciodată, niciodată nu-l voi mai pune la loc, în niciun context, în nicio situaţie. De-aş fi ştiut că răceala lui din ultimul timp s-a datorat tocmai strâmbelor nemernice şi duşmănoase ale celor care au vrut să ne despartă doar ca să facă rău, mai al dracu m-aş fi încăpăţânat şi cred că n-aş mai fi plecat niciodată! Dar eu, în inocenţa mea, nu bănuiam că există şi o altă variantă, varianta interpuşilor care să spună prostii, aşa cum şi mie îmi spuneau prostii despre el, numai că eu, numai aberaţiile lor nu le băgam în seamă! Eu am crezut că la mijloc e altă femeie, aşa am bănuit eu, în prostia mea. Nu era, bineînţeles, era doar teama noastră uneori de noi înşine şi gura lumii şi de-o parte şi de alta. Chiar credeţi că a meritat să ne despărţim pentru asta?


Şi el m-a iubit. Dacă nu m-ar fi iubit, n-ar fi procedat aşa, cu siguranţă. Dar eu nu puteam să mă acomodez cu stilul lui de a iubi, pe mine mă făcea să mă simt extrem de jenată. La o petrecere au fost sute de oameni, şi acum îmi amintesc sala cea mare arhiplină. El... era cu mine, el dansa cu mine, el era cu mine în braţe. Şi cum el era vedetă, am simţit aţintiţi asupra mea sute de ochi. Unii cu curiozitate, alţii cu blândeţe şi înţelegere, alţii cu răutate. Eu mi-am transferat asupra mea automat ura pe care alţii i-o purtau, dar nu trebuia să mă las bătută, ci trebuia să răspund cu aceeaşi monedă şi să pornesc războiul. Ştiu, el n-a vrut pentru mine asta, ci să mă protejeze de luptele în van, deşi şi eu simţeam aşa, o furie cumplită şi-o dorinţă imensă şi neputincioasă de răzbunare. Ce înger am avut, ce înger am pierdut într-o viaţă! Nimic nu va mai fi la fel niciodată! Şi sentimentul meu e că mă protejează şi acum, din lumea în care e şi iar încep să mă simt la fel de prost, că m-am purtat urât cu el. Îmi fac mustrări de conştiinţă, pentru că trebuia să aştept ca lucrurile să se rezolve, nu să plec ca o laşă infectă ce-am fost şi să încep, fără el, o nouă viaţă...

Mirela Predan


Va urma

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (05.25.2018)
Vizualizări: 20 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018