Ce ştii, ce nu ştii, vei vedea... În dialog cu un spirit despre viaţă...

"Chiar dacă s-a adeverit tot ceea ce mi-ai spus tu, n-am făcut nicio brânză. Am ajuns să mă simt prost, am ajuns să mă simt penibil, am început să am şi mustrări de conştiinţă pe deasupra. Şi mă găsesc într-un punct extrem de delicat şi de complicat. Vreau înapoi, vreau înapoi, da, vreau înapoi, am exact acelaşi sentiment pe care îl aveam atunci când am plecat în necunoscut după tine. Mă trezeam singură, casa aia era pe numele meu, mă izolam între patru pereţi şi-mi venea să mă dau cu capul de ei. Acum vreau înapoi, nu-i prea departe, e singurul sentiment pe care îl am". "Da, scurt şi la obiect: atunci ai vrut înapoi şi te-ai întors la batjocură, la moarte şi la o viaţă mizeră. Eu îţi înţeleg sentimentul de conservatorism, de aia ţi-am şi spus, nu ceda! Ştiu, e un mediu cu care tu erai foarte familiară, ţi-era dor de cei care te-au batjocorit, în loc să iei hăţurile în mâini şi să mergi în necunoscut. Acum e acelaşi sentiment. Tu vrei înapoi acum. Ştii care e problema? Nu e nimic la sute de kilometri distanţă. Nu ţi-am interzis nici să vorbeşti cu X, nici să-i expui ce simţi şi ce gândeşti de fapt. Nu asta ţi-am spus, ţi-am spus doar că e un nemernic şi s-a adeverit că e aşa". "Ştiu, deşi eram entuziasmată la început, începuturile sunt extrem de dificile. Atunci am greşit că m-am întors, nu mai vreau să repet aceleaşi greşeli. Obişnuinţa răului nu ştiu de ce mi se pare preferabilă noutăţii. Dar simt că mă trezesc şi nu mai pot dormi şi cred că nimic din toate astea nu s-a întâmplat, doar am visat". "Şi? Ce-ai făcut atunci? Ţi-ai băgat un concediu. Sincer te sfătuiesc să faci la fel şi acum, adică ia o pauză, stai în concediu până te relaxezi puţin şi înţelegi mai bine ce trebuie să faci. Eu te voi ajuta. O să constaţi că nici nu cred că mai e nevoie de nimic. În plus, vreau să-ţi mai spun ceva: să nu fii dezamăgită de Z. Cu Z oricum nu ai fi scos-o la capăt niciodată, deci n-are ce să se întâmple. O să vezi faptul că foarte curând va pica şi vei privi rece şi pasivă. Parcă inumană. Nu e un imperiu rezistent. Deci nu clădi castele de nisip. În plus, nu uita ce te-am sfătuit: rămâi la spitalul de nebuni doar contabilă, vezi-ţi de cifrele tale şi nu te băga cu nebunii. Deci nu te ambala în absolut niciun caz". "Bun, să presupunem că situaţia este cea care este şi aşa cum bine ştiai că este: Y nu mă crede, se uită la mine ciudat, X m-a dezamăgit, Z e un nemernic din principiu. Şi eu aici băgată la mijloc, poate fără voia mea, ce să fac? Nu, nu sunt soluţii, pentru că situaţia se complică. Q şi Y nu se vor înţelege niciodată, Z e duşmanul tuturor, iar X îşi bate joc de el însuşi practic. Deci e complicat". "În primul rând, eu nu te-am pus, Doamne fereşte, să ai încredere în Z. Dimpotrivă, chiar cred că ar fi cea mai mare prostie pe care ai putea-o face. Eu ţi-am spus cu totul şi cu totul altceva. În al doilea rând, suspiciunea lui Y e normală. Îi e frică de tine pur şi simplu, nu ştiu dacă ai observat". "La naiba, da, am observat... Deh, dacă oamenii ar putea citi gânduri...". "Încrederea o vei dobândi cu timpul, aşa că nu e cazul să-ţi faci griji. Ce crezi că a făcut după ce-ai plecat tu?". "Nu ştiu, habar n-am". "A stat cu ochii pe telefon să vadă ce-ai scris tu, îi era tare frică". "Nimic, ce Dumnezeului să scriu?". "Da, nimic, normal că nimic, numai că el chestia asta n-o ştia". "Bun, şi-o să mai stea şi mâine probabil şi dacă nu vede nimic, doar n-o avea impresia că le ţin la sertar...". "De asta îţi spun, orice început e greu, e greu al naibilor". "Mi-a plăcut în schimb la Y partea cu credinţa şi cu Dumnezeu". "Păi, da, până la urmă, săracu, prin tot ce-a trecut, doar la Dumnezeu şi în Dumnezeu şi-a mai găsit speranţa. Deci nu fii dezamăgită. Eu nu ţi-am spus nici că te va crede, nici că nu se va teme de tine, ci că trebuie să-i spui. Cu timpul, se va termina". "Eu nu văd rezolvare, apropo de ce mi-ai spus şi tu cu X şi cu Z aliaţi. O să iasă rău şi se va sfârşi şi mai rău pentru toată lumea. Chiar crede-mă că m-am săturat să fiu profeta oarbă care să predice în pustiu tot felul de tragedii şi nimeni să n-o ia în seamă decât după ce se vor fi întâmplat". "Da, o să iasă rău, sigur că o să iasă. De aia ţi-am spus să împiedici răul întrucâtva". "Am şi eu o rugăminte la tine: bagă-te tu în mintea lui X şi dă-i gândul bun, deschide-i pentru Dumnezeu ochii! Nu ştiu dacă o să fii de acord, dar crede-mă că altă soluţie nu văd la momentul actual". "O să încerc, nu pot să-ţi promit nimic, din simplu motiv că X e un om foarte încăpăţânat. De aia nu ştiu cât de maleabil poate să fie". "Să se trezească într-o dimineaţă şi să viseze urât rău de tot în legătură cu Z ăsta, de exemplu, ceva care-l va marca şi-şi va reaminti tot coşmarul dintre el şi Z". "Deocamdată tu eşti singura care te trezeşti dimineaţa cu aşa ceva. Se vede clar. Tot ceea ce pot să-ţi spun este că Z vrea să-i termine pe X, pe Y, pe Q şi pe A, sunt în aria lui de acţiune. Cu tine nu va încerca nimic, din simplu motiv că ştie că nu poate şi-şi agravează singur situaţia, dar vrea girul tău să nu te mai bagi". "Tocmai de aia am şi vrut să mă bag, dar nu ţi-e clar că n-am cu cine? Unuia îi e frică de mine, altul mă batjocoreşte, prea îngâmfat, adică dau doar de extreme, de nimic normal, nimic normal. Bun, perfect, Q e în linia lui, dar n-am ce să fac numai cu Q, mai ales în condiţiile astea. Eu nu sunt ca Z să profit de cearta dintre oameni, la naiba! Dimpotrivă, chiar crede-mă pe cuvânt, că aş dori mult de tot să-i împac. Dar nu se poate. Aici toată lumea e certată cu toată lumea. Doar Z periodic îşi mai bate joc de câte unu aliându-se cu ălălalt. Şi tot aşa. Într-un cerc vicios din care cred că nu mai există nicio ieşire". "Bun, tu mi-ai zis de X şi de gândul bun. Eu o să încerc şi cu Z să fac acelaşi lucru: să renunţe la diabolismele alea, să se întoarcă la adevărata credinţă, să-i dau un semn al existenţei lui Dumnezeu. Să ştii că Z nu e necredincios total aşa cum îţi imaginai. E parşiv, e nemernic, e de toate, dar îi e frică de Dumnezeu, să ştii, chiar dacă uneori scapă de sub control o mie de rele şi o mie de păcate şi nu se abţine de la ele. Nu-i ateu în sinea lui, asta îţi pot garanta". "Ăsta-i un lucru bun, pentru că măcar se poate interveni atunci pe parte de conştiinţă. Şi cel mai diabolic om are licărul său de dumnezeire. Greşesc cu ceva?". "Nu greşeşti, pentru că aşa este. Sigur, păcatele lui Z îl trag mult prea mult spre iad, dar aici intervine, repet, partea de conştiinţă, el crede în Dumnezeu şi se teme. X nici măcar nu realizează când face un păcat că face un păcat. Z ştie că e rău ce face şi cu toate astea face. X e într-o suavă înconştienţă, ca să zic aşa". "Mi-ai zis că X şi Z s-au aliat împotriva lui Y". "Exact". "A avut vreo legătură cu ce-am aflat eu azi?". "Da". "Şi atunci cum se poate rezolva problema asta?". "O să încerc cu gândul bun şi cu renunţarea la mizeriile alea, aşa cum şi tu spuneai. Dacă nu merge, va trebui să te pregăteşti de război. Ştiu, ai onoare, nu vei da în X, însă tăcerea ta atunci îl va durea". "Şi dacă las eu lucrurile aşa şi mă retrag şi să facă şi X şi Y şi Z şi Q şi A ce-or vrea?". "Nu te vor lăsa ei pe tine în pace, degeaba! Speri degeaba că poţi sta. La spitalul de nebuni, imaginează-ţi că tu stai liniştită şi-ţi faci actele tale când, deodată năvălesc în biroul tău nebunii. Mai poţi lucra fără să chemi paza să-i scoată afară? Şi atunci se va face anchetă: cine a început jocul ăsta stupid, cine a venit cu ideea să intre peste tine în birou şi să te tragă de păr şi să se joace cu actele tale contabile, să facă avioane? Şi atunci tu vei spune adevărul, cutare şi cutare nebun a făcut-o. Ţi-e clar sau nu ţi-e clar?" "Şi da, şi ba! Pot să vorbesc cu X?" "Ţi-a interzis cineva?". "Nu ştiu, dar tot timpul sper că îl voi convinge". "Apropo, nu Y a fost atunci la X să aibă ceva de împărţit cu tine, ci Z. Nu mai trăi cu prejudecăţi aiuritoare şi nu mai  face judecăţi de valoare bazate pe raţionamente greşite. A fi speriat nu înseamnă a acţiona neapărat împotriva ta. Dimpotrivă, e foarte rară situaţia în care cineva, speriat, acţionează în apărare atacând. Da, ştiu, tu eşti una care reacţionezi aşa. Majoritatea nu-s, iar Y nu e. E de fapt ce ţi-am spus eu şi anume că te place, dar se teme, pentru că nu realizează că Zeteasca, de exemplu, e mult mai periculoasă de fapt". "Bun, în concluzie ce-ar trebui să fac? Spune-mi pe etape, mai ales în viitorul foarte apropiat". "1. Ia o pauză şi intră în concediu. Atunci se vor limpezi puţin şi apele. Nu ştiu, e insuficient o săptămână. Ia două! Atunci nu vei mai fi obligată să ai periodic luări de poziţie în legătură cu ceva sau cu altceva! 2. Rămâi la spitalul de nebuni contabilă, nu te băga cu nebunii, pentru că te vor agasa, te vor stresa şi vor ajunge să te înnebunească şi pe tine, deci sfatul meu este unul cum nu se poate mai clar. 3. Vezi-ţi interesul, inclusiv interesul financiar, că nu mai merge cu joaca de-a ţurca. 4. Vorbeşte cu X, îţi garantez eu că asta te va relaxa. 5. Stai departe de planurile lui Z şi lasă-l în pace să facă cum îl taie capul, nu te mai băga. Iar la final, spune-le lui X, lui Y etc: v-am zis eu. 6. Vorbeşte cu A. Ai vorbit? Nu n-ai vorbit cam demulticel cu A. 7. Acum poţi să te întorci şi la X dacă vrei, acum a trecut un pic pericolul. S-a terminat jocul. El voia să te folosească împotriva lui Y şi a lui A. prin intermediul lui M. ca să-şi susţină aberaţia din capul lui. A fost bine că aţi stat o vreme departe unul de altul, a fost de bun augur dezamăgirea ta. Ţi-am spus: acolo unde poţi, ajută, acolo unde nu poţi, măcar nu te băga să faci rău. Din simplu motiv că răul e pedepsit cu rău. Avertismentul e una, răul e alta. Cam atât deocamdată. E tot ceea ce trebuie să faci". "Crezi că secretele din acea după-amiază l-au făcut pe Y să aibă teama asta faţă de persoana mea?". "Categoric". "Dar eu n-am de gând să le trâmbiţez, eu n-am ce face cu secretele alea, mă lasă rece". "Ştiu, el însă nu ştie treaba asta şi îi e frică de tine ca de foc şi pară". "Extraordinar! Hai că fix asta acuma mai îmi lipsea!". "Dar zi tu că nu te simţi bine că le ştii?". "Da, mă simt bine, dar ţi-am spus, eu mă simt bine că le ştiu şi că le ţin doar pentru mine, NU mă interesează că n-am înnebunit să le trâmbiţez întrucâtva. Dimpotrivă, chiar mi-a devenit simpatic Y prin asta". "Mda, eu ştiu, dar Y ba". "Bagă-te în mintea lui şi spune-i să renunţe la frica asta de mine, că n-am înnebunit să spun ceva. Dar se pare că e tare îndoctrinat". "O să mă bag cât de curând, pentru că şi mie mi s-a părut jenantă situaţia. Adică eu te trimit la el cu o problemă groasă, când colo, lui îi e frică de tine. Păi, ce-i asta? Aşa ne-a fost vorba? Ne-am făcut de rahat!". "Te rog, fii îngerul păzitor până la capăt! Scapă-mă de situaţia asta delicată. Nu mai suport. Crede-mă, sunt atâţia ani pierduţi în van. Să mă lupt cu morile de vânt, să nu mă creadă nimeni. Nu mai pot. O iau razna. M-am săturat, m-am săturat, m-am săturat. E un coşmar de care vreau să scap. Şi nu mai suport în jurul meu oameni încăpăţânaţi. Nu mai suport oameni proşti, răi şi încăpăţânaţi. De ce-mi trebuia mie jocul ăsta de fapt?". "De ce-mi trebuia şi mie? Ştii bine ce joc am jucat şi-am clacat. Şi m-am îmbolnăvit şi uite că am ajuns la concluzia că există justiţie divină, de aia nu trebuia să mă agit deloc în timpul vieţii. De aia îţi spun: fii rece şi fii dură. Ai lucruri bune, eu o să te ajut cât pot". "Mi-ai spus că cu Y şi cu A... voi face...". "Da, eu aşa văd". "Păi, dacă ei se sperie de mine?". "N-o să dureze mult, stai liniştită. Ştii, oamenii reacţionează diferit atunci când altul este depozitarul unor secrete despre ei. Dar în loc să se ferească de X şi de Z, se feresc de tine... E o situaţie jenantă, într-adevăr. Aşa-i. Lasă timpul puţin să-şi facă efectele. Şi-o să vezi". "Trebuie să spun şi eu că ziua aceea m-a marcat. Nu mă aşteptam". "Ăsta a fost jocul lui X". "Nu, despre el ştiam lucrurile astea, nu la el mă refeream. Ci la Y nu mă aşteptam". "Nu, nu ştiai decât o mică parte a problemei în legătură cu X,  restul ţi-am spus-o eu şi ştii ce-a zis nenea ăla. Aminteşte-ţi ce ţi-a spus chiar şi Z, în toanele lui bune...". "Ştiu, dar pe Z cine naiba să-l mai creadă? Ani de zile n-am crezut că e adevărat...". "Ei, naiba, tu chiar crezi că X a glumit când te-a îndemnat să faci anumite lucruri? Sau în mintea ta a fost că a vrut să te testeze? Eşti o fraieră. X a renunţat doar când a văzut că nu merge cu tine treaba asta. Nu că n-ar fi fost serios în ceea ce ţi-a spus să faci". "E adevărat că faptul că n-am făcut lucrurile acelea mi-au atras respectul?". "Nu. Asta iarăşi crezi doar tu, în mintea ta. A zis că eşti prea sofisticată pentru el şi l-ai blocat. A crezut că eşti teatrală că nu te interesează asta. În mintea lui oricine se dădea în vânt după aşa ceva... Apropo, n-ai văzut pe ce-a mizat când a fost măgar cu tine?". "Ba da, ba da, ba da, ei asta a fost chiar bomboana de pe colivă". "El aşa a învăţat să se poarte, pentru că nu e educat". "Păi, şi-ai văzut care a fost reacţia mea la asta". "Da, reacţia ta a fost bună! Rămâi la spitalul de nebuni contabilă". "Da, dar ştii, eu am avut toate reacţiile astea natural, n-au făcut parte practic din niciun plan. Şi m-a mai intrigat ceva ce aş vrea să discut cu tine: dincolo de teamă, Y încearcă să-i ia lui X apărarea". "Da, pentru că e foarte îndoctrinat. O să urmeze devrăjirea şi atunci să vezi ce se va întâmpla. Stai liniştită. Tu l-ai avertizat. Să vezi atunci ce-o să te caute". "Hmm, dacă mai apucă în condiţiile astea! Cred că o s-o iau razna". "Stai calmă, n-o să iasă nimic din aşa ceva". "A, apropo, M de unde ştia de planurile lui Z în privinţa lui Y cu două săptămâni înainte?". "Ei, aş, de unde ştia? De la X, de unde vreai să ştie? Nu ţi-am zis că ei au plănuit împreună? Ce nelămurire ai?". "Păi, în situaţia asta problema chiar e groasă. Adică avem de-a face cu un plan de nemernicie foarte ridicat. Şi nimeni nu înţelege că cu asta are de fapt de-a face. Asta mi se pare cel mai grav. Nici Y să se ferească de X, că nu ştie treaba că împreună cu Z s-au întâmplat una şi alta, nici X că următoarea ţintă a lui Z va fi chiar el. Iar eu numai de actorie n-am chef. Parcă joc într-o piesă proastă. Dar o să fac şi eu pe proasta şi zău că atunci voi sări ca la război şi voi apăra". "Iar îţi spun să-l laşi încolo de război şi să stai calmă! Nu merită! N-ai văzut ce face M, el îşi bate joc de fapt şi e plătit să facă asta. El îmbârligă, tu de duci să dezlegi iţele, chiar aşa?". "Care e legătura cu A?". "A n-are nicio treabă cu diabolismele astea. M ţi-a zis aşa, e o gogoriţă de manipulare, ca să-l acopere pe X de fapt. Cine? Păi Z şi cu A ca să nu se subînţeleagă că de fapt Z şi cu X. E simplu şi e logic de fapt". "Off, şi eu i-am vândut gogoriţa asta ca atare lui Y". "Nu, nu a crezut-o. Apropo, P. Ştii cine e P da? Şi ştii câtă preţuire are faţă de A, da? Păi, pe P, A l-a adus la Y, n-a venit singur". "Băniam, sigur că da". "Şi atunci ce treabă să aibă A cu mizeria aia? Tu te-ai gândit puţin aşa?". "Sigur că da. Acum am certitudinea că-i aşa. Ce să mai întreb? Când să vorbesc cu X?". "Ştiu, eşti foarte nerăbdătoare, dar e inutil. Oricum ştie tot de la M., i-ai spus exact ceea ce ai fi vrut să-i spui lui X, cu excepţia... declaraţiei de dragoste. Crede-mă că a aflat deja. Mai lasă-l câteva zile să se gândească. Eu cred că cea mai indicată zi să vorbeşti cu X ar fi taman marţi". "Ştii, ma enervez, în timp ce cu cine vreau să comunic, comunicarea e abruptă şi nu mă crede, am rămas la acelaşi tip de comunicare cu X de exemplu". "Nu-i adevărat. Comunicarea ta cu X a evoluat foarte mult. Nu pot decât să-ţi spun că ai procedat corect în privinţa sa. Ţi-am spus cam tot ce ai vrut să ştii de fapt. Mai spun un singur lucru: gândeşte-te doar că tu ai plecat de la mine, deşi mi-aş fi dorit mult să rămânem împreună, doar că aveai o barieră de comunicare şi erai disperată ca atare, de oameni pe care nu-i cunoşteai. Te-ai întors la cei cu care aveai o comunicare bună, dar care erau să te trimită la cimitir şi n-au făcut nimic pentru tine în 2005, deşi puteau. Gândeşte-te doar că a comunica mai bine cu cineva nu-i totul. Gândeşte-te şi cât de inabordabilă eşti tu". "Apropo, cu Q ce facem?". "Q e un om onest în felul lui şi neschimbat. N-ai mai simţit nici aura aceea respingătoare, care te copleşea. Ştiu că ai o comunicare cu el bună, dar are şi el resentimentele sale faţă de Y din cauza scandalurilor cu înjurături dintre cei doi, aşa că asta este, dar nu te poate în privinţa asta ajuta". "Apropo, cine a fost de vină? Y sau Q?". "Amândoi. Pentru că Y a avut proasta impresie că Q l-a lucrat pe la spate, dar nu era adevărat. Acela a fost Z şi i-a mai făcut şi să se certe, pentru că aşa era în plan şi i-a ieşit planul. Q ştii bine că e un om civilizat, nu se ocupă de tâmpenii de-astea, dar după ce că a fost nenorocit, Z a mai şi lăsat aparenţa că Q ar fi vinovat, Y a dat vina pe Q, s-a enervat, a ţipat, a ieşit scandal, Q, la rândul său, s-a enervat, a ţipat, a ieşit scandal, în vremea asta, Z, adevăratul vinovat stătea şi râdea". "Incredibil, domnule, acest Z, incredibil de mârşav! Ce să mă mai fac eu cu nenorocitul ăsta?". "Un pic de răbdare, foarte puţină! O să vezi ce-o să păţească în foarte scurtă vreme. Ceva nasol de tot. Ştii la ce mă gândesc, da?". "Dar-ar Dumnezeu odată că m-am săturat!" "Şi S ce învârte?". "S e spionul lui Z, plasat strategic ca să facă circ şi să-şi bată joc de Y, de P şi de X. Noroc că X nu-l înghite deloc, aşa cum nu-l înghite nici pe P. Ştii asta de fapt. X a zis că se aliază cu Z ca să-i fenteze pe ăştia, bineînţeles că nu se pricepe, că Z e mult mai şmecher şi-o să iasă un soi de vax în care sub nicio formă să nu te bagi". "Şi dacă vorbesc cu S crezi că aş putea să mai rezolv o parte din nelămuriri?". "Poţi să vorbeşti, dar ai grijă ce-i spui. Prioritatea ta acuma este să vorbeşti cu A. Ascultă-mă ce-ţi spun. Te va lămuri cu siguranţă, cu blândeţe şi cu jovialitate". "Perfect. Bineînţeles că o să vorbesc şi cu A. Ne regăsim cât de curând. Dacă mai am nelămuriri, te întreb, să ştii". "Oricând, la dispoziţia ta".


Mirela Predan şi L.

Va urma

 

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (08.25.2018)
Vizualizări: 16 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018