Convorbiri celeste - De abia acum începem să ne cunoaştem şi să ne înţelegem...

"Da, ştiu că eşti supărată, ştiu că eşti nervoasă, ştiu că ai dreptate. Dar nici eu nu sunt Dumnezeu să ştiu ce face şi ce gândeşte fiecare în orice moment. Or, la acel moment, situaţia era cea pe care ţi-am prezentat-o. Ce s-a schimbat după aceea nu mai intră în responsabilitatea mea". "Te-am rugat să mă ajuţi, te-am rugat să-mi găsesc şi eu liniştea. Din păcate, maică-mea e tot mai agitată, tu îmi spui numai prostii, de dacă mă luam după tine ajungeam direct de râpă. M-am săturat, crede-mă, sunt sătulă mai mult decât până peste gât". "Ia-o încet. În privinţa maică-tii, situaţia se va rezolva cât de curând şi o să vezi şi cum. În privinţa idioţilor, îmi pare rău, dar nu trebuie să pui patimă". "Tocmai asta e că n-am pus patimă, deci am făcut ca mine. Vise de doi bani. Eu nu mai am premoniţii, eu nu mai am nimic. Realitatea este cea care este şi e înfiorătoare. Numai de astea am parte, parcă aş fi într-un blestem". "Ascultă-mă puţin. Eu înţeleg să fii supărată şi-ai dreptate. La acel moment, lucrurile stăteau chiar aşa. Aşa cum le-ai visat şi tu. Ai văzut că s-au adeverit, adică exact ceea ce ai visat a fost real. Dar visul s-a terminat brusc şi fără finalitate. Ulterior a intervenit ceva negativ. Poţi să fii convins că Z n-o să facă altceva decât să-l păcălească şi să-l batjocorească, dar omul de aia are liber arbitru, să aleagă. Nu-ţi recomand să te erijezi în salvatoare tu". "Nici n-o să mă erijez vreodată. Eu am învăţat, inclusiv tu dându-mi lecţia de viaţă de rigoare, că trebuie să stau calmă şi impasibilă, rece ca un sloi de gheaţă, să nu mă intereseze nimic. Să nu am sentimente, ci doar ambiţii, să nu-mi impun bariere, ci să încerc să-mi depăşesc autolimitele. Doar atât. E tot ceea ce fac la momentul acesta şi mi-e bine aşa cât de cât. Patima nu e bună niciodată". "Ai dreptate. În privinţa lui X nu m-am înşelat, dar ai avut dreptate tu. Eu ţi-am spus doar să nu iei în serios chestiunea şi să fii rece. Totuşi am avut dreptate cu ceva şi ai văzut: ţi-am spus să rămâi la spitalul de nebuni doar contabilă, nu să te amesteci cu nebunii. Să faci parte din echipa managerială a spitalului, nu să te tragi de curele cu internaţii. Cred că nu ţi-am dat sfaturi rele deloc". "Corect. Exact asta am şi făcut. Şi din totdeauna fac asta. Nu cred că am făcut altceva oricum". "Da, aşa este am citit gândurile lui X şi ţi-am spus, dar se pare că a avut dreptate să aibă gânduri rele. Te rog să mă ierţi, dar eu am citit doar gândul că fiind supărat pe acea persoană, s-o denumim în continuare Q, l-a chemat pe Y, ca să-l păcălească şi pe Y şi pe Q. Am simţit că este vorba şi despre Z aşa cum ţi-am spus. Ceea ce n-am aflat, într-adevăr, a fost motivul de răzbunare a lui X şi pe Y şi pe Q. Eu am citit doar gânduri negative, dar se pare că avea dreptate, n-am mai stat să cercetez amănunţit de ce". "Ei, vezi? Fără să citesc gânduri uneori ştiu mai bine ca tine, din simplu motiv că asta e lumea reală în care m-am învârtit". "Asta nu înseamnă că nu este valabil tot ceea ce ţi-am spus în privinţa lui X". "Sincer? Tu în loc să-mi faci mie teorie, cel mai bine ar fi să mergi la X şi să-i dai gândul bun în raport cu mine. Mi-ar fi şi mie mai uşor, crede-mă. Nu se pune problema aici de iubire. Eu nu cred că voi mai iubi vreodată cine ştie ce, dar crede-mă că-mi va fi mai uşor din alte motive şi în alte privinţe. Relaţia bazată pe încredere ar fi mult mai OK, serios vorbind. Deşi uneori mi-e atât de frică să nu clădesc un castel de nisip". "Nu te teme. EU MI-AM PUS ÎN GÂND SĂ DEVII CEL PUŢIN CEEA CE AM FOST EU LA VIAŢA MEA. Pregătesc asta pentru tine, pentru că ştiu că poţi şi-ar fi păcat să nu devii". "Ştii, am mai discutat treaba asta cu tine zilele astea. Nu mă încânţi. Deja am foarte mult de lucru şi n-am bani din nou. Toate merg alandala, colac peste pupăză, în loc să se potolească, a înnebunit şi maică-mea mai rău de chiar nu mai am pic de linişte şi pace. Ce propui, pentru Dumnezeu?". "Ţi-am spus, mai aşteaptă foarte puţină vreme, cu maică-ta am găsit altă soluţie. O să vezi că se va potoli. Cât despre problema cu ceea ce am fost eu în viaţă să devii şi tu, eu n-o spun la jucărie...". "OK, cu atât mai mult, atunci acţionează cum spuneai că vei acţiona: nu judeca, ci dă-le gândul bun. Pentru că altfel oricum va fi imposibil. Toată lumea trage de mine, iar eu, una, sunt sătulă de acest tras inutil. Eu nu pot să mă mai relaxez niciodată. Muncesc tot timpul, satisfacţiile sunt mici comparativ cu volumul de muncă, iar viaţa este cea mizerabilă pe care o cunoşti şi tu". "Nu te nelinişti, se rezolvă". "Nu mai pot să aştept ani, mi-am pierdut răbdarea. Pe tine te-am aşteptat doar câteva luni, după care am plecat fără să mă mai uit în urmă. Nu te supăra, dar am nevoie de un prieten, chiar şi din lumea cealaltă, un prieten cu care să mă sfătuiesc, un prieten care să fie lângă mine la nevoie. Din toată munca ta, tu cu te-ai ales? A, da, ai fost şi ai rămas un nume. Şi asta mi se pare corect, însă cu ce altceva te-ai ales? Până la urmă, munca nu cred că face mai aproape nici raiul, nici iadul. Munca e elementul în plus, dat omului pe pământ, iar eu prefer să mi-o fac cu conştiinciozitate...". "Ştii, Mirela, mi-ai cerut să te las să lucrezi, am făcut-o, n-am mai venit, n-am mai trosnit, ştiam că va veni momentul când ţi se va face dor de mine şi mă vei chema...". "Şi încă ce dor...". "În plus, rămâne valabil un singur şi acelaşi lucru: stai departe de lumea dezlănţuită. Priveşte-o doar de sus". "Nu, n-am nevoie de bărbat viu, n-am nevoie de nimeni. Urlu după singurătate şi linişte să-mi cânte cucu, dar cucu cântă tare anevoios... Extrem de anevoios şi îl aude toată lumea şi nu mai e deloc linişte să ascult nici măcar cântatul de cuc... Aici este problema mea. Ce, eu sunt ca tine să mă căsătoresc cu buricul încă verde, să nu pot să stau fără nimeni sau cum?". "Acum am început să te cunosc şi eu. Am înţeles că ţie ţi-e mai bine singură. Mea culpa. Eu am crezut doar că la tine singurătatea e o povară, nu o condiţie aleasă chiar de tine. Dacă aşa te simţi tu bine, atunci e perfect, iar eu nu pot decât să-ţi respect hotărârea şi să mi se pară bună. N-o să mai insist pe tema asta niciodată, iartă-mă. Şi, în plus, nici eu nu mi-am imaginat că Z e chiar atât de rău. Da, e mai rău decât mă aşteptam. Cu siguranţă. E un diavol încarnat, pur şi simplu". "Ţi-am spus eu, am ştiut eu ce ştiu". "Nu, n-o să mai greşesc, iar acum o să mă îndrept spre două direcţii, ambele legate de cariera ta. În plus, o să-ţi găseşti şi liniştea, vei avea şi un volum de lucru normal, astfel încât să faci faţă, să mai găseşti timp şi pentru relaxare, nu va mai fi nebunia care a fost. Da, e adevărat, m-am simţit frustrat când mi-ai spus să te las să lucrezi. Şi am vrut să fac pe grozavul, arătându-ţi ce înseamnă să ai de lucru...". "Ştii, iartă-mă şi tu, dar nu-mi permit nici să întârzii, nici să las lucrurile să meargă şi să iasă prost". "OK, de fapt abia acum începem să ne cunoaştem şi să ne înţelegem la modul real unul pe celălalt. Promit că n-o să mă mai implic să-ţi ofer lucruri de care nu ai nevoie, în schimb să le neglijez pe cele de care ai la modul real nevoie. Nici nu trebuie să stau să-ţi fac în ciudă. Mă voi axa pe două planuri, ambele legate de carieră. De cariera ta. OK, ai încredere în mine şi-o să iasă aşa cum vrei". "Am încredere. În plus vreau liniştea. Ştii, ca într-un blestem, niciodată n-am avut toate cumulate, ba am avut una, ba am avut alta. Când aveam linişte, n-aveam bani şi nici perspectivă, când am avut bani, n-am avut linişte, astfel încât să constat că fără bani era mai bine, măcar nu mai trăgea toată lumea de mine fără niciun rost. Având bani, am mai învăţat un lucru incredibil: dacă ai şi dai, fir-ar să fie niciodată nimeni nu-ţi va fi recunoscător.  Când aveam serviciu, n-aveam viaţă, când aveam viaţă, n-aveam bani şi tot aşa. Alt an în care nu am realizat nimic şi care va trece peste mine ca valul, mai îmbătrânind puţin fără niciun rost...". "Acum e începutul, un început de renaştere. Nu poţi spune că n-ai realizat nimic...". "Da, dar zbătându-mă pentru fiecare respiraţie în parte. Nu mai vreau urlete pentru toate fleacurile, NU mai vreau să ascult poveşti care să nu-mi aparţină mie, nu mai vreau să stau de 1000 de prostii. Ştiu, tu ascultai pe toţi şi nu te simţeai stresat niciodată, eu sunt complet diferită, eu am învăţat inclusiv de la tine şi din ceea ce ai păţit tu cu oamenii că e mult mai bine să mă izolez, să fiu insensibilă, să nu ascult pe nimeni, ca să nu regret că mi-am pierdut vremea inutil". "Da, ai dreptate. Poate şi zodiile sunt diferite. Asta nu înseamnă că nu ne putem iubi". "Ba da. Ne putem iubi. Te-am iubit enorm deja, nu asta ar fi cea mai mare problemă. Problema este că mă vreau înapoi exact în elementul meu". "Cât de curând vei fi".

Mirela Predan şi L.

 

Va urma

 

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (08.05.2018)
Vizualizări: 19 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018