Cum acţionează Dumnezeu şi sfinţii în vieţile noastre - Dialoguri celeste

"Te-am rugat să mă ajuţi, aşa, cum rogi un sfânt şi văd că te-ai ţinut de cuvânt. Majoritatea proceselor au fost câştigate de mine. Îţi mulţumesc tare mult. În plus, acum am loc de muncă stabil şi sunt din nou studentă. Tot datorită ţie şi lui Dumnezeu pentru că m-am rugat cu credinţă. Ştii, am impresia că oamenii cred că tot ceea ce au li se datorează lor, iar reuşita este doar a lor, fără echivoc. Greşesc profund. Fără Dumnezeu nimeni n-ar fi reuşit să facă pe lumea asta nimic constructiv. Inclusiv memoria şi inteligenţa sunt tot daruri ale lui Dumnezeu. O să continui să mă rog la tine ca unui sfânt, chiar dacă necanonizat. Nici nu-i nevoie. Ştiu că ai dus o viaţă demnă, credincioasă şi-ai purtat o mare Cruce, ca prin ispăşire şi suferinţă să te înalţi direct spre Dumnezeu. Fii binecuvântat!". "Eu când promit ceva mă ţin de cuvânt. Nu sunt decât un intermediar între tine şi Dumenezeu, iar tu eşti, la rândul tău, plăcută lui Dumnezeu. În plus, ţi-am spus cum acţionez, la fel ca sfinţii: intervin în minţile oamenilor şi dau gândul bun. Ei nu mă ştiu, ei nu mă văd, acesta nu este, faţă de ceea ce voi, cei încarnaţi numiţi, trafic de influenţă". "Da, traficul meu de influenţă e intervenţia prin rugăciune la... Dumnezeu. E frumos spus faţă de corupţia umană care nu mai cunoaşte limite... Pila mea eşti tu, în lumea celor sfinţi. Iar mi se pare atât de frumos faţă de o lume decăzută în care funcţionează numai sistemul de pile. Dacă te am pe tine şi pe Dumnezeu, am totul. Mai îmi trebuie ceva? Material, nu iau nimic după mine. Cum nici tu n-ai luat, dar ai lăsat în urma ta un nume de netăgăduit. Ştii, mă şi gândeam: una din materiile de studiu chiar în primul an al meu de Drept va fi exact aceea faţă de care tu ai scris un curs, cartea pe care am citit-o eu recent cu multă plăcere amintindu-mi de tine şi ascultându-ţi parcă vocea ta interioară prin intermediul cărţii scrise de tine. Vreau să fiu o studentă silitoare. La examene, dacă mă încurc, îmi... sufli?". "Da, de ce nu? Şi cine poate să condamne că ţi-am suflat eu? Eu fac ce vreau. Nu-i nicio... copiuţă, ca pe vremea mea...". "OK, deci merg pe mâna ta. Un profesor universitar la examenele pentru studenţi sunt sigură că va lua numai 10, adică eu... voi lua practic 10". "Hi, hi, hi, lasă că şi tu eşti destul de inteligentă oricum independent de mine. Am fost incredibil de plăcut surprins să te regăsesc şi să te cunosc. De abia acum, după 15 ani, din păcate. Niciodată nu te-am cunoscut în timpul vieţii la fel de bine...". "Vreau să te mai rog ceva şi promit că... doar atât". "Nu, nu trebuie să te limitezi. Dumnezeu n-a limitat niciodată rugăciunea...". "Scapă-mă de aberaţiile înflăcărate din capul maică-mii cu iubirea pentru toţi idioţii de pe Facebook din ţări islamice. E tot ceea ce-mi mai pot dori, crede-mă. Dă-i gândul bun să stea potolită şi să devină cu adevărat matură. Ştiu că tu m-ai anunţat multe, inclusiv când ai murit, prin intermediul ei, deci e clar că-i poţi influenţa gândirea şi acţiunea". "Da, e o problemă, într-adevăr, dar promit că te voi ajuta cât de curând". "Ne regăsim. O să încerc să-mi fac un pic de timp. Iartă-mă că n-am prea avut mai deloc. Tot timpul sunt stresată cu îndatoriri de serviciu. Iar când n-am îndatoriri de serviciu stau de... cel ce nu există. Ştii, te-am mai întrebat şi mi-ai răspuns, dar nu am şi scris totodată: citeam o carte scrisă de o persoană care susţinea că i-ar fi dictat nişte texte Dumnezeu. Personal, eu nu cred că femeia era deloc nebună sau impostoare, însă cred că era un spirit evoluat cel care i-a dictat, ea era medium, dar nu era Dumnezeu. De altfel e un stil greoi şi nu se prea potriveşte". "Nu, n-avea cum să fie Dumnezeu. În schimb probabil că era medium şi i-a dictat nişte învăţături un spirit, după propria sa percepţie. Un dialog cu Dumnezeu Tatăl este imposibil pentru un om încarnat, iar cu sfinţii, cu Isus Cristos şi cu Fecioara Maria ar trebui să fii extrem de neprihănit ca să poţi vorbi cu adevărat în timpul vieţii. Dumnezeu Tatăl are în structura sa ceva ce împiedică dialogul. Sigur, dialogăm cu el fiecare din noi prin intermediul Sfântului Duh, că doar e trimitate. Învăţăturile Tatălui ni se dezvăluie oricând prin revelaţie. Dumnezeu e în fiecare din noi, fireşte". "Spunea la un moment dat - ştiu răspunsul tău, dar te mai întreb o dată ca să şi consemnez - în acea carte că diavolul ar fi tot o creaţie a lui Dumnezeu. Eu n-am putut accepta ideea, iar tu mi-ai dat o explicaţie foarte frumoasă, filosofică". "Nu, diavolul nu este creaţia lui Dumnezeu. Nu putea crea ceva pentru a-şi bate joc de oameni, iar Lucifer nu este acelaşi lucru cu diavolul. Dincolo de denumirea ta pentru cel ce nu există ca persoană, un om chiar dacă cu sufletul aservit satanei, în definitiv, ipoteza ta că diavolul,  fiind opusul lui Dumnezeu, Iahve, adică 'Eu sunt cel ce sunt' în ebraică este 'cel ce nu există' nu era chiar complet greşită. Cu singura deosebire că diavol chiar există, IAR MOARTEA NU ESTE ACELAŞI LUCRU CU NONEXISTENŢA. Vezi tu, Iahve, "Cel ce Sunt" se referea la Viaţă, la cel care există, care trăieşte, care nu e mort, pe când diavolul e cel care nu trăieşte, care înseamnă moarte, nu cel care nu există. Dar, revenind, diavolul nu este creaţia lui Dumnezeu, el este forţa care se opune lui Dumnezeu din veşnicie, pentru că orice există trebuie să aibă şi un opus, o opoziţie. Dumnezeu nu-şi putea bate joc de creaţia sa, lăsând-o diavolului s-o ispitească. De foarte multe ori intervine Dumnezeu în vieţile noastre pentru a nu ne lăsa pradă diavolului, deci ideea că noi alegem, iar Dumnezeu stă ca la spectacol şi se uită la noi fără a interveni este complet greşită. Nu e cum ai citit tu că ar fi spus Dumnezeu că e. Aceea era percepţia doar a acelui spirit care s-a pretins Dumnezeu. Aminteşte-ţi cum a intervenit Dumnezeu de fiecare dată în Biblie. Saul, cel necredincios a devenit apostolul Pavel. Când? După ce i s-a arătat Dumnezeu, adică Isus Cristos să-i spună că prigonirea creştinilor este complet neplăcută lui şi greşită, iar El este cel prigonit. Sunt mulţi întorşi de pe căi greşite de Dumnezeu în Biblie. Omenirea continuă să aibă revelaţii, dar azi oamenii care ar pretinde asta ar fi consideraţi nebuni, de aceea ţin pentru ei aceste revelaţii şi şi le inhibă. Asta nu înseamnă că Dumnezeu ne lasă să ne pierdem pe căi greşite. Iar diavolul fiind opusul lui Dumnezeu nu este creaţia lui, nici n-are cum. Dacă Dumnezeu e lumină, diavolul e întuneric, dacă Dumnezeu este bunătate, diavolul e răutate, dacă Dumnezeu este dreptate, diavolul înseamnă nedreptate, suferinţă, dacă Dumnezeu e Viaţă, diavolul e Moartea, dacă Dumnezeu e neprihănirea, diavolul e păcatul, dacă Dumnezeu e cel ce este, diavolul e cel ce nu este, adică cel care e mort, nu care nu există în sens de neant, de nonexistenţă, de nefiinţă". "Spunei că Lucifer şi diavolul nu sunt una şi acelaşi lucru". "Nu, nu sunt. Lucifer e doar îngerul decăzut care, din cauza mândriei strălucirii sale a căzut în ispită". "În Apocalipsă, Isus Cristos spune la un moment dat: 'Eu sunt Luceafărul de dimineaţă'. Or, în latină, aşa cum am învăţat eu latina şi o cunoşteam, tradus, Lucifer înseamnă exact Luceafărul de Dimineaţă, purtătorul de lumină. Ce înseamnă asta? Ani de zile m-am tot întrebat şi n-am găsit răspuns satisfăcător". "Vezi tu, Lucifer a fost primul fiu al lui Dumnezeu, hărăzit să... mântuiască lumea dacă... n-ar fi căzut în ispită şi dacă nu s-ar fi transformat în demon. Însă simbolul Luceafărului de Dimineaţă a rămas. Apocalipsa este o scriere simbolică. Isus Hristos a rămas fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul, Luceafărul de Dimineaţă, tocmai pentru că Lucifer a trădat şi-a decăzut în infern. De ce crezi că sunt pline de semnificaţii cuvintele din cea mai importantă rugăciune, 'Tatăl nostru': 'precum în Cer, aşa şi pe Pământ'. Cu alte cuvinte: 'să fie pe Pământ, în viaţă, cum e în Cer, nu cum e în infern, adică să cădem din Lumină, ca fii ai lui Dumnezeu purtători de lumină, în ispită precum Lucifer. Aşa cum Dumnezeu Tatăl, Isus Cristos, fiul şi Sfântul Duh alcătuiesc o trinitate, invers, Diavolul, Lucifer şi ispita reprezintă cealaltă trinitate, opusă. Cred că e destul de logic ceea ce spun...". "Am înţeles cred că pentru prima dată o explicaţie care m-a frământat mulţi ani. Îţi mulţumesc, îţi mulţumesc enorm pentru absolut tot ceea ce faci pentru mine. Pe curând". "Pe curând şi să fii iubită".

 

Mirela Predan şi L.


Va urma

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (07.18.2018)
Vizualizări: 18 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018