Dialoguri celeste...

"Ştii, erai aşa de frumoasă, eşti şi acum, dar... de ce te-ai înnegrit la păr? Când ne-am cunoscut noi, erai roşcată". "Da, aşa e, ştiu, dar anii au trecut..." "Vopseşte-te înapoi!" "Să mă vopsesc? Hmmm. Să vedem. Uite, deocamdată, ca să-ţi fac pe plac, mi-am făcut roşcate doar vârfurile... Restul: mai negociem..." "Îţi aminteşti de cina aceea festivă?" "Ei, cum să nu? Parcă ar fi avut loc ieri". "Când stăteai singură şi tristă la o masă?" "Păi, ce era să fac? Nu cunoşteam pe nimeni în afară de tine... Cu cine să stau dacă nu cunoşteam? Şi te priveam, erai la masa din dreapta mea, din capăt, când... ai venit să mă inviţi la dans. Şi eu nu ştiam să dansez... Dar tu ai insistat şi mi-ai arătat cum se dansează şi am început să învăţ şi... m-ai strâns în braţe. Ştiu, cum să nu îmi amintesc?" "Ei, erai singura roşcată din salonul cel mare al restaurantului şi erai unică şi... mă uitam doar după părul tău". "Aoleu şi de la praful de pe tren îmi ieşise o bubă la gură şi îmi dădusem cu o tonă de ruj, dar degeaba şi mă şi gândeam cât de urâtă sunt..." "Ba nu-i adevărat, erai superbă!" "Doamne şi ce noapte a urmat cu tine! A fost paradisul vieţii mele..." "Fă-te roşcată înapoi, m-am săturat de brunete, mi-au măcinat viaţa, nu mai vreau să văd brunete". "Ştii ceva, brunetele alea de care zici nu-s eu". "Corect, tu eşti oricum cea mai frumoasă pentru mine. Ştii? Nicu mi-a spus atunci despre tine tot felul de lucruri, eu am crezut că..." "Ştiu. Ce face Nicu? Mai trăieşte?". "Nu, e aici cu mine sus în Cer, mai stăm şi acum uneori la palavre despre tine..." "Şi el a murit? De aia nu m-a mai sunat... Păcat, chiar a fost multă vreme sprijinul meu... Ştiu, eraţi prieteni, să mă ierte..." "Să ştii că eu de fapt... nu e cum ţi-ai imaginat tu: n-am avut multe femei. De fapt, eram timid, aşa de timid de toată lumea râdea de mine şi zicea că-s impotent. Atunci când am auzit că trebuie să vină la mine o fată minunată cum te-a descris Nicu, m-am îmbătat să prind curaj. De aia am fost aşa îndrăzneţ..." "Of, Dumnezeule, şi tu în loc să mă întrebi dacă vreau o cafea, m-ai servit direct cu... wisky. Era tare ca un demon, pentru Dumnezeu... Şi de ce taman eu? A, da, aşa e... Nicu m-a prezentat, uitasem... Ai vrut o confirmare de la mine că eşti bărbat, ştiu ce mă întrebai mereu..." "Ei, vezi, dacă eram vagabond, chiar crezi că mai aveam nevoie?" "Nu mă interesează, oricum n-am fost niciodată geloasă eu... Doamne şi cât te-am iubit, Doamne şi cât te iubesc, Doamne şi ce drag mi-ai fost şi-mi eşti..."...


Uite aşa se deapănă amintiri, ca într-un dialog şi peste tot e doar o mare de iubire. Un moment al adevărului destul de trist. Dar parcă mai real ca niciodată. Şi o stare de linişte mă cuprinde, de pace, de împăcare, de tristă bucurie: păi, dacă vom fi împreună în eternitate, chiar nu-i de ajuns? Ba da! Şi viaţa va trece. Să se mărite cine-o vrea, aici mie nu-mi trebuie. Dincolo am deja, pentru că în viaţa asta până la urmă... am Iubit!!!

 

Mirela Predan


Va urma

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (05.07.2018)
Vizualizări: 38 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018