Dialoguri celeste - Interviu despre viaţa de dincolo de moarte


"Iartă-mă, dar o să te mai stresez puţin cu interviul pe care n-ai vrut să mi-l acorzi mie în viaţă. I l-ai acordat lui Nicu, eu doar l-am transcris, ai considerat că timpul acela alocat pentru interviu ar fi tocmai bun să... facem dragoste". "Nu e niciun stres, pentru mine e o încântare să răspund întrebărilor tale". "Ştii, am citit multe despre paranormal, mai ales acum de când mi te-ai arătat în cale. Am citit şi cunosc multe şi despre religia creştină. Spune-mi: cum e dincolo de moarte". "Am observat şi eu că-s multe îmbinări nefericite. Unele inspirate, altele mai puţin inspirate, pentru că oamenii dau frâu liber de multe ori şi propriei lor imaginaţii. De fapt e o îmbinare. Aminteşte-ţi de religia aceea supremă, care înglobează şi creştinismul. E singura cale spre adevăr, aşa cum ai constatat singură pe când aveai 16 ani, printr-o revelaţie. Aceea este Adevărul şi nu e prozelită deloc. De aceea o cauţi, e lângă tine şi totuşi nu e nicăieri". "Mă poţi ajuta să-i găsesc?". "I-ai găsit deja, uită-te pe mail şi încearcă să restabileşti o colaborare, să mergi acolo şi să iei legătura cu dna... X". "Aha, deci e-mail-uri acelea nu sunt întâmplătoare... ca un spam rămas în baza de date". "Nu, nu sunt un spam şi pentru că cunoşti ce vreau să spun să ştii că aşa e dincolo de moarte, iar unii dintre noi cunoaştem lucrurile astea din viaţă, încă de când privim spre cranii amorfe şi ne îngrozim...". "Apropo de groază, de ce uneori fenomenul paranormal ne îngrozeşte?". "Bună întrebare. Pentru că, aşa cum îţi spuneam, dincoace nu sunt doar oameni buni şi îngeri, ci şi draci sau demoni, suflete decăzute, rele, de criminali, de oameni care au ales răul în viaţă. Prin energia umană şi capacităţile extrasenzoriale ale omului nu poţi capta numai sufletele bune...". "Am simţit uneori şi groaza. De ce? De tine nu mi-e frică, dar am simţit şi alte lucruri stranii...". "Ştiu, eu am încercat să le înlătur. Pentru că ai fost receptivă la chemarea mea, ţi-ai activat nişte canale extrasenzoriale, al treilea ochi cum ar veni. Astfel, prin acest canal au încercat să se bulucească şi spirite necurate, care să nu-ţi dea pace. Tu le-ai alungat conştient şi bine ai făcut. Eu am încercat să te apăr de ele şi să nu-ţi mai las sentimentul de teamă". "Deci au venit şi alţii...". "Mda, au crezut că ar fi loc, însă n-a fost aşa ceva şi n-are de ce să-ţi fie teamă, pentru că tu nu le chemi şi nu le ajuţi pe acelea să se desfăşoare". "Ţie ţi-e teamă de ele?". "Mie nu, pentru că eu m-am luptat cu demonii din mine şi din jurul meu toată viaţa. Ştiu că ele fac rău numai cui se lasă captivat şi atras de ele, mie, în lumină, nu au ce să facă". "Tu de ce-ai rămas cu mine? De ce n-am mai trecut printr-o experienţă similară şi când au murit alţi oameni apropiaţi mie?". "În primul rând, aş vrea să-ţi spun că n-am rămas cu tine pentru că n-aş avea acces la Lumină sau la lumile superioare, ci pentru că am dorit să rămân, chiar dacă eu sunt bine, fericit şi m-am desprins uşor de lumea materială. Gândurile tale îmi fac bine". "Şi totuşi, de ce-ai venit la mine după 15 ani?". "Pentru că am simţit ca o forţă deosebită dragostea ta pe care mi-ai purtat-o acum 15 ani. Am avut sentimentul ruşinii şi al disperării că n-am răspuns adecvat la ea, pentru că nu te-am crezut că mă iubeşti, ai avut nişte probleme din cauza acestei neîncrederi a mea şi atunci am considerat că lucrurile nu pot rămâne aşa şi nu vom putea sta despărţiţi o eternitate. Am vrut să vin şi să-ţi spun asta". "Crezi că ar fi fost mai bine să rămân?". "Cu siguranţă. Tot ceea ce trebuia să faci era să nu iei în considerare lumea, dar... nu mi-a fost dat. Şi eu m-am purtat urât cu tine şi recunosc asta". "Şi eu m-am purtat urât, n-am rezistat până la capăt, am fugit ca o laşă şi am dat de alte probleme, mai mari cărora a trebuit să le fac faţă. Tu erai necunoscutul, provocarea, de aia m-am speriat atunci puţin. N-am realizat că alţii, cunoscuţi sau locurile, mai cunoscute mie, îmi pot face mult mai mult rău decât un necunoscut care mă poate înălţa spre o nouă viaţă, mai frumoasă. Cum te simţi acum?". "Excelent. Mă simt fericit şi împlinit în absolut toate planurile. Eu am ales o dată binele în viaţă. Nu am temeri, tocmai pentru că ştiu exact ce-am ales şi singura problemă pe care o lăsasem nerezolvată în viaţă erai tu. De aceea era normal să vreau să o rezolv şi pe asta: să stau în preajma mea, să-ţi cerşesc acceptarea, ca să-mi pot găsi liniştea şi acceptarea totală". "Ştii bine cât de sensibilă eram la tot ceea ce însemna persoana ta, doar ai trecut prin sentimentele mele, era normal să te accept. Ştii, inclusiv acum, când scriu asta, te văd sub formă de lumină, cu coada ochiului sau chiar în mod direct, te aud trosnind, din nou te-ai dus la cărţi. Spune-mi te rog, cum faci toate astea?". "E complicat să-ţi explic. Pentru că le fac pur şi simplu şi nici eu nu ştiu în totalitate explicaţia ştiinţifică cum. Eu am fost un umanist ca şi tine pe parcursul vieţii mele, deci n-aş putea să-ţi dau fizic o explicaţie. Dar imaginează-ţi că inima omului bate, chiar dacă omul e ignorant în ceea ce priveşte biologia şi funcţionarea inimii, omul vede, chiar dacă habar nu are cum să-ţi explice ce înseamnă globul ocular şi care este exact anatomia propriilor săi ochi. Aşa fac şi eu: vin pur şi simplu, fac toate astea pur şi simplu şi habar n-am cum de pot să fac toate astea...". "Nu mă tem, ba chiar mă bucur, să ştii, atunci când ştiu că eşti tu, că nu-mi faci rău...". "De multe ori am vrut să te iau în braţe şi să mă simţi, dar constat că treaba asta nu se poate. Ştii, e ca un sport de performanţă. Unii pot alerga un kilometru în timp record, alţii abia dacă pot merge jumătate din distanţă fără să gâfâie. Unele spirite pot face o serie de lucruri pe care eu nu pot să le fac, altele nu pot să facă ceea ce fac eu, cu siguranţă. Majoritatea nu pot să o facă". "Cum e cu judecata de apoi? Te cheamă cineva, e un judecător? Mai mulţi?". "Nu, nu există decât Marele Creator ca unic judecător suprem, iar cum conştiinţa noastră este parte din el, parte integrantă, ne chinuie mustrarea de conştiinţă, remuşcarea pentru faptele rele pe care le-am făcut în viaţă. Le ispăşim numai după ce am rezolvat problema. De exemplu, dacă tu nu m-ai fi acceptat, eu aş fi avut acum o problemă nerezolvată şi mi-ar fi frânat calea spre Lumina superioară". "Există ghizi?". "Da, îngerul păzitor pe care l-ai avut în viaţă, rudele tale, prietenii tăi te îndrumă. Nu poţi spune că eşti singur niciodată". "Tu mi-ai spus la un moment dat că ţi-ai găsit o imagine din timpul vieţii pe care ai luat-o ca pe imagine eterică a ta". "Aşa este". "Spune-mi te rog, imaginile acestea pot fi schimbate?". "Uneori se mai pot şi schimba, ca o haină pe care o porţi, dar care la un moment dat nu-ţi mai place. Şi atunci îţi iei o imagine nouă tot din timpul vieţii tale, dar de obicei nu vrei să renunţi, pentru că îţi place acea haină şi nu se epuizează niciodată. N-ai schimba-o pentru una mai dărăpănată, chiar dacă uneori îmbrăcăm mai toate hainele pe care le-am avut în viaţă sub o formă sau alta. Rămânem aceiaşi oricum". "Există reîncarnare? Tot se bate monedă pe asta, dar eu nu cred deloc că există aşa ceva". "Şi da, şi nu. Unele suflete, destul de puţine, se reîncarnează pentru a putea ispăşi şi pentru a putea atinge suferinţa provocată, fără a fi etern în flăcările iadului. Să-ţi dau un exemplu: un criminal. Un criminal se reîncarnează pentru a fi ucis la rândul său, în aceleaşi chinuri groaznice. Voi, cei de pe pământ văd în el o victimă: a fost ucis, nu cunosc karma lui că a fost la rândul lui un criminal, iar Dumnezeu a vrut să-i dea un corp prin care să vadă şi el ce înseamnă asta: să fie ucis de altcivena, aici există perfectă echitate, aşa cum spuneam, toate se fac cu respectarea legilor echilibrului şi ale dreptăţii. Alteori nu mai este nevoie de o reîncarnare pentru asta, criminalul simte crima în mod spiritual, se chinuie şi-l doare. Pe Pământ înapoi merg doar cei care n-au fost suficient de răi încât să ispăşească, nu să simtă veşnic flăcările iadului. Dar să ştii că sunt destul de puţini. Majoritatea spiritelor NU se reîncarnează. Astfel se îmbină şi budismul cu religia creştină. Sigur, sunt mulţi care vorbesc aiurea în cărţi despre reîncarnare şi despre ce înseamnă viaţa de apoi. Nu-i decât propria lor imaginaţie". "Spune-mi te rog ce înseamnă iadul?". "Eu doar l-am vizitat. E urât rău şi e îngrozitor, nu pot să ştiu care e sentimentul suferinţei veşnice, pentru că eu, oricât de mult am suferit, ştiam că toate suferinţele astea vor avea un capăt cândva. Pe când ei, n-au nicio speranţă. Pierderea speranţei faţă de finalizarea suferinţei proprii e infernul. Dar... aşa cum spuneam, este echitate perfectă, fii sigură că acele nefericite fiinţe şi-au meritat soarta prin alegerea făcută în viaţă". "Şi paradisul cum e?". "E acea stare de fericire şi linişte deplină, pe care de foarte multe ori o resimţim şi în viaţă: alături de o persoană dragă, fiindu-ne bine, fiind creativi şi având aripi de zbor. Diferenţa este că noi ştim că această stare de bine nu se mai termină niciodată. Fizic, paradisul nu există, adică nu-i o grădină mare în care sunt numai pomi şi flori, nici pomenală, aşa cum nici iad în sensul în care draci să împingă la cazanele cu smoală nu există. ACESTE REPREZENTĂRI SUNT DOAR SIMBOLURI, AICI TOTUL ESTE SIMBOL. Pentru această stare de bine, nimic nu mă împiedică să merg acasă, în frumuseţea locurilor mele natale ca să spun că mă aflu într-o natură paradisiacă. Dar natura nu este singurul atribut al fericirii veşnice. Principala lege care guvernează paradisul este DRAGOSTEA. Dragostea ca punct culminant al întâlnirii fericirii, din simplu motiv că Dumnezeu e dragoste şi e unitate în dragoste. Chiar dacă spaţiul nu este ca la voi, raiul şi iadul sunt două spaţii bine delimitate. Dar nu există om foarte bun, decât în cazuri foarte rare sau om foarte rău, decât în cazuri, de asemenea, foarte rare, nu există sută la sută ateu sau sută la sută credincios, de aceea majoritatea sufletelor se află în zona de trecere, a purgatoriului. Este o zonă în care ne ispăşim păcatele, ne vedem neajunsurile, ne rezolvăm lucrurile rămase în timpul vieţii nerezolvate, mai alegem încă o dată ce vrem, după care eliberaţi de astea, mergem mai departe". "Cât durează această purificare, ca să-i spun aşa...?". "În timpul vostru, poate să dureze şi sute de ani, în timpul nostru se poate realiza şi într-o clipă. Depinde... Timpul este relativ, de aceea nu se poate estima. Eu pot ajunge acum la 100 de ani lumină de tine şi să mă întorc în aceeaşi secundă înapoi. Şi aici absolut toată lumea poate să facă asta". "De fapt, discutăm despre superputeri, aşa cum oricine şi-ar dori la o adică să le aibă...". "Ei, vezi, dar dacă stăm bine să ne gândim, cu excepţia sinucigaşilor, care n-ajung feiriciţi aici, nimeni nu vrea să moară. Dacă ai ales binele în viaţă, viaţa de dincolo nu e deloc, dar deloc groaznică, ci dimpotrivă, e mult mai frumoasă. Cu condiţia evidentă de a fi ales binele şi pe Dumnezeu în viaţă". "Te rog să-mi spui dacă voi dormiţi". "Da, este o formă de odihnă, ca să zic aşa, atemporală". "Există sex?". "Da, ca o formă energetică acorporală". "Există alternanţă zi-noapte?". "Da, dar sub o altă formă decât cea a perioadei temporale. De obicei, facem aici exact ce faceţi şi voi acolo, dar într-o altă manieră". "De ce noaptea resimt mai puternic anumite temeri extrasenzoriale decât ziua?". "Pentru că întunericul este însuşirea demonilor, a spiritelor decăzute şi rele care nu pot fi active decât noaptea. Asta nu înseamnă că sunt în permanenţă active. Uneori, acolo unde prind teren şi acolo unde le merge, sunt active noaptea. Ca de exemplu, merg în cimitire să-şi însuşească un trup cu care să facă rele sau vin să atragă oameni spre cele rele. Ştiu că tu simţi prezenţa lor ca pe-o teamă, dar totodată tu îi respingi cu toată forţa, iar ei nu îndrăznesc să mai stea prin preajma ta. Caută suflete slabe şi dispuse către rău sau către depresie. La tine n-au cum să se simtă bine demonii aceştia, pentru că tu nu eşti de acord cu prezenţa lor niciodată şi eşti şi suficient de puternică încât să exprimi energetic asta". "Îţi mulţumesc pentru lămuriri. E cel mai grozav interviu pe care l-am realizat vreodată".


Mirela Predan

Va urma

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (06.02.2018)
Vizualizări: 22 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018