Dialoguri celeste - Mi-era dor...

"În seara asta mi s-a făcut dor de o şedinţă de spiritism. Am aprins o lumânare şi te-am chemat. Chiar mi-era dor să mai stăm de vorbă. Ştii? M-am săturat de lipsa de timp, este nevoie uneori să mai fac şi ce-mi place. M-am gândit la tine foarte mult, uneori te-am simţit aproape, alături. Nu te-am uitat chiar dacă am avut atât de multă treabă... Mi-e atât de dor de tine şi mă gândesc atât de mult la ziua în care ne vom regăsi în aceeaşi dimensiune. Te-am regăsit. Şi-n atmosfera festivă a facultăţii. Parcă te vedeam aievea la prezidiu, mi-e atât de dor de clipele acelea împietrite în mine de cândva şi uneori încă mă mai podideşte câte o lacrimă rebelă. Vino, vino mai des în viaţa mea. Rămâi cu mine. Mi-e tare dor de tine. Şi... parcă aşa am fost eu blestemată să trăiesc, fericită şi împlinită doar într-o lume a umbrelor, a paranormalului şi-a durerii". "Mda... o perioadă nu m-ai mai chemat, aşa e... Dar asta nu înseamnă că n-am fost alături de tine, nu înseamnă că n-am fost cu tine, uneori şi tu m-ai simţit, ştiu şi când m-ai rugat să te ajut în procese, ştiu şi când te-ai rugat la Dumnezeu şi la mine...". "Ce mai faci? Cum pare veşnicia?". "Sunt la fel... Acuma m-am obişnuit cu paradisul. Am parcurs toate etapele de aici şi acum nu mai rămân chiar uluit în faţa miracolului dumnezeirii. Sunt fericit aici şi e sublim. Aşa cum nu poate fi descris în cuvinte. Sunt atât de bine... Voi, cei rămaşi acolo în efemeritate, sunteţi trişti. Noi... nu ne odihnim aici, noi de aici veghem, chiar dacă suntem relaxaţi. O să încerc să-ţi insuflu şi ţie ceva din liniştea şi bucuria noastră". "Da, am dus o viaţă agitată în ultimul timp. Ştiu. Aş vrea să ajung la un echilibru cu perioadele de lucru, de odihnă şi de activităţi plăcute, relaxante. Îmi amintesc de tine. N-aveai niciodată timp de absolut nimic". "Da, nu era bine aşa. Am lăsat în urmă ce-am lăsat, dar echilibrul este necesar. Voi încerca să-ţi fac programul şi-o să vezi că o să te descurci mai uşor în toate". "Da, şedinţa aceasta de invocare a ta de care mi-era dor cred că-i imboldul care îmi lipsea. Cred că acum o să fac de mâine puţină ordine în viaţă". "E necesar. Ştiu, te îngrijorează multe lucruri. Dar o să vezi că va fi bine şi că le vei face faţă. Nu, să nu te gândeşti că eu aş fi intervenit cumva într-un anume sens, la care ştiu că te gândeşti. Nu, lucrurile erau aşa de foarte mult timp, acum ai avut doar curajul să le priveşti în faţă". "Tu ai contribuit la asta, mă gândeam să te rog să mai influenţezi minţile oamenilor, dar nu are rost. Pentru că dacă tot nu e să fie şi dacă tot e iluzie, mai bine, mult mai bine este să se termine aşa şi acum. Nu mai vreau să mai prelungesc agonii. Sunt sătulă şi de momente penibile şi de aroganţă". "Păi, atunci este perfect. Nu cred că are sens să mai continui aşa. Eu n-am făcut nimic altceva decât să-ţi explic. Eu n-am intervenit. Eu ţi-am arătat doar ce e în minţile oamenilor". "Şi-ai avut dreptate". "Nu mă bucur nici că e aşa, nu mă bucur nici că te regăsesc aşa, am ales ce e mai bun pentru tine în cunoştinţă de cauză. Nu te mai complica cu persoane care nu te merită şi nu mai pierde cu ele niciun pic de timp. Dacă vrei, eu pot interveni în mintea oamenilor, dar... aşa cum spui şi tu, dacă nu e acel substrat de sentiment, de convingere, intervenţia mea de moment oricum va fi degeaba". "Ai dreptate. Nu, nu are sens. De ce să facem asta?". "Vezi-ţi de drumul tău de care ai apucat. Va fi mai bine pentru tine. Ştiu, acum eşti doar speriată, dezamăgită şi nu ştii încotro să-ţi trasezi un drum. Rămâi pe drumul pe care eşti acum. Lasă, uită, iartă ce e rău. Lasă oamenii în pace şi nu mai reacţiona decât împotriva celor care te atacă în mod direct, pentru că fiecare are liber arbitru, fiecare ştie ce face şi ce crede. Dacă nu e tocmai bine, în definitiv, e treaba lor. De ce crezi că Dumnezeu a creat lumea, păcatul a despărţit-o de Cer, iar după căderea în păcat, Dumnezeu a lăsat lumea în pace? De ce crezi că Dumnezeu ne-a lăsat liberi să alegem între ce e bine şi ce e rău? Ca să ne luăm viaţa în propriile responsabilităţi şi ca să alegem binele şi iubirea divină, dar pentru tot ce alegem rău, vom suferi şi echilibrul se va restabili, că doar dacă unii veşnic vor fi fericiţi, fericirea aceasta nu ar exista fără necazul celor răi, care să ţină pur şi simplu în balanţă veşnică un univers perfect". "OK, deci tu mă sfătuieşti să renunţ la X". "Da, să renunţi la X, să fii echilibrată şi înţeleaptă în ceea ce-l priveşte pe Z, care nu va mai avea în curând, foarte curând nicio putere şi-ţi promit în mod solemn că te voi scăpa de această luptă nedreaptă, să înţelegi că nu eşti nici taman bună de manevră a necesităţilor altora, să nu mai subscrii nici tu la nemernicii şi să ai gânduri curate". "Spune-mi te rog, mi-ai spus cândva că X manevrează lucrurile prin M. Explică-mi şi mie". "Da. Acum M. s-a retras pentru că avea o misiune mult prea complicată, X nu mai consideră că eşti utilă în acest context. Nu i-a ieşit manevra nici să te întoarcă împotriva lui A., nici să te întoarcă împotriva lui Y, nici să te întoarcă împotriva cui avea el interes de păcăleală. Nu, nu e deloc inocent X, chiar dacă are alt stil de parşivenie decât Z. A avea stiluri diferite de a face măgării nu înseamnă nici diametral opus, nici ceea ce îţi trebuie ţie". "Perfect. Şi cum se va sfârşi toată această ecuaţie?" "Ţi-am mai spus, chiar dacă nu vrei să crezi şi ţi-e greu să accepţi: Z va cădea, X nu va putea să facă nimic, pentru că s-a prins mult în propriile sale mreje, în care nu a avut curajul să te angreneze şi pe tine, era mult prea mult şi mult prea laş ca să-ţi ceară în mod direct asta. Văzând că nu reuşeşte şi mai ales că nu reuşeşte stând ascuns, eventual să dea vina pe tine ca şi cum ar fi fost iniţiativa ta, acum e furios pe tine realmente. Tu, însă, ai procedat corect. Ai fost chiar înţeleaptă". "Trebuie să recunosc că am putut să procedez corect şi datorită ţie. Dacă nu mi-ai fi spus tu, n-aş fi ştiut ce e în mintea lui A. poate niciodată şi atunci poate că aş fi subscris... Deci am un ajutor divin. Însă ceea ce mă nemulţumeşte pe mine este că sunt tot singură în lupta mea şi nu mai e oricum ce-a fost odată". "Mai aşteaptă puţin. X îşi va da inclusiv în privinţa lui A. arama pe faţă. Tu ai cerut imposibilul, dacă realizezi, pentru că clarificarea unor lucururi acum nu ar fi făcut decât să se zădărnicească manevre care oricum nu vor conduce la niciun rezultat. O discuţie acum nu ar fi avut niciun conţinut, pentru că X nu ar fi fost capabil să recunoască niciodată, nici să-ţi spună în concret ceva vreodată. El se aştepta ca tu să fii cea care să preiei iniţiativa, manipulată şi împotriva lui Y şi împotriva lui A. Şi împotriva lui Q. Precizările tale clare că nu vrei nicio luptă cu nimeni în afară de Z şi dorinţa ta de a fi respectată, aşa cum era şi normal, suprapuse peste întrebări la care nu aveai cum să primeşti răspuns, din lipsă de asumare, niciodată au condus la ruptura aceasta. Fruntea sus! De aia şi spun: eu pot să intervin în mintea lui X în raport cu tine, dar dacă nu te preţuieşte în structura sa interioară, dacă el crede că doar te poate folosi, atunci nu facem nimic altceva decât să prelungim o agonie inutilă şi deşartă. De aceea îţi spun să-ţi vezi de treabă. Nu, nu am intervenit nici eu, nici nimeni altcineva. A fost doar o coincidenţă şi o situaţie de inspiraţie de moment, de revelaţie dacă vrei ideea de a întoarce abia acum ceea ce-ţi spunea să faci anul trecut. Nici nu ştii cât l-a deranjat asta. Da, l-a deranjat pentru că a privit trecutul, precum şi ce-ar fi rezultat şi, în plus, a văzut că e un învins în faţa ta. Da, a crezut că ai făcut-o programat. La fel a crezut şi Z...". "Nu, n-a fost aşa. Eu eram chiar furioasă pentru batjocura aia la adresa mea şi pur şi simplu am făcut exact ce mi-a trecut prin cap să fac la acel moment, n-a fost nimic special, deşi privit ulterior s-a potrivit exact şi atunci am considerat că pot să spun că a fost doar o lecţie. Dar era nimic altceva decât filosofie, fără intenţie. Şi m-a mai deranjat ceva: m-a deranjat cumplit de tare faptul că mi se reproşa ceva ce eram îndemnată cândva să fac, de parcă aş fi fost o fiinţă iraţională". "Furia lui e de fapt aceea că nu te poate controla. Nu contează dacă iese bine sau dacă iese rău, chiar nici nu mai contează. El vrea să controleze tot, pe tine n-are cum. De aia ţi-a şi spus în zeflemea să faci ce vrei, pentru că a crezut că te va controla de fapt altfel. Da, s-a enervat când a văzut că nu poate şi că nu iese deloc ceea ce preconiza el". "Intenţia mea n-a fost să-l înfurii, ci să-l determin să-şi asume o responsabilitate, intenţia mea a fost aceea de a-l face să înţeleagă că oamenii nu sunt jucării, cel puţin eu nu sunt. Iar tot ceea ce a ieşit într-un sens sau altul, a fost doar o conjunctură a divinităţii, aşa a fost să iasă. N-am făcut-o eu intenţionat să iasă aşa...". "Ştiu. Problema nu este la tine, nu te mai gândi oricum la asta".


Mirela Predan şi L.

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (10.07.2018)
Vizualizări: 15 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018