Dialoguri despre viaţă... cu cineva de dincolo de viaţă...

 

"Mi se pare corect ceea ce-mi spui, de aceea te rog ajută-mă să iau o decizie". "Fii categorică, este tot ceea ce pot să-ţi spun, urmează-ţi stilul. Vei găsi în altă parte, adică de fapt ai şi găsit, tot ceea ce-ţi trebuie, iar eu în acest context o să te ajut. Te ajut, dar te ajut pe tine, nu pe alţii, pentru că... eu, din nefericire, pot să-i văd şi ştiu ce gândesc. Să ştii că am aflat că nu te respectă, te tratează neserios, deşi în faţă îţi spun altceva şi nu cred că este tocmai în regulă pentru tine să mai ai de-a face cu acele persoane. Ştii tu despre cine vorbesc". "Mda, am bănuit eu, dar parcă nu-mi venea să cred...". "Mirela, aminteşte-ţi, care a fost contextul în care ai fost rănită, care a fost contextul în care ai fost batjocorită, care a fost contextul în care ai plâns. Când m-am purtat eu aşa vreodată cu tine? Niciodată. Ca atare, nu ţi-e clar că nici nu se pune problema sau cum?". "Tu de unde ştii ce s-a întâmplat?". "Am văzut. Nu e greu deloc. Lasă, dacă vrei, o relaţie strict rece, dar nu te aştepta niciodată la mai mult şi nu pune speranţele în asta. Pentru că în ciuda valorii evidente pe care tu o ai, inclusiv umană, inclusiv intelectuală, individul ăla nu preţuieşte treaba asta prea mult". "Of, am sperat să nu fie aşa...". "Tu speri degeaba, pentru că eu ştiu, crede-mă, ce e în mintea lui". "Şi atunci ce să fac? Care e sfatul tău?". "Să-l laşi în pace şi să-ţi vezi de treabă. Nu mai fii binevoitoare în a-i oferi niciun ajutor. Fii rece şi lasă-l în pace să piardă. Fii aşa cum ai fost şi cu mine, ştii". "De fapt, eu trebuie să mă hotărăsc ce vreau şi, dacă nu se mai pune problema lipsei de alternativă, eu cred că totul va fi în regulă". "Fii pe picioarele tale, exact aşa cum te ştiu. Este singura cale demnă pentru tine. Lasă maimuţoii, cu timpul se rezolvă... Ai acea perspectivă dorită. Şi ai răbdare. Răbdarea e un bună...". "Ştiu, erai un om foarte răbdător, mai răbdător decât mine, recunosc, dar... m-am săturat. M-am săturat să stau şi să aştept ani în şir, pierzându-mi viaţa aiurea. Am sentimentul că trăiesc degeaba, doar aşteptând mereu... Ştii, scapă-mă de cel ce nu există şi promit în mod solemn că n-o să te dezamăgesc cu nimic. Vreau să mă ocup de altceva, nu să stau să pierd mereu vremea doar cu cel ce nu există. Şi nu am cum să renunţ acum să mă ocup de asta, miza este una mult prea importantă pentru toată batjocura pe care am îndurat-o...". "Nu renunţa! N-am spus să renunţi la această luptă cu cel ce nu există. O să-ţi găseşti liniştea şi cu el cât de curând, o să vezi. Dar o s-o faci prin eforturi proprii, nu prin prisma altora. Asta este tot ceea ce am vrut să-ţi comunic de fapt, să ştii... Lasă visele să se împlinească, mai devreme sau mai târziu, ale tale, nu ale altora, nu te mai lăsa folosită". "Visul meu eşti tu, iar visul meu s-a încheiat...". "Ba nu s-a încheiat deloc, ştii bine că nu. Poate că de abia acum începe aventura vieţii tale". "Ştiu, îmi ceri să fiu numai cu tine...". "Ba nu, găseşte-ţi un om viu, dar care să te merite cu adevărat. Asta am vrut să-ţi spun". "Nu, ca tine n-o să mai găsesc niciodată. Iar oamenii sunt suciţi şi nu fac nimic altceva decât rău, mult rău... Atât şi nimic mai mult... Cred că a venit vremea să-mi fac ordine în viaţă". "Exact. Şi fii la fel de dură şi de categorică cum ai fost cândva cu mine. Ştiu, şi eu am greşit, dar poate... totuşi...". "Nu, cu siguranţă tu meritai mult mai mult, mult mai mult. Vezi tu, dacă m-ai fi luat la o discuţie între patru ochi în momente de tandreţe, eu aş fi căpătat încredere...". "Ştiu, am greşit enorm şi recunosc că n-am avut în tine această încredere. Şi mie mi se părea ciudat ca tu, ca tu să rişti pentru mine, să-ţi sacrifici pentru mine viaţa, ca tu să mă iubeşti într-adevăr. Şi atunci largheţea cu care ai venit la mine a însemnat pentru mine suspiciune, care s-a pliat perfect şi cu susţinerile oamenilor răi. Nu trebuia să-i cred. Acum gândurile tale de atunci mă ard că de aia am venit la tine să mă liniştesc oarecum, să îţi arăt că regret...". "Nu, eu nu-mi fac probleme pentru mine, ci pentru tine. Regret enorm că n-am putut atunci când aveai nevoie să fiu alături de tine şi să te ajut...". "Când am realizat care erau gândurile tale, abia de aici, dintr-o altă dimensiune, am simţit atâtea regrete, atâtea remuşcări. Ţie ţi-a fost rău fără mine, mie mi-a fost rău fără tine şi... de aceea te caut acum pentru că fără tine nu se poate. Eşti o condiţie a paradisului, a sufletului fără de care nu există paradisul. Fără gândurile tale benefice, m-aş prăbuşi într-un infern al disperării. Dumnezeu mi-a dat în viaţă, n-am ştiut să preţuiesc ce am, Dumnezeu m-a pedepsit în viaţă, m-a făcut să ispăşesc, dar acceptarea ta mă face liniştit acum". "Îmi pare rău, îmi pare atât de rău... Hai să vedem de aici înainte ce e de făcut. Tu probabil că ţi-ai lămurit lucrurile, eu încă nu... se vede bine, mai am foarte multe socoteli de făcut". "Ai grijă exact de ce-am zis eu, de oamenii al căror suflet îl văd eu negru în raport cu tine. Nu, nu-s ca tine, degeaba relaţionezi empatic cu ei". "O să am grijă, promit".

 

Mirela Predan


Va urma 

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (05.31.2018)
Vizualizări: 23 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018