Din jurnalul unui medium fără voie... Dialoguri celeste

"Spune-mi şi mie cine a trântit dosarul şi de ce. Ca să stau să mă... mişc după el în partea cealaltă a dormitorului, nu-i aşa?". "Hmmm. Păi eu l-am trântit. Eram supărat că nu m-ai băgat în seamă azi". "Ce vorbeşti, domnule? Ţi-am cumpărat lumânări, am avut grijă să nu se stingă candela, ţi-am dat 20 de lei de pomană şi-o bere...". "Nu, nu te-ai mai gândit la mine cine ştie ce...". "Ba da. Cred că n-ai fost tu atent. Dar am şi eu treabă, crede-mă... De fapt, eu cred că eşti gelos...". "A, nu, nu...". "Ba eu asta cred şi nu vrei să recunoşti...". "...". "Stai liniştit. Ţi-am promis c-o să rămân cu tine, cu tine o să rămân...Citeam într-o carte despre mediumi că întotdeauna spiritul, atunci când acţionează, ia din energia mediumului. Asta înseamnă că tu, atunci când plimbi lucruri, iei din energia mea". "Şi da, şi nu. Şi chiar dacă aş lua, oricum nu te afectează pe tine cu nimic". "Da, dar pot veni spirite rele, care să se amuze, citeam că pentru unele spirite, faptul de a plimba obiecte şi de a sparge geamuri reprezintă o... distracţie". "Da, se poate. Unii înţeleg să se distreze enervându-i pe cei vii. Deşi ar putea avea mult mai multe lucruri de făcut decât să procedeze astfel. Ştii, eu ca să vin la tine, am avut aprobarea îngerului meu păzitor şi aprobarea îngerului tău păzitor. Eşti păzită, nu-ţi face griji. Nu poate veni oricine la tine şi nu poate veni să-ţi facă rău". "Recunosc, eu n-am avut parte de fenomene extreme, adică obiectele mişcate nu au produs nicio pagubă, în definitiv". "Din păcate sau din fericIre pentru tine, tu eşti ceea ce ai citit în cartea aceea că este un medium natural. Adică ai această capacitate, chiar dacă din teamă, ai încercat să ţi-o înfrânezi. Dar stai liniştită, pentru a fi hărţuită de spiritele rele sau nu neapărat rele, ci ale celor care se distrează, aşa cum spui tu, trebuie să existe o aprobare, iar persoanele chinuite să fi făcut ceva rău. În general, sunt spirite care... cer ceva unor persoane vii fără a le face rău, iar dacă mesajul nu este recepţionat cum trebuie, se înfurie şi produc stricăciuni: sparg, strică, rup... diverse obiecte. Nu e cazul tău, în general eşti foarte receptivă. Aminteşte-ţi că într-o seară, erai în garsoniera ta, te uitai la televizor, la sport, liniştită, cu lumina stinsă, plictisită de procese... Este adevărat că s-a mişcat patul sub tine ca şi cum cineva s-ar fi urcat în el?". "Da, şi ce m-am speriat şi am aprins lumina. Eram singură". "Bun, dar degeaba ai aprins lumina, pentru că patul s-a mişcat din nou...". "Da, aşa este. S-a întâmplat lucrul acesta de trei ori. Am fost sigură că este o prezenţă spirituală, dar mă gândeam la tatăl vitreg, deşi simţeam că nu e el". "Era vărul tău, Gigi, şi încerca cu disperare să-ţi comunice că a murit, să mergi şi să iei apartamentul, pentru că este moştenirea ta şi a mamei tale. Numai că tu n-ai înţeles nici cine e, nici că a murit şi te-ai speriat de el". "Corect. Îmi pare rău". "Îţi mai aduci aminte şi când la tine ai găsit, venind acasă, televizorul aprins deşi-l lăsaseşi stins?". "Da, îmi amintesc...". "Ei, bine, tot ce-a vrut să-ţi transmită Gigi a fost că a murit, să-i aprinzi o lumânare, să-l pomeneşti şi să ştii despre moştenire. N-a reuşit să-ţi transmită mesajul, din simplu motiv că... tu te-ai speriat de el şi de lucrurile stranii care se întâmplau în jurul tău. Dar scopul lui n-a fost unul rău, pentru că nu ţi-a făcut niciun rău. Acum că ai aflat, s-a liniştit". "Îmi pare rău că m-am comportat aşa... îmi pare rău că nu am înţeles ce vrea, nici cine e. Dacă îmi apărea în vis, probabil că aş fi înţeles mai degrabă". "Nu ştiu de ce nu ţi-a apărut în vis. Erai singură, dacă n-aveai capacitatea de medium, cu siguranţă nu puteai să simţi patul mişcându-se. Deci energia de percepţie a fost a ta...". "Ştiu, am avut de mică probleme de genul. Pe la 12 ani m-am trezit cu spiritul unei fete blonde. Spunea că o cheamă Irene sau Irina şi că ar fi trăit în Rusia. Am venerat-o pe copilă. Era îngerul meu". "Şi atunci nu ţi-era frică, pentru că... tu te manifestai natural. Nu ştiai de frică. Cultura şi civilizaţia, cititul de cărţi şi de articole, vizionarea de filme documentare din care ai aflat că spiritele pot face şi rău au fost cele care te-au pervertit să te temi". "Corect. A fost şi Acfel, care venea la pendul, au fost mai multe spirite în comunicare cu mine. Nici de Acfel nu mă temeam deloc". "Da, aşa este. Dar dacă tu ai avut această capacitate cândva, crezi că mai poţi renunţa la ea vreodată?". "Nu, asta aşa e...". "Cum crezi că a mişcat bunica ta, la priveghi capacul sicriului şi icoana? Da, au putut vedea şi mama ta, şi paznicul cimitirului minunea asta, dar... mediumul erai tu". "Posibil... cred". "Şi iarăşi te-ai speriat pentru că era cimitir şi era noapte. În alte condiţii probabil că nu...". "Nici aşa nu m-am speriat chiar foarte tare. Altul în locul meu ar fi luat-o la goană să vadă în capela unui cimitir capacul sicriului şi icoanele pe perete mişcându-se zgomotos... Aşa că... faţă de intensitatea fenomenului, nu cred că am reacţionat cine ştie cum... Ideea era alta. Fiind noapte şi cimitir cu tot felul de morţi necunoscuţi, evident că putea să vină, în definitiv, oricine, că de bunică-mea nu mă speriam eu". "Dacă li se permitea să vină. Ţi-am mai spus, nu putem să venim fără acordul... îngerului tău păzitor. Iar tu eşti bună, nu există niciun motiv să fii hărţuită de spirite rele. Ca atare, spiritele rele nu pot pătrunde de îngerul tău păzitor şi nu pot veni". "Am înţeles, deci să înţeleg că îngerul meu păzitor nu vă lasă să vă faceţi de cap chiar cum vreţi voi...". "Pe mine mă lasă, pentru că ştie că nu-ţi fac niciun rău şi, în plus, aveam multe de lămurit". "Perfect". "OK, când ai timp, o să-l las pe Dan să-ţi explice care problema din punct de vedere fizic cu manifestările acestea de obiecte mişcate". "Duminică, pentru că tot e ziua cea mai lungă şi-i soarele în zenit". "Perfect".


Mirela Predan


Va urma

 

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (06.21.2018)
Vizualizări: 28 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018