Discurs din Ceruri...


"Am privit Cerul şi trupul meu pe patul spitalului şi un înger a venit să-mi arate calea spre Lumină. Durerile au încetat şi mi-am văzut părinţii şi fraţii care au venit la mine să mă întâmpine. Într-o rece complezenţă, am văzut şi oamenii care se uitau la mine unii cu indiferenţă, alţii cu apreciere, alţii bucuroşi că au scăpat de o povară şi mi-am amintit nemerniciile lor din timpul vieţii asupra mea şi atunci am exclamat către înger revoltat:  'Doamne, dar pe lumea asta cine m-a iubit?' Şi îngerul mi-a arătat atunci o doamnă în negru într-un tren. Erai chiar tu, veneai de la înmormântarea bunicii tale şi te gândeai la moarte şi la viaţa de apoi. Erai tristă şi incomodă în aglomeraţie, nu te puteai concentra asupra gândurilor tale de gălăgia din jur şi ţi-era rău şi parcă n-aveai niciun chef să crezi că viaţa merge înainte. Te-am mângâiat uşor, dar nu m-ai simţit. Şi atunci au dat buluc spre mine toate gândurile şi sentimentele tale de acum 15 ani, invadându-mă c-o stare de beatitudine şi de căludră mirifică şi-am exclamat către înger: 'Doamne, eu n-am ştiut cât de mult m-a iubit'. Şi îngerul mi-a zis: 'Vezi că ea nu ştie încă de trecerea ta, s-o anunţăm'. Atunci a anunţat-o pe mama ta şi mama ta te-a anunţat mai târziu pe tine şi ai căzut pe gânduri obosită, te-am însoţit pe drum şi când ai ajuns acasă am vrut să-ţi dau un semn că sunt cu tine, că regret enorm despărţirea mea de tine, pentru că, om fiind, nu puteam percepe cât de mult m-ai iubit. Mai întâi, tu te-ai speriat de mine, apoi ai început să mă chemi din ce în ce mai mult, într-o mare de regrete şi de amintiri.


Ştii? Eu am crezut că eşti la fel ca toţi ceilalţi, eu am crezut că nu-mi mai trebuie un duşman în plus de parcă n-aveam destui. Aşa cum blestemul tău a fost să nu te creadă nimeni, aşa a fost şi blestemul meu să mă rănească toţi. Eu n-am ştiut că mă iubeşti şi n-am ştiut că tu eşti unică în asta, că tu eşti altcineva decât acei toţi care aveau diverse interese. Le-am dat o pâine, ei mi-au dat batjocură, le-am dat o parte din suflet, ei mi-au răspuns cu sictir. Acum ştiu, am văzut, am simţit toată durerea ta şi tot chinul şi crucea pe care ai purtat-o atunci pentru mine, şi tot sacrificiul tău pentru mine, de aceea am venit către tine, în liniştea pe care acum mi-o oferi.


Şi apoi am văzut păcatele mele şi demonii infernului plutind către mine. Şi îngerul le-a poruncit să mă lase în pace pentru că am fost om bun. Un om nedreptăţit de răutatea lumii, dar care n-a uitat să zâmbească, să se închine, să creadă, să spere şi să fie altruist până la sfârşit. Şi-am văzut panoramic propriile-mi păcate, păcatele iubirii şi ale încăpăţânării, dar bunătatea sufletului meu a cântărit mai mult şi am preferat Lumina în infinit. Apoi am văzut şi faptele bune, şi pomenile dezinteresate, şi banii daţi duşmanilor ca să aibă de ce să râdă de mine pe banii mei, şi l-am văzut pe patriarh venind la mine ca atunci când... erai şi tu cu mine şi mă preocupam de credinţă şi de dragoste creştină şi am văzut şi când am ajutat biserici, şi am văzut şi slujbele pe care le-am făcut în timpul vieţii chemând preoţii, şi-am văzut şi propria-mi viaţă cu faptele bune din ea, şi apoi am văzut şi durerile mele, şi judecata lumeasca şi ispăşirea păcatelor mele, fiind în viaţă nedreptăţit.


Şi îngerul mi-a zis: 'Hai Sus către Tatăl ceresc' şi am început să urc şi te-am văzut plângând pe tine şi apoi am văzut la înmormântarea mea că au mai fost şi alţii care m-au apreciat, m-au regretat, dar numai tu la modul ăsta m-ai iubit. Şi preoţii cântau a înmormântare pentru mine, eu tot urcam spre alte lumi în senzaţia de bine, dar eu i-am zis Îngerului că vreau să fiu cu tine şi atunci îngerul mi-a zis că pot urca şi în acelaşi timp pot fi. 'Mergi la Tatăl şi rămâi cu ea că te cheamă. În acelaşi timp. Şi lămuriţi ce-aveaţi de lămurit'.


Ştii? Eu habar n-am mai avut despre tine. Am ştiut când ai venit, n-am înţeles de ce-ai venit, n-am înţeles de ce-ai plecat şi ai dispărut în neant ca în moarte, n-am mai ştiut nimic de tine. Mă bucur că ai fost bine totuşi în cei 15 ani irosiţi. Uneori te aşteptam să apari din nou în calea mea ca odinioară, tu niciodată nu ai mai venit... Da, aveam nevoie de tine, de fiinţa caldă pe umerii căreia să plâng uneori, de fiinţa care ar fi făcut totul pentru mine, de fiinţa pe care ar fi trebuit s-o ascult şi s-o înţeleg. Ştiu, amintirile nu-ţi dau pace, trăieşti în trecut, te-ai întors după 15 ani la mine şi ai treabă. Eu vreau să fiu cu tine în infinit şi am obţinut promisiunea ta, iertarea ta că aşa va fi. Mă simt deja fericit şi te voi aştepta lângă Tatăl pentru că acum nu a venit vremea să fim împreună, în cei 15 ani irosiţi de viaţă trebuia să fim... Nu plânge, nu fii tristă, aici e multă pace şi-i multă lumină, avem un infinit de ani în faţă să fim... fericiţi"

 

semnat L. - 8 mai 2018

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (05.08.2018)
Vizualizări: 32 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018