L., ghidul meu într-o carieră reuşită...


L. a trăit constructiv. A încercat şi chiar a reuşit să pună baze, să fie temerar în multe privinţe, în limitele posibilităţilor umane şi ale piedicilor legate de prostia altora, de opziţia distructivă a altora la ceea ce el a încercat să construiască. Şi, cu toată opoziţia prostiei, chiar a reuşit. A reuşit să facă lucruri grozave, temerare, aşa cum spuneam, care să rămână şi să dăinuie, lucruri bune, pozitive, contribuind la dezvoltare şi, inclusiv şi implicit acum, din lumea de dincolo, a rămas tot constructiv. Cu toate acestea, a avut tot timpul nevoie de confirmări, de întrebări şi de răspunsuri favorabile din partea celorlalţi faţă de imensa sa muncă depusă pentru umanitate, a avut nevoie de dragoste, de confirmări în dragoste, a murit singur şi probabil că trist crezând că nu a reuşit să le găsească, chiar dacă la modul obiectiv situaţia nu stătea chiar aşa. Aprecierile nu vin doar din partea mea, eu, care să spunem, am avut faţă de L. o conjunctură mai personală: l-am iubit. Aprecierile vin din partea multor observatori obiectivi, acum când, debarasaţi de interesele meschine, fără invidie şi concurenţă se poate aprecia şi o carieră umană la modul obiectiv. A investit în mine, cu încredere în capacitatea mea umană şi intelectuală în timpul vieţii, investeşte şi acum, din lumea de dincolo şi sper din tot sufletul că mă pot ridica la nivelul aşteptărilor sale şi că nu-l voi dezamăgi. Dimensiuni care nu mă preocupau, laturi ale existenţei care nu mă preocupau anterior, precum istoria acum au început să mă atragă şi simt acelaşi flux constructiv pe care a încercat să-l imprime în timpul vieţii, prin creaţie şi prin învăţare a celorlalţi lucruri utile şi frumoase existenţei noastre. Pe parcursul vieţii, am simţit mai mult bărbatul din el, omul, omul care avea nevoie, aşa cum spuneam, de multă dragoste şi trebuie să recunosc că, în nimicnicia mea, am ignorat celelalte aspecte, pe care însă le cunoşteam şi cu care mă mândream. Acum simt atât omul avid de dragoste, ca o esenţă a existenţei individualităţii sufletului din lumea de dincolo, cât şi latura cercetării, care parcă mă inspiră şi care parcă nu vine din mine, pentru că, eu, trebuie să recunosc, am fost o mare ignorantă a acestei laturi a sa, chiar dacă, e drept, ca om, l-am iubit infinit. Cu mine era bărbatul L., nu cercetătorul L. în scurta şi efemera perioadă a iubirii noastre, cu mine erau dragostea, tandreţea şi căldura pe care o fiinţă umană le putea oferi la modul superlativ. Acum mi se transmit şi mie oarecum cercetarea şi constructivismul acesta, ca forţă creatoare, de inspiraţie şi uneori mă sperii, din simplu motiv că miza este una mult prea mare pentru mine, cu limitările mele intelectuale. El crede însă că pot face faţă, aşa cum a crezut în mine şi atunci, acum 15 ani, că pot face faţă, CU SIGURANŢĂ, NU VREAU SĂ-L DEZAMĂGESC DIN NOU. Da, pot face faţă şi-i voi demonstra că pot face faţă, cel puţin simt că am capacitate de învăţare şi simt că trebuie s-o fac. Într-un mod paşnic, dar concis, fără echivoc, protejat de intemperiile răutăţilor umane. Pentru că este clar că nici valoarea sa umană, dar nici valoarea sa culturală şi ştiinţifică nu au fost puse în lumină suficient şi probabil că în ani toate aceste valori nu doar că nu se vor uita şi nu se vor pierde, dar vor străluci probabil şi mai bine, debarasaţi de părtinire, conflict, prejudecăţi. Or, eu simt că am misiunea de a pune într-o ordine toate aceste valori, ghidată dintr-o lume paralelă, dar aproape, aproape de mine. Am trecut de la faza necesităţii de confirmare (de exemplu: e L., e din lumea de dincolo, îmi trimite mesaje, sigur a venit şi sigur m-a ales pe mine pentru asta) la faza la care trebuie să găsesc un început pentru activitatea constructivă, ghidată, bineînţeles de acelaşi L. Porţi nebănuite mi se deschid în cale (să merg la Facultatea de Drept, să fac această facultate, să-mi propun să merg şi să cercetez locurile, tradiţiile, istoria locurilor în care am trăit împreună, să am surse de câştig prin muncă) şi să exclud şi elementul acela de conflict interuman care se vede bine că i-au creat probleme, din simplu motiv că acum, realităţile sunt altele, probabil că Securitatea nu va mai avea nimic cu mine de împărţit dacă cercetez şi laud o persoană trecută dincolo, în imbecilitatea ei, nu va mai simţi treaba asta ca pe un pericol pentru... siguranţa statală a mizeriilor de la conducerea ţării şi ca atare mă va lăsa în pace să fac în mod paşnic ceea ce am de făcut, fără să-mi mai frâneze aripile de zbor.


Acum o să mă apuc de lucru. Cariera mea va fi Dreptul. Şi am de lucru, nu? Vreau să fac lucrurile cât mai bine. Vreau să structurez şi să organizez eficient propria-mi activitate. Trebuie să fac şi asta, nu?


Mirela Predan

Va urma

 

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (05.26.2018)
Vizualizări: 26 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018