Născut la munte, primăvara....


Azi am simţit aievea splendoarea unor peisaje mirifice. Şi mi-am amintit de răcoarea şi frumuseţea lor. Am fost acolo, cu el, dar nu primăvara... Deja era vară şi am rămas parcă cu pasiunea răcorii în arşiţă toată viaţă. N-am mai suportat niciodată căldura. Şi aceste peisaje, întoarse din alte timpuri m-au invadat azi, în mod special, la final de primăvară, o primăvară în care se împlinesc fix 15 ani. Alţi ani lumină, din alte trecuturi, nebănuite şi netrăite niciodată de mine, fetiţa bucureşteancă într-un Bucureşti din care m-am retras şi pe care nu-l mai suport nici eu, erau trecuturile lui de fapt. Amintirile s-au combinat şi îmbinat, pentru că eu, trebuie să recunosc, pe acolo m-am simţit singură... Amintirile mele erau altele şi acum, deodată, am simţit că mă integrez, de la o distanţă în spaţiul său intim de copil, acolo unde când oamenii încercau să-mi arate frumuseţea muntelui, eu ziceam că muntele-i urât şi soarele degeaba mai răsare. Cu toate astea, am iubit acele locuri, prea reci pentru mine, prea înalte, ca un destin în care măreţia este pentru tine prea sus. Muntele. Da. Muntele. Ce să fac cu muntele privindu-l de la poatele lui şi ce să fac cu semeţia-i rece în iarnă? Bună întrebare... Şi ori de câte ori am stat acasă fără lemne, îmi aminteam de femeile bătrâne care găteau în curte desculţe prin iarnă, rumene în obraji şi parcă o vedeam pe mama lui ca fiind una dintre ele şi îmi trecea absolut, dar absolut orice întristare că n-am lemne sau că stau desculţă în iarnă într-o casă. Nu suportam ciorapii... nici măcar ciorapii. A fost aşa, ca o transmitere parcă sălbatică de a te simţi bine, confortabil, în mediul tău, în iarnă, ca şi cum aş fi provenit din acele lumi de care, sinceră să fiu, mi-e tare dor, dar muntele oricum nu mai are farmec şi nici soarele luminând munţi în seninătatea lor splendidă nu mai are... Aş alerga desculţă şi zbierând că m-am întors acasă practic. Dar nu prea mai am la cine să mă duc, pentru că am pierdut un număr important de telefon al unei singure cunoştiinţe pe care o mai aveam prin zonă, care a vândut apartamentul din Bucureşti ca să se mute fix la poalele muntelui, însă promit solemn că o să-l aflu...


Şi din nou am avut acel sentiment de deja-vu ciudat, de data aceasta faţă de amintiri netrăite personal, oricum nu în combinaţia dată: tu, copil, la munte în primăvară... Nu contează că am fost cu tine pe acolo cândva, pentru că nu mai erai demult copil şi deja era... plină vară. Te văd retras, sărac şi protejat de cei mai mari: "tu eşti mic, tu eşti copil", te văd fiindu-ţi foame, te văd alintat, te văd apoi flăcău, dar deja veniseşi la Bucureşti, cu sentimentul că te vei întoarce cu luminile învăţăturii acasă, pentru a nu-ţi mai fi foame niciodată. Te văd alergând desculţ prin iarba de primăvară, te văd fericit şi peisajele mirifice, parcă indescriptibile, de munte, nu-mi dau pace, deşi mă înconjoară cu un sentiment profund de pace şi de relaxare prin răceala lor ca şi cum aş fi fugit puţin să mă încarc şi apoi să mă întorc rece şi departe.

 

Am devenit exact muntele lângă care ai trăit tu şi rece în sălbăticia mea proprie şi personală, aşa cum probabil o să trăiesc toată viaţa. Nu ştiu de ce, dar probabil că toată viaţa, văzând acei munţi, văzând cât de mândru erai că-mi sunt dragi plaiurile tale natale, pe care ştiu că le-ai iubit enorm, am rămas cu sentimentul şi voi rămâne toată viaţa cu sentimentul că acolo sunt acasă şi că uneori îmi vine să... mă întorc acasă!!! Ce fericită aş fi de mâine m-aş întoarce acasă... Numai că acele locuri au rămas în gol, ca o vale a plângerii descărcate de semnificaţii dragi, frumuseţea lor sălbatică nu mă mai atrage şi te văd înconjurat de munţi şi peisaje chiar în infinit. Acolo, da, acolo, în paradisul tău natal, o să vin şi eu, la distanţe de ani lumină, pentru a ne petrece împreună în paradis eternitatea... Da, o să vin şi eu acasă, cândva, în sfârşit, poate că mama ta încă mă aşteaptă într-un sat de munte cu ospitalitate în simplitate...


Mirela Predan


Va urma

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (05.14.2018)
Vizualizări: 41 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018