Noi dialoguri celeste (V)

"Te-am rugat să mă laşi să dorm. Dar de unde? Azi-noapte pe la 3 ai venit din nou şi m-ai trezit din somn. Erai mai tânăr decât erai atunci când ne-am cunoscut noi, erai aşa de frumos...". "Da, aceasta este reprezentarea eterică pe care mi-am ales-o eu. Ne alegem ca imagine care să ne reprezinte un moment al vieţii". "Spune-mi, te rog, nu e chinuitor să stai în două lumi, gândurile mele de a te chema, de a mai vrea să te am prin preajmă nu te împiedică în evoluţia spirituală?" "Deloc. Gândurile tale iubitoare îmi fac bine. Alţii au stat şi sute de ani agăţaţi de pământ găsindu-şi în acelaşi timp liniştea. Or, eu n-am stat suficient pe Pământ. Oricum n-am stat suficient cu tine...". "Aha, deci de aia vii. Mi-era atât de drag când dormeam cu tine acum 15 ani să-ţi simt respiraţia, să-ţi ascult bătăile inimii. Parcă le mai aud şi acum... Şi parcă simt atingerea ta delicată prin somn şi mi-e atât de dor...". "...De aia vin... Ştiu că ţi-e drag de mine, iar eu mă simt în preajma ta bine" "Atunci rămâi cu mine, eu nu te alung, am sentimentul de pace şi de bucurie...". "Da, ţi le-am insuflat eu, nu ai de ce te teme. Ai văzut că nu e deloc dificil să rămâi singură cu mine?". "Am observat. Nu doar că nu mi-e teamă, dar mă simt atât de bine în prezenţa ta. Vii prin pat, printre dosare, pe la imprimantă. Dar... ce cauţi în punga mea de farduri?". "Hmm... eram şi eu curios...". "Mă faci să râd. Îţi aminteşti când ne-am bătut cu apă în baie şi-am făcut inundaţie? Tu ai plecat, mi-ai lăsat cheile şi mă temeam că vor fi probleme...". "Da, eu speram să mai rămâi, de aceea te-am lăsat. Măcar o zi, două, trei, mă învăţasem cu tine". "Ţi-am spus că o să mă întorc. Dar când m-am întors deja erai atât de rece şi distant...". "Aşa e! Iartă-mă din nou. Aflasem nişte minciuni despe tine şi...". "Am fugit ca o laşă, trebuia să mai stau. Puteam măcar să păstrăm legătura. Mă întorceam la Bucureşti, lucram şi ne puteam petrece vacanţele împreună... Am fost atât de categorică şi eu... De ce nu mi-ai spus nimic despre boala ta?". "Din păcate, habar n-aveam unde să te găsesc. Crede-mă că te-am căutat, dar n-am mai ştiut nimic de tine. Iar eu... nu ştiam să umblu pe Net. Site-ul l-am scris eu, dar mi l-au făcut alţii. Am învăţat târziu să intru pe Internet şi... te-am uitat şi eu, într-un final. Deşi nu mi-a fost bine fără tine". "A fost ca un blestem. Eu n-am ştiut nimic. Dacă ştiam ceva, m-ar fi impresionat sigur şi-aş fi venit la tine la spital... Măcar ţi-ar fi făcut bine...". "Le-am spus altora să-ţi spună de mine. Dar tu n-ai vrut să asculţi nimic. Aveam sentimentul că toţi mă cunosc şi sentimentul acesta mă agasa, mai puţin tu. Dispăruseşi. Nu mai ştiam absolut nimic nici unde să te găsesc, nici nimic. Îmi pare rău...". "Şi mie. Cu atât mai mult mie... Am vrut să uit, să şterg din minte tot, te-am crezut vinovat de nefericirea mea şi m-am temut că mă voi reîndrăgosti de tine şi că voi avea probleme din nou, chiar dacă eram pe picioarele mele şi puteam măcar... să vorbim. Doamne, noi n-am discutat 15 ani de zile..." "Problemele nu ţi le-am făcut eu. Îmi pare rău că le-ai avut, îmi pare rău că nu ţi-am dat posibilitatea să le discuţi cu mine". "Acum ştiu că nu mi le-ai făcut tu, că de aia şi regret enorm această despărţire. Dar atunci credeam că idioţii ăia sunt puşi de tine... şi mi-era frică să mai iau legătura cu tine...". "Da, aşa am fost eu blestemat, să mi se ia exact ce mi-a fost mai drag şi să rămân cu gunoaiele pe lângă mine..." "Ştii, trebuie să plec acum. Dar... acum că ne-am regăsit, ştii ceva, diseară te aştept pe la mine. Sunt singură acasă şi mi-e... urât". "Da, stai că vin cu tine..."


Mirela Predan


Va urma

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (05.18.2018)
Vizualizări: 31 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018