NU mai proclamaţi credinţa în Dumnezeu! CHIAR CREDEŢI!


Aşa cum am deplâns, trăim într-o lume atee, desacralizată. Este rodul celor 50 de ani de comunim, în care orice manifestare de credinţă trebuia să fie decimată. Îmi amintesc că mama a fost tranferată la o altă şcoală, fiind de profesie învăţătoare, doar pentru simplu motiv că a purtat la un moment dat o cruciuliţă la gât. N-ai voie, cum? Misticism. Se poate? Aşa ceva nu e poate. Ce exmplu dai dumitale elevilor cu cruciuliţa la gât? Deci vă daţi seama la ce nivel de persecuţie se ajunsese, lucru de neconceput astăzi. Sigur, cine a făcut asta, staliniştii, în mare parte acum sunt morţi, cu certitudine şi-au primit pedeapsa, însă educaţia comunistă, cu evoluţionismul lui Darwin de cacao cu tot, cu materialismul dialectic şi nu mai ştiu de care a rămas imprimată încă, din nefericire, în conştiinţa oamenilor. Azi nu te mai persecută nimeni dacă afirmi că crezi în Dumnezeu, însă, de fapt, aşa cum arătam, nu crezi, din cauza îndobitocirii comuniste educative de care am avut parte. Ca să nu te ia lumea de... nebun. Oameni au murit prin puşcăriile comuniste şi au fost martirizaţi, arestaţi pentru credinţă, nu pentru altele, preoţi comunişti, turnători la Securitate, numai spovedanii valabile nu făceau pentru ispăşirea păcatelor...  Practic, de la Irod încoace, creştinismul a fost persecutat sub 1000 de forme de manifetare. În Occident, am avut altă problemă, inchiziţia, care e drept, fiind mai veche în timp, nu mai are reminiscenţe prea mari astăzi. Eu sunt catolică de confesiune, dar vreau să vă mărturisesc că nu o singură dată m-a bătut gândul să trec la ortodoxie, tocmai pentru a nu purta şi eu povara arderilor pe rug de odinioară în spate. Păi, de la Dumnezeu veneau astea? Normal că de la diavol! Pe cine a omorât Isus Hristos în numele religiei? Pe nimeni. Păi, şi atunci de unde atâta nemernicie cu inchiziţia asta. Pretinşi unşi ai Domnului erau de fapt nişte satanişti, cum am spune noi astăzi şi făceau nişte crime înfiorătoare. Sigur, acum Biserica Catolică e absolut OK, cu spiritul ei de universalitate, cu promovarea bunătăţii, a blândeţii, cu ritualurile sale, am decis totuşi să rămân la confesiunea pe care am avut-o de fapt de copil, n-avea sens să mai trec la alta, asta neînsemnând un respect profund faţă de valorile ortodoxiei şi faţă de tradiţiile ei, în definitiv. Fiind inchiziţie, nici convingeri perene şi atotexistente nu s-au păstart. Noi, ortodoxii spunem că există iele, sânziene, moroi, strigoi, vrăjitoare, fermecătoare şi toate celelalte. În Occident, acum toate aceste manifestări, în definitiv, de paranormal, sunt trecute pe seama strictă a bânturilor, tocmai pentru că au fost îngrădite tradiţiile care în ortodoxie nu s-a întâmplat. Sigur, Biserica Ortodoxă îţi spunea să nu faci vrăji că nu e bine, că nu poţi umbla decât cu necuratul, dar dacă tu totuşi voiai, nu era nicio problemă de viaţă şi de moarte, nu te ardea nimeni pe rug chiar dacă te ocupai de asta. Nu deveneai un martir, sigur, te duceai în viaţa de apoi acolo unde-ţi era locul... Am citit pe Internet că în Statele Unite, de exemplu, unde iarăşi NU a existat comunismul pe cap, atunci când vinzi o locuinţă eşti obligat să dai declaraţie pe proprie răspundere dacă în respectivul spaţiu a murit sau nu cineva, iar cumpărătorul alege dacă a murit cineva, dacă mai cumpără sau nu respectivul spaţiu locativ. Atât de împământenită e tradiţia şi convingerea în existenţa sufletului de dincolo de moarte, atât de mare teama de fanotome, de bântuiri, de arătări paranormale. Sigur, cred că se exagerează un pic, însă NIMENI NU ZICE CĂ EŞTI NEBUN DACĂ REFUZI SĂ CUMPERI O CASĂ... SUSPECTĂ DE... BÂNTUIRE. Adică e un fenomen acolo al paranormalului şi cultivării paranormalului, inclusiv prin legislaţie. La noi, dacă spui că ai văzut o fantomă, toată lumea imediat de cataloghează ca fiind nebun, după 50 de ani de comunism. Păi, oameni buni, ca să ne înţelegem, dacă credem în Dumnezeu, credem şi în cealaltă regulă: existenţa veşnică a sufletului dincolo de moarte. Atunci este clar că pot exista inclusiv fantome, nu e nimeni nebun dacă spune asta. Pot exista şi fantome, şi comunicări cu spirite, şi mediumi şi de toate. Inclusiv în Biblie, Isus Hristos de câte ori n-a discutat cu... spiritele? Ba venea satana să-l ispitească, ba le poruncea celor care ieşiseră din corp să se întoarcă înapoi (fetiţa înviată, Lazăr înviat), ba scotea dracii din cei posedaţi certând dracii. Nu e nimic fabulos aici, SIGUR CĂ SE POATE.


Sechelele comunismului sunt încă prezente şi-şi pun amprenta, astfel chiar dacă românii se declară în număr foarte mare... credincioşi, de fapt habar n-au ce înseamnă credinţă eliberată de educaţia nenorocită comunistă. Am cunoscut pe cineva care mergea la modul real în fiecare duminică la biserică, dar... credea în teoria evoluţionistă a lui Darwin şi mi-am asumat rolul de creştină teoloagă ce sunt să-i explic că numai prin creaţie se poate, evoluţia e comunistă şi e o nemernicie comunistă să credem asta. Şi argumentul cel mai simplu a fost următorul: cât de evoluată e azi ştiinţa, de ce nimeni nu poate să creeze artificial fie şi-o muscă, iar musca să trăiască cu suflet în ea. Treaba asta nu se poate. Şi atunci cum să ne tragem din maimuţă şi toate speciile să evolueze când de mii de ani n-a mai evoluat nimic? Şi i-am arătat: "uite mă o pisică" (aveam la îndemână prin preajmă). "Fă tu o singură pisică dacă poţi sau să facă cei mai mari savanţi o singură pisică şi să fie vie, să aibă suflet, aici este problema. Nu se poate. Treaba asta nu se poate...". Sigur, o faci din pluş cât mai aproape de realitate, mai şi miorlăie identic cu miorlăitul de pisică, aşa cum se fac şi roboţi destul, dar n-are suflet, domnule, n-are viaţă, ce să mai discutăm aiureli? Deci numai Dumnezeu poate să dea viaţă, deci înseamnă că Dumnezeu a creat lumea din nimic, aşa cum scrie în Biblie, iar pe om, cea mai evoluată dintre vieţuitoare, l-a făcut exact după chipul şi asemănarea sa. Nu-i nimic complicat de înţeles în asta! Pentru mine, naşterea încă reprezintă un miracol. La om sau la animale. Cum poate puiul acela micuţ de pisoi sau de căţel să se minşte, natural, să viseze, să înveţe instinctiv să meargă, să viseze că suge fără să fi avut vreodată ochii deschişi (abia la o săptămână după fătare se deschid ochii la puii de pisică), să înceapă încetişor să capete caracteristicile speciei: să miaune, să toarcă, să sară, să mănânce peşte că-i place mai mult, să de mângâie suav.... Pentru mine treaba asta e un miracol! La fel cum tot miracol e cum învaţă, prin ce mecanism, copilul să vorbească, să articuleze cuvinte, apoi propoziţii, apoi fraze din ce în ce mai complicate. Pentru mine rămâne treaba asta încă un miracol.

 

Bun, deci dacă faci statistici şi sondaje, toată lumea va zice că el sau ea crede în Dumnezeu. Dar dacă te uiţi un pic mai aprofundat e clar că nu-i deloc aşa. Se poartă, e la modă credinţa în Dumnezeu, din păcate...


Experienţa mea cu L., în calitate de spirit a venit ca o formă de confirmare, fără să-mi doresc nicio clipă să mi se confirme ceva (ştiam că există viaţă dincolo de moarte şi credeam puternic în asta). Recunosc că oricum se poate empatiza foarte bine cu un spirit, din simplu motiv că absolut toţi murim mai devreme sau mai târziu. Nimeni nu scapă de moarte... Credinţă în Dumnezeu fără credinţă în viaţa de apoi e clar că NU se poate! Şi atunci fac un apel: DEBARASAŢI-VĂ DE COMUNISMUL ATEU! MĂCAR ÎNCERCAŢI. Când eram mică, mică eu citeam... marxismul considerând că ruşii sunt un popor blestemat, pentru că-i bântuie spiritele lui Lenin şi ale lui Stalin... Deci spiritele, da? Nu comunismul eroic, clară treabă! DECI VĂ GARANTEZ EU CĂ DACĂ MĂCAR ÎNCERCAŢI SĂ CREDEŢI ÎN DUMNEZEU, DEBARASAŢI DE NEMERNICIA EDUCAŢIEI COMUNISTE, SE POATE! CHIAR SE POATE!

 

Nu neg deloc aspectul că pot fi şi mulţi nebuni, care au halucinaţii de toate tipurile şi ei proclamă că vorbesc cu spiritele... Dar ce te faci când două sau mai multe persoane, din care unii mai sunt şi Toma necredinciosul văd sau aud acelaşi lucru? Două sau mai multe persoane NU pot avea aceeaşi halucinaţie în acelaşi timp... E clară situaţia. Ce te faci cu cei care s-au întors din moarte clinică şi au relatat ce-au discutat rudele şi doctorii pe holurile spitalului? Cu o exactitate demnă de invidiat? Nu neg, pe de altă parte, că sunt şi mulţi şarlatani, care pentru bani se dau... mediumi, astrologi, prezicători şi toate aberaţiile... Dar fenomenul paranormal per ansambu există şi nu poate fi negat. Din cele mai vechi timpuri. Apare şi în Biblie, e clară situaţia. Chiar dacă unii zic că au văzut moroi, alţii zic că au văzut demoni, că n-au o denumire împământenită pentru fiinţele acelea fioroase care de fapt sunt draci şi preiau trupuri proaspăt îngropate, unii zic că au văzut iele, alţii zic că au văzut ondine, alţii zic că au văzut fantome de fecioare. Şi dacă erau toţi nebuni, cum se face că tradiţia s-a perpetuat? De sute de ani sau mii de ani, dacă ne gândim la tradiţiile româneşti preluate de la daci? Evident că în alte forme şi la alte popoare... Fenomenul există şi subzistă lângă noi. Nu suntem deloc nebuni, doar nenorocita de educaţie comunistă încă mai e înrădăcinată în conştiinţele noastre...


Mirela Predan


Va urma

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (06.09.2018)
Vizualizări: 18 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018