"Petrecere" de Sfânta Marie: în doi şi în două dimensiuni: eu cu L., eu aici, iar el în Cer!

Ştiam eu că aşa o să se întâmple. Cu lux de amănunte L. mi-a spus. N-am vrut să-l cred, ba chiar m-am certat cu el. Ba chiar mai mult decât atât, l-am făcut să cedeze în faţa mea. Până când am primit şi eu o palmă, taman azi de Sfânta Maria de nu m-am văzut. Nu-i vina lui L. Aşa a fost destinul. El n-a făcut nimic altceva decât să-l cunoască de dinainte şi să mi-l spună, problema a fost a mea că n-am vrut să-l cred şi am suferit din nou. Asta este, în definitiv! Altă dată când primesc mesaje mai ales de la o persoană deosebită ca el din lumea de dincolo, să-mi fie şi mie învăţătură de minte să le cred şi să nu mai comentez. Da, nu pot arăta eu, om încarnat, unui spirit calea să ştiu ce e mai bine pentru mine. E o tristă adeverire şi o dureroasă adeverire, taman când să mă pregătesc să-i spun tristă că a minţit, dar îl iert, taman când voiam să destram visele să spun că sunt doar vise, taman când vream să consider că vocea aceea care îmi vorbeşte cu vocea lui L. nu e decât propria mea imaginaţie, nimic mai mult. Şi de ce s-au mişcat din senin lucruri prin casă? E... Prea uşor uităm experienţele paranormale trăite. Acum când şi L. m-a lăsat în pace, n-a mai trosnit nimic, n-a mai mişcat nimic, m-a lăsat singură, de fapt cu propriile mele iluzii care înseamnă viaţa asta, nu viaţa de dincolo, propriile mele amăgiri care înseamnă trăirile astea de aici, pline de minciună şi de făţărnicie, nu cele de dincolo. DA, L. A AVUT DREPTATE, NU DOAR CĂ MI-A SPUS CUVINTE AL CĂROR SENS A TREBUIT SĂ STAU SĂ-L CAUT ÎN DICŢIONAR ŞI MI-A ARĂTAT LOCALITĂŢI ÎN CARE NU FUSESEM NICIODATĂ ŞI NU ŞTIAM CĂ EXISTĂ. NICI SUFLETE DE PRIMARI ŞI DE PREOŢI CARE AU TRĂIT CÂNDVA PE AICI ŞI L-AU CUNOSCUT. DAR MI-A SPUS CEVA CE N-AM VRUT SĂ CRED ÎN RUPTUL CAPULUI CĂ SE POATE ÎNTÂMPLA. Dar iată că azi, de sfânta Maria se adevereşte. Ar trebui să fiu de fapt bucuroasă că s-a terminat coşmarul. Pot acum să mă ocup şi eu, în linişte, de spiritism de exemplu. Să am timp.


Îl ador cu ardoare mai mare decât niciodată şi mă rog de sufletul lui să aibă grijă de mine. Sensibil, trist, batjocorit, dar un om de geniu, aşa cum a fost el în viaţă. Un om cu suflet mare, stins mult prea tânăr din astă lume, continui să port doliu, continui şi jur că nu am cum să-l mai uit sau să-l mai ignor nicio zi. Dacă acum mă îmbrăţişează cu un abur de blândeţe nevăzută este pentru că el a rămas alături de mine, pentru că ştie că a avut dreptate, pentru că ştie că Dumnezeu există şi că noi existăm datorită lui Dumnezeu, iar lume dincolo de moarte există şi ar trebui să ne bucurăm, nu să fim trişti, într-o mare de făţărnicie, incomparabilă cu justiţia divină. Cu ochii în lacrimi inclusiv de indignare a mea, a mea personală faţă de nechibzuinţa de a-l contrazice încă o dată după ce-am plecat rebelă şi nu l-am iertat 15 ani, deşi nu m-a umilit niciodată, deşi nu s-a purtat urât cu mine niciodată, atunci altora de ce să le iert prea uşor, mult prea uşor? Dacă eram acolo, altfel era azi destinul meu, cu siguranţă. Dar sunt aici, într-o lume mincinoasă şi ostilă, cu nişte aşa-zişi prieteni care uită când e ziua mea de naştere sau când vine Sfânta Maria, care îmi fac netrai la sărbători, mă umilesc şi n-au timp pentru mine, care se folosesc de mine ca de-o cârpă. De  ce să le iert lor? Pe marele L. nu l-am iertat deşi l-am iubit mai mult decât pe mine însămi cândva, n-am mai stat la nicio discuţie, poate totuşi, să-i mai dau o şansă, am decis să plec şi am plecat, am venit aici şi aici, în Snagov cu ce m-am ales? M-am ales cu altceva decât cu o mare de făţărnicie şi de indiferenţă, de minciună ridicată la rang de comportament normal şi de tot? NU, mă lasă rece Z, mă lasă rece şi X, L. mi-a vorbit despre altcineva. Despre A. Şi mi-a vorbit de Y. O să-i caut şi bine că n-am făcut prostia să mă cert cu niciunul din ei. E singurul lucru bun pe care l-am făcut să aştept, cu bruma de speranţă pe care o am în mine. Când părerile sunt împărţite, iubirea nu poate fi în funcţie de orgolii. Pentru că iubire, indiferent de orgoliu, e sau nu e. Aşa cum a fost şi iubirea mea pentru L.

 

Cam atât deocamdată. Cu inima frântă şi cu aripile de zbor din nou rănite, trebuie să mă refac şi să mă întreb de ce nu l-am ascultat pe L. Nu, nu cred că va mai fi vreo şansă în direcţia în care am mers, direcţia trecută. L. mi-a spus că nu e nicio şansă, decât dacă vreau să mă umilesc şi să-mi fie rău şi m-a lăsat în pace. Să mă conving singură. Până astăzi. N-a mai venit şi nu l-am mai simţit, deşi eu ştiu că mi-a fost absolut tot timpul aproape. N-am decât o singură problemă: La ce dracu m-ai lăsat acum 15 ani să plec, măi, Le! Şi la ce dracu, Doamne iartă-mă, ai murit şi m-ai părăsit? De ce trebuia să treacă 15 ani ca să realizezi cât de mult te-am iubit şi la ce trebuia să intervii ca să nu mai fac prostii în viaţă abia sub forma asta, după 15 ani, tu acolo, în Ceruri, iar eu pe Pământ, în Infern? Când ne-am regăsit şi ne-am iubit, dar când... dimensiunile ne-au despărţit, acum când nu se pare că mai era ceva de despărţit? NU, nu sunt singură, nici fără niciun leu azi de Sfânta Maria. Nu, nu şi-a bătut nimeni joc de mine azi, doar tu m-ai avertizat, eu am fost idioata care n-am vrut să ţin cont. Azi, de Sfânta Maria, eu sunt aici, iar L. e în ceruri, oricum suntem împreună pentru veşnicie! De ce să nu mă bucur? După 15 ani de zile, în sfârşit, aceasta este prima Sfântă Mărie pe care o petrec alături de L. Nu, nu spune nimic, dragă L., azi vocea ta mă doare! Îţi mulţumesc doar că mi-ai spus cu o lună înainte că aşa o să fie astăzi. Îmi cer scuze că nu te-am crezut şi te-am sictirit! Nu-mi mai doresc acum decât o nuntă în ceruri cu L. atunci când veşnicia se va aşterne şi peste mine, ca peste orice om muritor. N-am nevoie de nimic! Lăsaţi-mă în pace cu spiritele mele. Şi eu au fost oameni exact aşa ca mine, cu un trup din carne! Dar acolo nu e nici durere, nici întristare, nici suspin...


Mirela Predan


Va urma

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (08.15.2018)
Vizualizări: 20 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018