Vizite nocturne...


Am zis eu că a plecat, dar nu a plecat de tot. Azi-noapte, pe la 1, încă scriam, când foile de la un proces puse deasupra pe pat s-au mişcat efectiv, ca o adiere delicată. În acelaşi moment, lumânarea de pe noptieră, epuizată, s-a stins. N-am avut încotro, am aprins altă lumânare. Azi am luat una mare ca să nu mai fie nicio problemă, să reziste. Deci erau foile pe care trebuia să le scanez şi să le trimit de dimineaţă la un proces, puse deasupra unui dosar, pe pat... Care s-au mişcat aşa vreo 10 centimetri, într-o atingere extrem de delicată. După care L. al meu, evident că nu m-a lăsat toată noaptea să dorm, a mai făcut nişte prostioare, dar nu-l trădez... Secret. Era şi cazul să mai vină, că mi-era dor de el... Degeaba l-am rugat eu să mă lase în pace noaptea să dorm, el are chef să se joace cu mine, considerând că... pot dormi şi ziua, n-ar fi asta cea mai mare problemă. De parcă ziua nu vine sau de parcă ziua n-are chef... Oricum n-am ce să-i fac pentru că dacă aş chema preot, acţiunea ar fi complet ineficientă. Cred că s-ar simţi şi mai bine şi-ar veni şi mai mult. De rugăciune, evident că nu se sperie, că doar îi face bine rugăciunea. Şi atunci mă simt aşa cu un sentiment plăcut de prizonieră a lui L. Trebuie să fac ce zice el, asta e. Mă conformez cu bucurie, numai să nu mă enerveze şi să înţeleagă şi el când mi-e somn că trebuie să dorm. Atâta tot şi nimic mai mult. Mai bine ar veni să mă ajute la procese, să-mi dea idei, să se bage prin mintea judecătorilor şi poliţiştilor şi să facă aşa un pic de "trafic de influenţă" nepedepsit de nimeni, evident, dându-le gândul cel bun... Ştiu, m-a ajutat de mi-am găsit serviciu, m-a ajutat să merg şi la Drept, m-a ajutat şi cu bani (prin dat de gând bun altora să-mi dea sau scoţându-mi-i în cale), m-a ajutat să am şi-un sentiment de bine, cred că-i datorez foarte mult...


"Dacă nu mă laşi în pace noaptea, să ştii că o să plec la altul să mă culc, pentru că o să mi se facă frică şi... mă rog. Singură cu un spirit în apartament. Pare provocator şi totuşi...". "Nu, să nu te duci la altul, să stai liniştită, nu-ţi fac niciun rău. Dar vin pentru că mi-e drag de tine şi recunoaşte că şi ţie îţi face plăcere să vin". "Oi fi cumva gelos...!". "Mai ştii? S-ar putea să fiu un pic şi gelos". "Te joci cu mine ca atunci când eram împreună şi-ţi plăcea să te joci. Să ne batem cu apa până am făcut în baie inundaţie, să ne batem cu pernele... Înţelege că acuma eşti spirit şi, în plus, credeam şi eu că te-ai maturizat în cei 15 ani de despărţire, nu mai eşti copil să ne jucăm". "Am rămas copil toată viaţa, am murit cu suflet de copil şi... uneori încă mai îmi place să mă joc". "Am foarte multă treabă şi dacă mă mai deranjezi de nu mă laşi să mă odihnesc să ştii c-o să te înjur...". "N-ai decât. Nu mă sperii. Eu tot o să te iubesc veşnic". "Nu te-ai schimbat deloc. Ai rămas la fel de nebunatic şi de pur... OK, hai să-ţi propun ceva: să colaborăm pentru procese. Îmi poţi da idei de scris". "Perfect, sunt gata să fac asta. Nu te mai teme. Ştii bine că eu sunt un suflet bun". "Da, ştiu asta, ştiu asta. Şi te iubesc şi eu la fel de mult..."


Mirela Predan


Va urma

Categorie: In memoriam | Adăugat de: mirelapredan (05.29.2018)
Vizualizări: 20 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar


uCoz
Mirela Predan© 2018